Experimentul

de A O Kenada

Personajele piesei:

Pragog - Experimentatorul-Şef al Adîncimilor Sale

Shagog, Madrog - Arhonţi şi psihoteţi trecuţi în Anale

Mnemoteta - Arhontele memoriei

Păzitorul

Slujbaşii Laboratoarelor

Subiect 1

Subiect 2

Subiect 3

Subiect 4

Adîncimile Sale - Stăpînul Adîncurilor

ACTUL 1

Scena 1

Pragog singur. Doarme întins pe podea. Vorbeşte în somn. Se aud tot felul de zgomote. Ţipete. Izbituri. Trei bufnituri distincte, care se succed la intervale egale de timp, ca şi cum cineva ar izbi cu putere o poartă masivă. Pragog se zvîrcoleşte pe podea. Bufniturile se repetă. Pragog se trezeşte. Sare în picioare.

PRAGOG (furios): Am dat poruncă să nu fiu trezit!... (semeţ) Cine îndrăzneşte să-mi tulbure somnul? Cine-i nefericitul care bate la uşa lui Pragog, Experimentatorul-Şef al Nemăsuratelor Sale Adîncimi? (se înclină)

Un Păzitor intră. Înaintează spre Pragog. Se înclină în faţa lui.

PRAGOG (autoritar): Spune!

PĂZITORUL: Shagog şi Madrog, psihoteţi şi arhonţi trecuţi în Anale. Ei tulbură somnul măreţiei voastre.

PRAGOG: Shagog şi Madrog?! (mirat) La timpul acesta?! (pauză) Şi mă rog frumos, cam ce poftesc dumnealor?

PĂZITORUL: N-au spus.

PRAGOG (şi mai mirat): N-au spus... Cum vine asta, n-au spus?!

PĂZITORUL: N-au spus.

PRAGOG (către sală): N-au spus. (cu silă) Oare ce-or vrea? (tot cu faţa spre spectatori) Ora-i cam nepotrivită pentru vizite... Ah, dar parcă eu nu ştiu?! Bineînţeles că ştiu! Precis au vreo însărcinare pentru mine! Dar ce însărcinare? Şi mai ales, din partea cui?... Uf, şi eu care vroiam să dorm, da, să dorm, doar atîta, să dorm de-adevăratelea!  Aici nimeni... era să zic nici un om... nu doarme de-adevăratelea!

Cele trei bufnituri se repetă cu intensitate sporită. Păzitorul aşteaptă nemişcat, privind în gol.

PRAGOG (agitat): Sînt nerăbdători!... Haide, repede, dă-le drumul!...

Păzitorul iese.

PRAGOG (către sală): Ah, cum mă mai încearcă!... De ceva vreme... Aşa, ca o presimţire funestă!

Intră Shagog şi Madrog. Madrog ţine sub braţ un sul mare de hîrtie îngălbenită. Pragog face un pas înainte şi se opreşte. Se înclină. Cei doi îl privesc nemişcaţi.

PRAGOG: Ah, voi eraţi! Nu ştiam cine... Dar să lăsăm asta. S-ar zice că veniţi de departe...

SHAGOG: Noi nu venim niciodată de departe!

MADROG: Am putea spune că venim de foarte aproape!

PRAGOG: Poate sînteţi osteniţi?!

SHAGOG: Nu sîntem osteniţi.

MADROG: De altfel, noi nu obosim niciodată.

PRAGOG: Doar n-o să-mi spuneţi că nu aveţi aşa... vreo nevoinţă... vreo necesitate... una fiziologică măcar... una cît de măruntă, de neînsemnată?!

SHAGOG: Noi nu avem necesităţi fiziologice!

MADROG: Nouă chiar ne repugnă aceste necesităţi fiziologice! De altminteri, noi nu avem deloc necesităţi!

PRAGOG: Mă rog... Cum spuneţi... Totuşi, aici sînteţi bineveniţi, oh, da, aici sînteţi întotdeauna bineveniţi! Poftiţi, poftiţi!...

Pragog se înclină. Vrea să continue, dar Shagog îl întrerupe.

SHAGOG (autoritar şi ironic): Ia spune, Pragog prietene, ce făceai?

PRAGOG: Aţipisem, Adîncimea Voastră însemnată!

SHAGOG (către Madrog): Aţipise.

