Criterii de calitate în aprecierea manualelor  

Dr. Kristine Lazăr

Consideraţi că este benefic pentru învăţământul românesc ca numărul de manuale pentru fiecare specialitate să fie limitat ?

Dr. Kristine Lazăr: Când aud vorbindu-se despre 20 de manuale paralele la materii ca româna sau matematică mă înspăimânt. Nu cred că un profesor este în stare să opteze dintr-o ofertă aşa de mare cu seriozitate. Ca să poţi evalua randamentul unui manual, trebuie ca el să fie testat un timp semnificativ la clasă, iar apoi să fie analizate rezultatele.

Fireşte, există criterii foarte clare după care profesorul se poate orienta, dar tot practica la clasă confirmă sau infirmă valoarea unui manual ca instrument de lucru.

Când există o critică serioasă în publicaţii de specialitate, cu recenzii ale manualelor, profesorii sunt ajutaţi să poată hotărî asupra manualului pe care vor să-l foloseasca. Dar, în lipsa evidentă a acestor recenzii, profesorii sunt lăsaţi în faţa acestui număr mare de manuale pradă subiectivismului (îl cunosc pe autorul acela, cutare îmi e prieten, etc.)

De asemenea constatăm că acest val de manuale alternative duce la concurenţă, lucru altfel bun. Dar....

Editurile au pornit cu mari speranţe financiare în racolarea de autori care le fac peste noapte manuale (la germană aşa s-a întâmplat) şi iată ca răsar într-un an chiar doua manuale realizate de acelaşi autor.

Nu contest faptul ca un autor este în stare sa realizeze un astfel de proiect ambiţios, dar nu se poate face acest lucru decât cu un mare rabat la calitate.

Documentarea, familiarizarea cu noile metode, procurarea de texe autentice, nemaivorbind de prelucrarea lor didactică, cere un timp semnificativ, e un lung proces, care din punctul meu de vedere nu se poate realiza în câteva luni.

Rezultatul actualei stări de fapt este o sumedenie de manuale de calitate îndoielnică.

Consideraţi că profesorii de liceu au maturitatea de a opta dintr-o ofertă foarte bogată ?

Dr. Kristine Lazăr: În România a mai intervenit un factor destul de important într-o ţară aşa de  săracă – preţul. Doamna Ministru al Învăţământului a accentuat acest lucru în mai multe talkshowuri.

Dar nu se poate ca preţul redus să dicteze valoarea manualului, căci un manual în patru culori costă ceva, indiferent ce s-ar spune, şi astfel se apropie de standardele internaţionale. Şi copiii din România trebuie să se bucure de manuale apropiate de cele ale altor ţări.

Sigur se poate spune -  nu în cele patru culori constă valoarea unui manual. Este adevarat. Nici în calitatea hârtiei dictată de preţ. Şi nici în layout-ul său, şi nici în calitatea imaginii etc. Dar toate laolaltă ...

Într-o lume incultă din punct de vedere vizual, ca a noastră, acest aspect este pentru unii neglijabil. Şi iată ce generaţii de inculţi vizuali am crescut, cu manuale la care factorul estetic a fost desconsiderat.

Tematica este o alta cheie. Dar aici lucrurile s-au îmbunătăţit datorită raportarii la curricula şcolară.

Dar ce te faci spre exemplu cu limba (şi mă refer la cunoştintele de limbă străină pe care le are un tânăr profesor) când ai de optat pentru un manual ?  Cei mai mulţi profesori vor să aibă un trai simplu, după regula efortului  minim. Deci vor opta pentru cel mai aproape de ceea ce cunosc ei.

Dar în metodică,  în materie de cultură şi civilizaţie modernă, câte şi mai câte s-au schimbat... Deci trebuie să fii la curent. În timp, se vor cerne poate manualele bune. Dar pentru moment ... e foarte greu.

Cât de mult au contat pentru dumneavoastră, în perioada liceului, manualele de specialitate la vremea respectivă ? Le-aţi folosit în exclusivitate sau aţi consultat şi alte lucrări, al căror rol formativ pentru dumneavoastră ar merita menţionat ? 

Dr. Kristine Lazăr: Cred că manualul este un material foarte important, care îşi pune amprenta pe formarea tânarului.  

De cât de multe ori aud pe tineri spunând: A, dar asta este şi în manulul meu de clasa a X-a, sau: am învăţat despre asta la ...  Şi noi suntem produsul manualelor pe care le-am avut, implicit, al metodelor didactice şi al acelor conţinuturi.  

Să dau un exemplu: la limba germană nu au existat pâna în 1990 materiale pentru dezvoltarea deprinderii de întelegere a textului ascultat. Nu am avut la şcoală aşa ceva şi nici în materialele auxiliare. Deci, nici profesorii nu au fost deprinşi să facă aşa ceva şi să acorde importanţa cuvenită acestei deprinderi.  

Rezultatul: nu se sinchisesc prea tare de materiale audio, “că şi eu am învăţat fără ele şi uite că merge.”  

Alt exemplu: Nu am învăţat să ne spunem părerea, deci deprinderea de a argumenta, de a ne exprima opinia într-o limbă străină. Iată că cei mai mulţi nu o fac nici azi, pentru că nu cunosc această experienţă importantă de a gândi cu voce tare. 

Deprinderea de “Sprechen”, una dintre cele mai importante componente ale comunicării, nu este prezentă decât insuficient sau mai deloc în noile manuale. 

Cred, de asemenea, că un manual nu poate fi înlocuit ci cel mult completat de un material auxiliar, oricât de bun ar fi acesta. Manualul reprezintă scheletul, iar restul vine să se insereze acolo unde este nevoie.

