Varianta clasică din România era excelentă  

Dr. Victor Pambuccian, Arizona State University West

Este benefic pentru învăţământul românesc ca numărul de manuale pentru fiecare specialitate să fie limitat ?

VP: Cred că pentru manualele şcolare varianta clasică din România era excelentă. Ele (vorbesc de cele din anii ‘70) aveau un nivel calitativ incomparabil mai înalt decât ceea ce se produce în vestul Europei sau S.U.A.

Competiţia nu va crea decât culori şi o tendinţă de a le face mai "accesibile", evident un eufemism pentru scăderea nivelului calitativ.

Au profesorii de liceu maturitatea de a opta dintr-o ofertă foarte bogată ?

VP: Profesorii au maturitatea, nu aici e problema.

Cât de mult au contat pentru dumneavoastră, în perioada liceului, manualele de specialitate la vremea respectivă ? Le-aţi folosit în exclusivitate sau aţi consultat şi alte lucrări, al căror rol formativ pentru dumneavoastră ar merita menţionat ? 

VP: Nu consultam manualele din înfumurare. Erau sub demnitatea mea, în mare parte şi din motive antiautoritare, căci ce puteau să-mi spună mie nişte indivizi care se dăduseră de partea puterii? Excesele vremii...

Ar fi fost bine ca un mecanism de piaţă să regleze multiplele oferte de manuale, într-un numar "prea mare" la anumite specialităţi ? Sau este bine ca piaţa cărţii şcolare să fie controlată de comisii de specialitate numite de Minister ?

VP: Comisiile de specialitate au funcţionat pe vremuri bine, şi manualele erau scrise fie de universitari, fie de profesori de liceu cu multă ştiinţă. Nu văd de ce s-ar schimba ceva în direcţia aceasta. Sigur că Ministerul Educaţiei necesită multă democratizare, asta e altceva. Nu trebuie privit ca un loc fără de speranţă, în care se vor afla de-a pururi indivizi nechemaţi dintr-o coterie politică.

Ce părere aveţi despre cursurile universitare din România ?

VP: N-am fost autor de manuale universitare, dar pot spune că – de fapt - catastrofe ca cele din România nu am întâlnit nicăieri. Poate că, pentru învăţământul universitar ar fi bună ideea adoptării manualelor americane pentru o anumită vreme, în stilul ţărilor asiatice, care au o variantă mai ieftina a tuturor manualelor americane.

Ideea că fiecare colţ de lume trebuie să aibă manualele sale face parte din "prin noi înşine", un fel de Juche nord-coreean.