MADROG (către Shagog): Aţipise...

PRAGOG: E interzis?

SHAGOG: Nu e interzis. Cine a spus că e interzis!?

MADROG: A spus cineva?

SHAGOG: N-a spus nimeni... Somnul este şi el o necesitate fiziologică, iar necesităţile fiziologice nu trebuiesc, nu pot fi interzise. Asta în general vorbind... Nouă, îndeosebi, ne place nespus cînd ceilalţi au necesităţi fiziologice, cînd dorm de exemplu... Ştii tu, mă refer la necesităţile acelea întunecoase, neprietenoase... Ele sînt aliaţii noştri cei mai de nădejde, iubite Pragog!

PRAGOG: Ah, iertaţi-mi, rogu-vă, neştiinţa! Eu nu-s decît umilul Experimentator al Nemăsuratelor Sale Adîncimi!

Toţi trei se înclină.

SHAGOG: Totuşi, din punct de vedere estetic, necesităţile fiziologice nu sînt chiar aşa de dizgraţioase precum par... Deşi, după părerea unora (se uită spre Madrog care îl aprobă), ar fi necesar ca Adîncimile Sale Nemăsurate să interzică slujitorilor săi să aibă asemenea... hm... asemenea nevoi... Mă gîndesc că n-ar strica să propunem asta chiar astăzi, ce zici iubite Madrog!?

MADROG: Da, da, chiar astăzi! Zău că n-ar strica!

PRAGOG (uimit): Cum, cum? Să se interzică necesităţile...?! Lămuriţi-mă, Adîncimile Voastre mai mici, lămuriţi-mă şi pe mine, netrebnicul!...

SHAGOG (protector): Pragog, prietene, necesităţile sînt o afacere interesantă, aş zice chiar: silenţioasă şi rentabilă... Dumneata ar trebui să-ţi aminteşti foarte bine cum e, că doar ai fost cîndva şi tu om... Spre deosebire de noi, care... În sfîrşit, înţelegi!... Oare nu recomandă Analele Mnemotetei, arhontele memoriei, să ne păzim de ele ca de foc?!

MADROG: Aşa recomandă.

PRAGOG: Precum spuneţi, Adîncimile Voastre mai mici.

SHAGOG (mulţumit): Ei, înţelegi?!

PRAGOG (către Shagog): Sufletul mi l-aş vinde numai ca să-nţeleg cum vine una ca asta, Adîncimea Voastră însemnată!

SHAGOG (surîzător): Oho, Pragog, Pragog... Nu te grăbi. Din fericire, nu poţi vinde de două ori aceeaşi marfă cumpărătorului!... Asta-i ţîcneala lor (face un gest către spectatori), nu a noastră... Noi ne facem datoria, meseria vreau a spune!

PRAGOG (stăruitor): Tot nu mi-aţi explicat...

SHAGOG (din ce în ce mai nesigur): Îndată, prietene, îndată... Totul e să nu te grăbeşti... (se poticneşte) Deci...  necesităţile... Parcă despre ele vorbeam... Văd că am început să uit de la mînă pînă la gură... Vai, acum chiar am uitat de tot... (tresărind şi uitîndu-se bănuitor de jur împrejur) Mnemoteta, blestemata, numai ea e de vină! Bîntuie prin preajmă, o simt... Îmi închipui cum... Rîde de noi, se distrează pe socoteala noastră!... Ticăloasa. (către Pragog) Am uitat!

PRAGOG (uitîndu-se roată): Aţi uitat... Necesităţile... Despre ele vorbeaţi, Adîncimea Voastră însemnată!

SHAGOG (cu greutate): Mda... Păi, sus toată lumea le are, nu-i aşa, prietene?! (îl priveşte cu subînţeles pe Madrog) Dar ia spune-ne, Pragog, cum era cînd aveai şi tu necesităţi... nevoinţe minuscule, nesemnificative măcar!

MADROG: Dar şi acuma mai are astfel de nevoinţe... Nu ca înainte, dar oricum... Nu l-am găsit noi dormind?... Haide, Pragog, fă-ne hatîrul, spune-ne cum erai cînd aveai şi tu necesităţi!

PRAGOG (şovăitor): Ştiţi... eu... Nu prea înţeleg întrebarea!

SHAGOG: Cum adică, nu înţelegi întrebarea?

