Perspective  

Dr. Cătălin Zara, Yale University

Situaţia manualelor şcolare, deşi importantă în sine, este totuşi minoră în raport cu adevărata problemă a învăţământului românesc actual (şi a întregii societăţi, de fapt): lipsa unei gândiri de ansamblu şi a unei gândiri în perspectivă. Din punctul meu de vedere, învăţământul românesc, în forma actuală, e un bolnav susţinut în viaţă în mod artificial. Putem continua să ne amăgim şi să pretindem că avem un sistem funcţional sau putem privi realitatea în faţă şi admite că se impune o acţiune urgentă, decisă şi de durată. Problemele sunt atât de adânci şi de complexe, încât doar o reformă totală (şi nu cosmetizările sau cârpelile de până acum) ar putea îmbunătăţi situaţia.

Care este scopul învăţământului românesc azi? Să preia copii de 4-5 ani, să îi ţină în sistem timp de 11, 15 sau 19 ani, şi să îi pregatească pentru ... PENTRU CE? În modul actual de gândire, şcoala are doar două meniri: să ofere un loc de muncă profesorilor şi să amâne momentul în care un tânăr este pus în situaţia de a-şi căuta un loc de muncă (de cele mai multe ori fără succes sau fără nici o legatură cu cele învăţate în şcoală). Lipsa unei gândiri de ansamblu aduce cu sine incoerenţa, inconsecvenţa şi inconştienţa care guvernează în prezent.

Includ mai jos părerile mele, pe scurt, referitoare la chestiunile legate de situaţia manualelor şcolare în România. 

Este benefic pentru învăţământul românesc ca numărul de manuale pentru fiecare specialitate să fie limitat ?

CZ: Nu. Un manual este, în esenţă, un produs editorial (manual şcolar devine în momentul în care este folosit în clasă). Şi-a pus cineva (normal la minte) problema să limiteze numărul cărţilor pe un anumit subiect?

Au profesorii de liceu maturitatea de a opta dintr-o ofertă foarte bogată ?

CZ: Unii - da, mulţi - ba. În facultate nu se studiază mai nimic legat de acest aspect, aşa că această maturitate nu se poate căpăta decât după ani buni de experienţă. Şi, chiar dacă au maturitatea de a opta pentru un anumit manual, au profesorii cu adevărat libertatea de a o face?

Să zicem ca inspectorul X e autor de manual (sau, cel puţin, aşa apare pe copertă). Mai mult sau mai puţin voalat, X impune şcolilor de pe "moşia" sa să folosească acest manual. Cât de puţin plauzibil e oare acest scenariu?

Cât de mult au contat pentru dumneavoastră, în perioada liceului, manualele de specialitate la vremea respectivă ? Le-aţi folosit în exclusivitate sau aţi consultat şi alte lucrări, al căror rol formativ pentru dumneavoastra ar merita menţionat ?

CZ: Manualele au contat foarte mult. Pentru majoritatea materiilor, a fost singura sursă de informaţie necesară/cerută. Pentru matematică şi fizică (în cazul meu), culegerile de probleme şi lecturile suplimentare au avut un rol tot atât de important.

Ar fi fost bine ca un mecanism de piaţă să regleze multiplele oferte de manuale, într-un număr "prea mare" la anumite specialităţi ? Sau este bine ca piaţa cărţii şcolare să fie controlată de comisii de specialitate numite de Minister ?

CZ: Ministerul Educaţiei ar trebui să se ocupe de treburi mult mai importante decât limitarea unei activităţi comerciale.

Alegerea unui cărţi care să fie folosită drept manual este problema educatorului. Dacă alegerea e bună, toata lumea e fericită. Dacă profesorul e nemulţumit, poate schimba manualul anul următor. Dacă elevul e nemulţumit şi profesorul dezinteresat, părintele trebuie să intervină şi să semnaleze problema. În mod ideal, piaţa dictează, nu ministerul. (Evident, asta in condiţiile în care avem de-a face cu o piaţă educată şi care e capabilă şi încurajată să ia decizii.) Ministerul intervine însă şi spune: "Nu vă bateţi voi capul cu asta. Lăsaţi că alegem noi. Rolul vostru e să executaţi şi atât."

Care sunt criteriile după care dumneavoastră aţi judeca un manual ? Este preţul unul dintre acestea ?

CZ: Relevanţă şi accesibilitate. Este informaţia prezentată în mod corect? Este conţinutul relevant pentru noţiunile pe care elevul trebuie sa le acumuleze conform programei şcolare? (Aici atingem, de fapt, o problemă mult mai spinoasă şi mai importantă.) Este modul de prezentare/limbajul accesibil unui elev de gimnaziu sau de liceu? Calitatea unui manual constă în utilitatea sa. Cât de util poate fi un manual al cărui principal scop este nu să transmită informaţii, ci să demonstreze “genialitatea” autorului? În mod normal preţul ar trebui să constituie un factor minor în selectarea unui manual.

 Atunci când pregătiţi cursuri universitare sau manuale, ce anume aveţi în vedere, ca autor ?

CZ: Relevanţă şi accesibilitate.

Între alte lucrări ale sale, Dr.Cătălin Zara este coautor (alături de Dr.Liviu Nicolescu şi Dr.Gabriel Pripoae) al cursului Teoreme şi probleme de grupuri Lie, apărut la Editura Universităţii Bucureşti în 1997.