Ar fi fost bine ca un mecanism de piaţă să regleze multiplele oferte  de manuale, într-un număr “prea mare” la anumite specialităţi ? Sau este bine ca piaţa cărţii şcolare să fie controlată de comisii de specialitate numite de Minister ?

Dr. Kristine Lazăr: Din câte ştiu eu exista un numar apreciabil de criterii - nu ştiu de ce sunt acestea secrete -  după care se apreciază un manual în România. Asta poate fi foarte bine. Dar este ilar să faci aprecierea unui manual extrăgând ilustraţiile din el, aşa cum îl primeşte comisia de evaluare, înlocuind ilustraţiile cu descrieri în cuvinte. Muncă în zadar, dar definitorie pentru România...

Revin la părerea de mai sus: cum poţi să evaluezi layout-ul unui manual în lipsa ilustraţiilor, care fac parte integrantă din concepţia manualului?

O serie întreagă de profesori din comisie sunt puşi să analizeze manualele după aceste criterii, şi este posibil să facă o treabă bună. Este un început.

Când aceste criterii vor fi supuse dezbaterii publice, şi noi, autorii, şi editorii, vom avea acces la ele şi sper că manualele se vor îmbunătăţi semnificativ. 

Care sunt criteriile după care dumneavoastră aţi judeca un manual ? Este preţul unul dintre acestea ?

Dr. Kristine Lazăr: Există o ramură a metodicii în predarea unei limbi străine care se numeşte  “Gütekriterien zur Beurteilung von Lehrbüchern”  sau, în română, “criterii de calitate în aprecierea manualelor”.

La limba germană, această ramură relativ recentă a luat amploare în Germania odată cu evaluarea manualelor în funcţie de diferitele grupuri ţintă, de exemplu Gastarbeiterii (muncitorii străini veniţi la muncă în Germania), Aussiedler (emigranţii) etc.

Au apărut o serie de publicaţii serioase tratând tema manualelor de limbă germană ca limbă străină. La noi nu-mi este cunoscut aşa ceva.

Marinanne Koch, lector universitar, îşi scrie lucrarea de doctorat pe această temă, analizând manualele noi de limba germană ca limbă modernă. Dar preţul nu este un criteriu pe care să-l fi evidenţiat.

  Atunci când pregătiţi cursuri universitare sau manuale, ce anume aveţi în  vedere, ca autor ?

Dr. Kristine Lazăr: Răspunsul la aceasta întrebare ar fi, după opinia mea, o lucrare de doctorat în sine, şi orice raspuns aş da eu ar fi numai unul fragmentat.

El este sinteza facerii unui manual.

V-aş povesti istoria structurii unui manual la care am colaborat mai mulţi autori, care este destinat studiului individual al limbii şi se numeste “Deutsch allein 1”.

Am avut şansa extraordinară să-l putem invita, prin intermediul Institutului Goethe de la Bucureşti, pe cel mai de seama profesor şi totodată autor din Germania, prof. dr. Gerhard Neuner, o somitate universal recunoscută. El ne-a îndrumat paşii către o concepţie nouă pentru acea vreme, şi clarificarea concepţiei a necesitat o muncă intensă de doi ani.

Ei bine, de fiecare dată am trimis materialele spre consultare în Germania şi au venit înapoi cu notări importante şi o luam de la capăt de fiecare dată. Dupa doi ani de “gestaţie” am hotărât că, în fine, am atins un nivel la care putem continua acea linie.  

Ne-am revoltat şi noi, disperate fiind că nu putem merge mai repejor la lucrul efectiv, dar profesorul Neuner ne-a răspuns calm că este absolut firesc ca perioada de clarificare a concepţiei unui manual (în situaţia în care fiecare dintre autori aveam slujbe şi familie, deci nu eram eliberaţi de sarcinile de serviciu) să fie aşa de lungă; orice lucru bun trebuie să aibă timpul său.

Dr. Kristine Lazar este formator naţional pentru limba germană ca limbă străină, conducător de seminarii de perfecţionare cu profesorii de limbă germană şi redactor şef al revistei Asociaţiei Profesorilor de Limbă Germană din România, Deutsch aktuell. Autoare a unei suite de manuale pentru elevi, adulţi precum şi materiale auxiliare, dintre care amintim: 

·         Deutsch mit Phantasie, Ed. Kriterion, 1993, Bucureşti (autori: Kristine Lazăr, Ileana Moise) 

·         Limba germană - Ghid de conversatie, Ed. Niculescu, 1994, Bucureşti

 ·         Limba germană fără profesor - Deutsch allein 1, Ed. Niculescu, 1995,  Bucureşti (autori: Kristine Lazăr, Christiane Cosmatu, Marion Haase, Ida Alexandrescu, Ileana Moise) 

·         Limba germană fără profesor - Deutsch allein 2, Ed. Niculescu, 1997 (autori:  Kristine Lazăr , I.Alexandrescu, Ch. Cosmatu, I.Moise)

·         Deutsch kreativ  (autori: Kristine Lazăr, Ileana Moise) Ed. Niculescu, 1999

·         Deutsch mit Spaß, Manual de limba gerrmană pentru clasa a XI-a (autori: Ida Alexandrescu, Christiane Cosmatu, Kristine Lazăr, Ioan Lăzărescu), Bucureşti, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1998

·        Deutsch mit Spaß,  Manual de limba germană pentru clasa a XII-a (autori: Ida Alexandrescu, Kristine Lazăr, Ioan Lăzărescu) Bucuresti, Ed. Didactica şi Pedagogică, 2001