MADROG: Este imposibil să nu înţelegi întrebarea!

PRAGOG (încet): Nu vă contrazic.

SHAGOG (dezamăgit): O întrebare atît de simplă!...

MADROG (şi mai dezamăgit): Cea mai simplă dintre toate întrebările posibile!

PRAGOG (şovăitor): Adevărul e... că nu-mi amintesc... Nu-mi amintesc deloc...

SHAGOG (privind în gol): Nu-şi aminteşte... (către Madrog) N-am afirmat eu adineaori că bîntuie Mnemoteta?

MADROG: Ai afirmat!

PRAGOG: Precum spuneţi, Adîncime însemnată!

Shagog şi Madrog cercetează, cu privirea, împrejurimile. Pragog îi imită nedumerit. Se opresc cîteştrei şi se privesc. Apare Mnemoteta, arhontele memoriei. Se apropie. Îi studiază curioasă pe cei trei. Nici unul nu o vede. Mnemoteta rîde.

SHAGOG (furios): Ah, blestemata! Nu ne lasă nici să ne tragem sufletele! Mereu se bagă unde nu-i fierbe oala! M-am săturat pînă peste cap!

MADROG (imitîndu-l pe Shagog): Cu toţii ne-am săturat pînă peste cap! Neruşinata!

SHAGOG: Am s-o reclam Adîncimilor Sale Necuprinse!

MADROG: Chiar astăzi, iubite Shagog, chiar astăzi vom depune reclamaţia la Secretariatul Adîncurilor!

PRAGOG: Nu mai pricep nimic!

SHAGOG: Ţi-am cerut să ne vorbeşti despre necesităţile oamenilor! Nimeni de pe-aici nu le cunoaşte mai bine decît tine!

MADROG: Ţi-am cerut să-ţi aminteşti cum era pe vremea cînd aveai nevoi, atunci cînd le aveai!

SHAGOG: Iar tu spui că ai uitat!

MADROG: Şi noi trebuie să credem că ai uitat!

PRAGOG: Parcă eu vă rugasem să-mi explicaţi de ce vreţi să interziceţi slujbaşilor Adîncimilor Sale Necuprinse să aibă necesităţi! (către Shagog) Iar Adîncimea Voastră însemnată spune că a uitat!

SHAGOG (nervos): Ce am uitat?

MADROG (agresiv): Ce a uitat?

PRAGOG: Să-mi explicaţi!

SHAGOG: Ce să explic?

MADROG: Ce să explice?

PRAGOG: Ce vorbeam adineaori.

SHAGOG: Ce vorbeam adineaori?... Nu-mi amintesc!

MADROG: Nu-şi aminteşte.

PRAGOG: Ce nu-şi aminteşte?

SHAGOG: Spune tu!

MADROG: Spune... Repede... Repede...

PRAGOG: Uf, ce mai încurcătură!

SHAGOG: Ai încurcat totul, Pragog prietene!

MADROG: Chiar aşa, chiar aşa!

PRAGOG: Aţi venit, cum s-ar zice, cu noaptea în cap. Doar n-aţi dat buzna în Laboratoarele Adîncimilor Sale Necuprinse (se înclină. Shagog şi Madrog îl imită) doar ca să vorbim despre fostele mele necesităţi şi s-o blestemăm pe Mnemoteta!

SHAGOG (uluit, către Madrog): Ce vrea să spună?

MADROG (uluit, către Shagog): Ce vrea să spună?

PRAGOG: Vreau să spun că îmi sînteţi datori... cu nişte explicaţii... Că degeaba insistaţi... Păi, ce, mai ştiu eu cum era pe atunci?!... Vedeţi bine că nu mai ştiu!...

Shagog vrea să intervină, însă Mnemoteta face un gest cu mîna şi toţi trei încremenesc.

MNEMOTETA (către spectatori): Eu sînt Mnemoteta, arhontele memoriei şi psihotet trecut în Analele Adîncimilor Sale Necuprinse (se înclină). Presupun că aţi auzit de mine. Că dumnealor (arată spre cei trei), tot despre mine vorbesc... În general, toată lumea vorbeşte despre mine... Sînt subiect de bîrfă publică... Eu ştiu tot ce vă amintiţi dumneavoastră, tot ce credeţi sau speraţi că poate fi uitat, tot ce visaţi şi tot ce memoria dumneavoastră a înregistrat ca simţit, auzit şi văzut (se înclină). Prin urmare, de mine nu vă puteţi ascunde. (ameninţătoare) Vă sfătuiesc să nici nu încercaţi. Fiindcă puteţi păţi ca ei (arată spre cei trei)... Vedeţi, sînt încremeniţi... puşi la rece... la păstrare... Or să umble atunci cînd le dau eu voie (rîde)... De altfel, puţin îmi pasă dacă aţi auzit sau nu de mine... Fiindcă pe dumnealor (arată spre cei trei) i-aţi cunoscut deja... (rîde) Aţi făcut, cum se zice pe la dumneavoastră, pe sus, cunoştiinţă cu personajele piesei... Dumnealor (arată spre Shagog şi Madrog) sînt, după cum aţi reţinut, Shagog şi Madrog, Arhonţi şi psihoteţi trecuţi în Anale. Dumnealui (arată spre Pragog) e Pragog, Experimentatorul Şef al Adîncimilor Sale Necuprinse (se înclină), mai marele peste laboratoarele acestui ţinut... Fac prinsoare că v-aţi dat seama care e deosebirea principală dintre ei!... (Pauză) Ei, ce ziceţi? (Pauză)... Păi vedeţi? Vedeţi ce se întîmplă?... Uf, grea treabă!... Nu-i nimic, o să vă arăt eu în ce constă diferenţa!... Păi, diferenţa principală constă în faptul că dumnealui, Pragog adică, a avut cîndva esenţă omenească, a fost cîndva ca şi dumneavoastră. A fost cîndva om. Acum nu mai e... Teoretic cel puţin!... Acum e ceea ce vedeţi, pe această scenă... Ăştialalţi doi (arată spre Shagog şi Madrog) sînt, ca să vorbesc iarăşi în termeni dragi nouă, tuturora, sînt localnici, băştinaşi din născare... Ha, ha!... În ce mă priveşte, eu n-am fost niciodată altceva decît arhonte... E drept, unul foarte special... Am umblat prin aceste coclauri de cînd mă ştiu... Da', că tot veni vorba: ce i-o fi căşunat Adîncimilor Sale Necuprinse (se înclină) să pună un fost om în funcţia de Experimentator Şef? Asta n-am priceput-o niciodată! Mereu am vrut să-l întreb, dar mi-a fost ruşine!... Cum să-l întreb una ca asta tocmai pe el, pe Adîncimile Sale Necuprinse?... (se înclină) O fi avînd el un gînd... o taină pe care nu doreşte s-o dea în vileag!... Ei, Pragog mai doarme şi el din cînd în cînd, mai închide şi el ochii şi asta e iarăşi o reminiscenţă a esenţei sale originare... Cît despre mine: eu am fost prezentă de la bun început, am urcat pe scenă odată cu intrarea dumneavoastră în sala de spectacol, dar nu m-aţi văzut, am fost invizibilă... Stă în puterea memoriei de a se face nevăzută, invizibilă... Ea e mereu acolo unde sîntem noi, şi, vă sfătuiesc insistent să ţineţi cont de acest aspect în acţiunile dumneavoastră viitoare. Nimic nu se uită, nimic nu se şterge în vecii vecilor! Şi nu există rău mai mare decît amintirile care vin din mintea omului, cele pe care el le consideră îngropate, neştiute de nimeni! Inevitabil, din perspectiva aceasta, aţi putea spune că noi, Shagog, Madrog şi chiar eu, nu existăm, că sîntem ceea ce s-ar chema nişte existenţe fictive, nişte scorneli ale minţii dramaturgului sau o proiecţie a eu-rilor fiecăruia dintre dumneavoastră. Din această perspectivă, n-ar exista decît Pragog, graţie esenţei sale, care a rămas pitită în sufletu-i de gheaţă, de care nu s-a putut încă desprinde! Numai că, daţi-mi voie să repet, să vă reamintesc înţelepciunea străveche: nimic nu se pierde, totul se menţine! Toate se află puse la păstrare, neşterse şi cu chibzuită rînduială... Vă rog numai să nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe. Oh, ce frumoasă e existenţa, ce frumoasă e viaţa!... Shagog şi Madrog au venit aici ca să-i ceară ceva lui Pragog, dar am intervenit eu şi i-am făcut să uite. Căci eu, cum spuneam, am fost aici de la începutul începuturilor, deşi pînă şi dumneavoastră, a căror esenţă ne interesează pe noi în mod deosebit, pînă şi dumneavoastră aţi văzut altceva, aţi văzut-o pe Mnemoteta intrînd într-un moment oarecare din desfăşurarea piesei... Da, eu i-am făcut să uite aşa cum şi pe dumneavoastră vă fac adesea să uitaţi, cum şi pe dumneavoastră vă ajut uneori să uitaţi ceea ce vreţi să uitaţi! Nu sînt eu oare prietenul dumneavoastră cel mai bun, nu de mine vă sprijiniţi şi nu pe mine mă invocaţi cînd vreţi să daţi justificare faptelor dumneavoastră sau cînd, dimpotrivă, vreţi să uitaţi ceva din cauza căruia nu puteţi închide ochii?... Dar destul cu vorbăria, fiindcă văd pe chipurile dumneavoastră că am izbutit să vă plictisesc... Ceea ce urmează o să vă stîrnească interesul, v-o promit în mod solemn, e adînca iluzie care mocneşte în fiecare şi nu poate scăpa de ea... Eu totuşi, voi fi aici, printre dumneavoastră, şi cînd veţi ieşi din această sală, tot printre dumneavoastră voi rămîne, lîngă dumneavoastră şi oriunde veţi privi eu voi vedea prin ochii domniilor voastre! Cît despre piesa pe care o urmăriţi: grăbiţi-vă să uitaţi dialogul, replicile izvodite de imaginaţia autorului şi nu ascultaţi decît cu o ureche ce spun personajele, căci somnul dumneavoastră e mai preţios decît orice, liniştea însăşi e preţioasă şi nu merită pierdută... Uf, am ostenit de tot... Plicticoasă meserie... vorbesc de a mea, că pe a dumneavoastră o cunosc eu prea bine... Nici măcar interesantă nu e... Să vedem aşadar ce-i vor cere Shagog şi Madrog lui Pragog, Experimentatorul şef al Nemăsuratelor Sale Adîncimi (se înclină spre sală)!

Mnemoteta ridică mîna. Shagog, Madrog şi Pragog îşi revin. Se privesc buimaci. Mnemoteta se retrage.

Scena 2

Aceeaşi, mai puţin Mnemoteta.

SHAGOG: Ce-a fost asta?

MADROG: Carevasăzică... Nu se poate... Ce-a fost asta?

PRAGOG: Nu ştiu. Cum adică... Despre ce vorbiţi?

SHAGOG: Despre asta vorbim...

MADROG: Vezi bine că da!

PRAGOG: Să zicem că eu n-am căderea să mă intereseze.

SHAGOG: Cine are căderea?

MADROG: Are cineva?

PRAGOG (întîi către Shagog, apoi către Madrog): Adîncimile Voastre însemnate şi Adîncimile Voastre mai puţin mici au venit la umilul lor slujitor Pragog, l-au căutat pe Experimentatorul şef al Necuprinselor Sale Adîncimi (se înclină)... Ei, vedeţi?!

SHAGOG: Nu văd nimic. Trebuie să lămurim odată chestiunea...

MADROG: Nimic, nu văd nici eu nimic... Să lămurim deci chestiunea...

PRAGOG (nedumerit): Ce să lămuriţi?

Mnemoteta apare din nou în cîmpul vizual al spectatorilor şi se apropie de Shagog. Acesta tresare. Priveşte de jur împrejur, apoi îl ţintuieşte cu privirea pe Pragog.

SHAGOG (către Pragog): Cum adică?... Aici e ceva ce trebuie lămurit...

MADROG (către Pragog): Păi vezi?!... Întotdeauna e ceva ce trebuie lămurit!

PRAGOG: Aşa nu ajungem nicăiri... Înţelege careva ceva din toate astea?...

Mnemoteta îl loveşte cu palma deschisă pe Shagog.

SHAGOG (tresărind): Ah... parcă... Se petrece ceva cu mine... Cu noi toţi... Dar iată... Încep să-mi amintesc... E tulbure... Ca un văl... Madrog, prietene...

MADROG: Shagog, prietene...

SHAGOG: Şi dumneata, Pragog...

MADROG: Şi dumneata, Pragog...

SHAGOG: Da, mi-amintesc... (arată spre sulul de hîrtie al lui Madrog) E tulbure... Ceţos... Ah, parcă mi-amintesc... Ce-ai acolo?

MADROG (tresărind): Unde?

SHAGOG: Sub braţ.

MADROG: Ah, aici, sub braţ...

Madrog apucă sulul cu cealaltă mînă şi îl ridică la nivelul ochilor.

SHAGOG: Ei?...

MADROG: Nu-mi amintesc să-l fi avut mai-nainte!

PRAGOG: Adîncimea Voastră mai puţin mică l-a adus cu el!

SHAGOG: Cum adică, l-a adus cu el?

MADROG: Vrei să spui că e al meu? A fost al meu de la bun început?

PRAGOG: Întocmai!

SHAGOG: Imposibil!

MADROG: Cu neputinţă!

PRAGOG: Iar eu vă zic: e cu putinţă!

Mnemoteta îl atinge cu palma pe Madrog.

MADROG (ducîndu-şi mîna liberă la tîmplă): Ah, da... (surîde fericit) Bineînţeles... Eu l-am adus. E al meu... (se fîstîceşte) Vreau să zic, al nostru, iubite Shagog!

PRAGOG: Nu v-am spus eu?!

SHAGOG: Să vedem ce conţine!

MADROG: Să vedem!

Shagog îl apucă de braţ pe Madrog şi îl trage după el. Pragog vrea să-i urmeze, însă Shagog îl opreşte.

SHAGOG (autoritar): Rămîi unde eşti! Ai auzit doar: e al nostru! Al meu şi al scumpului nostru Madrog!... Se poate?!

MADROG: Al meu şi al scumpului nostru... (se bîlbîie) În sfîrşit... Spune dumneata dacă se poate!

PRAGOG (resemnat): Nu se poate!

SHAGOG: Şi apoi, nici nu te priveşte, venerabile! Poate fi periculos!

MADROG: Ai auzit?... Aş zice chiar incredibil de periculos, venerabile!

PRAGOG: Am auzit... E periculos!... Incredibil de periculos!

Shagog şi Madrog se retrag. Madrog desfăşoară sulul. Shagog şi Madrog îl studiază cu atenţie. Din cînd în cînd, schimbă între ei priviri furişe. Vorbesc în şoaptă şi îl arată cu degetul pe Pragog care aşteaptă cu mîinile încrucişate. În spatele lor, Mnemoteta se uită curioasă la semnele înscrise pe sulul lui Madrog. Cînd înţelege face ochii mari, îşi acopera faţa cu mîinile şi se îndepărtează. Deodată izbucneşte în hohote.

PRAGOG (agitat): Oare ce pun la cale?... Blestemaţii... Nu m-au căutat ei degeaba... De ce şuşotesc, de ce se uită într-una spre mine?... Pe toată puterea Adîncimilor Sale (se înclină), dar aici lucru grozav se ascunde, iar eu... sînt prins în cursă, ca un şoarece înfometat, ademenit la bucăţica de brînză otrăvită!...

Shagog şi Madrog se apropie.

SHAGOG (mieros): Ah, iubite Pragog!... Iartă-ne!

MADROG (asemenea): Prietenul nostru drag!... Ce greşeală impardonabilă!

SHAGOG (hotărît): Sîntem vinovaţi, noi, Madrog şi cu mine, vinovaţi faţă de dumneata... În sfîrşit... Iartă-ne, Pragog prietene!...

PRAGOG (uimit): Ce-mi aud urechile?... Să vă iert... Pe Adîncimile Voastre?!... E oare cu putinţă!?... Una ca asta!?

SHAGOG: E cu putinţă orice!

MADROG: Întotdeauna e cu putinţă orice! Ne ierţi?

PRAGOG: Sînteţi iertaţi... Nu înţeleg de ce!?...

SHAGOG (arătînd spre sulul din mîna lui Madrog): De-asta...

MADROG: Fireşte că de-asta... Ce credeai, că de-altceva?

PRAGOG: Ba nu credeam nimic. Oricum... Bănuiam eu... Chestie de principiu... Să admitem... Ce conţine?...

SHAGOG: Experimentul...

MADROG: Experimentul...

PRAGOG: Ce experiment?... M-am săturat de experimente! Asta fac... era să zic: toată ziua... Asta fac tot timpul.

SHAGOG (ritos): E un experiment deosebit.

MADROG: Foarte deosebit. Este cel mai deosebit experiment!

PRAGOG: Mda, fireşte... Desigur... Adîncimile Voastre au întru totul dreptate...

SHAGOG: Precum zici, iubite Pragog, precum zici... Întru totul...

MADROG: Este evident... Noi avem întru totul dreptate.

PRAGOG: Şi... cine a comandat acest... experiment?

SHAGOG (înclinîndu-se): Adîncimile Sale Necuprinse!

MADROG (înclinîndu-se): Însuşi el, Adîncimile Sale Necuprinse!

PRAGOG (speriat): Adîncimile Sale? (se înclină)... Ah, de bună seamă că e ceva important!

SHAGOG: Nu-ţi spusei?!... E mai important decît îţi închipui, Pragog prietene!

MADROG: E atît de important încît nu cutezăm a ne gîndi!

PRAGOG: ...?!

SHAGOG (sentenţios): Acest experiment e vital din punctul nostru de vedere!

MADROG: E vital din toate punctele de vedere!

PRAGOG: Nu vă contrazic!

SHAGOG: Bineînţeles... (secretos) E vorba de Marele Eveniment!

MADROG: Marele Eveniment!... De el e vorba!

PRAGOG (şocat): Poftim?!... Marele... Eveniment!?

SHAGOG (fericit): Ei bine, chiar despre el vorbim...

MADROG: Despre Marele, neasemuitul Eveniment... Despre ceea ce trebuie să se-ntîmple... Despre el e vorba!

PRAGOG: Păi... Iertaţi-mă... Nimeni... Nici chiar Adîncimile Sale Necuprinse... Înţelegeţi... Nimeni... Ştiţi prea bine... De fapt... Pretutindeni numai supoziţii... Ipoteze de lucru...  Habar nu avem cînd, unde, cum şi de ce...

SHAGOG: Ba dimpotrivă, iubite Pragog, dimpotrivă... Ştim unde şi de ce... Acolo, sus... Pentru că ei sînt ceea ce sînt... Pentru că asta e consecinţa directă... indirectă... vizibilă... invizibilă... Mă rog, pricepi dumneata... S-a adunat, s-a tot adunat... Şi nu mai încape, nu mai e loc... Presiunea e maximă, a atins deja limita superioară... O să dea pe margini, o să explodeze, oho, ce frumuseţe, ce pocitanie de frumuseţe, ce nemernicie de dezastru!... Acum urmează să aflăm cînd şi cum!

MADROG: Da, iubite Pragog, asta urmează să aflăm: cînd şi cum!

PRAGOG: M-aţi zăpăcit de tot!

SHAGOG: Ah, ce fericire!... Vom afla, în sfîrşit, cît va mai dura această aşteptare insuportabilă... Oare nu te-ai săturat să aştepţi... să tot aştepţi, sărmane Pragog?

MADROG: Noi toţi ne-am săturat să aşteptăm, sărmane Pragog!

PRAGOG: Ăă... Adică da... Da... Fireşte... Se poate altfel?

SHAGOG: Nu se poate.

MADROG: Niciodată nu se poate altfel.

SHAGOG: Experimentul... (aproape silabisind) Că din pricina lui am rătăcit prin coclauri neumblate ca să-ţi tulburăm necesităţile fiziologice... Ei, stimabile, acum să-ţi vedem talentul de Experimentator-şef al Adîncimilor Sale Necuprinse!

Toţi se înclină.

PRAGOG: Ce trebuie să fac?

SHAGOG (îi face semn lui Madrog care îi întinde sulul lui Pragog): Aici e trecut totul: formulele de calcul, algoritmii, premizele, parametrii de lucru, numărul subiecţilor... Mă rog, nu lipseşte nimic!

MADROG: Chiar aşa... Nu lipseşte nimic... În general, nu lipseşte nimic...

SHAGOG (către Pragog): Hai, uită-te... Cercetează-l cu toată atenţia... De altminteri, e bine să ştii că Planul a fost aprobat de Adîncimile Sale Nebănuite (toţi se înclină) şi că la elaborarea lui au participat cei mai de seamă arhonţi şi psihoteţi trecuţi în Anale!... (către Madrog) Şi noi, fireşte, am avut rolul nostru!