|
Analiza manualului trebuie făcută
de cei care îl folosesc
Dr. Dalila Kovacs,
Universitatea Statului Michigan
Consideraţi
că este benefic pentru învăţământul românesc ca numărul
de manuale pentru fiecare specialitate să fie limitat ?
Dr.
Dalila Kovacs:
Dacă limitarea înseamnă cenzură sau promovarea unor interese
editoriale - nu. Dacă limitarea înseamnă o garanţie a calităţii
- da.
Manualul
de specialitate este menit să servească drept instrument de lucru,
ghid şi sursă de informaţii nu numai
pentru student, dar şi pentru profesor. În plus, trebuie să
fie atractiv, un instrument de lucru pe care cei ce-l folosesc să îl
utilizeze cu plăcere. O ofertă cât mai bogată deschide
posibilitatea competiţiei. O competiţie sănătoasă
permite apariţia manualelor de calitate. O ofertă diversă
este benefică.
Credeţi
că au profesorii de liceu maturitatea de a opta dintr-o ofertă
foarte bogată ?
Dr.
Dalila Kovacs:
Nu sunt în masură să apreciez dacă profesorii de liceu din
România anului 2002 pot alege cu încredere manualul potrivit
dintr-o ofertă bogată de manuale de specialitate. Dar asta nu înseamnă
că nu pot avea maturitatea necesară. Cred că această
capacitate de a sorta şi decide care va fi manualul folosit în
clasa/cursul pe care îl predai este o condiţie sine qua non a unui
profesor de valoare. Şi dacă nu este o calitate ce defineşte
acest grup de educatori, în mod sigur trebuie să devină.
Cred
că educarea unui viitor profesor trebuie să înceapă în anii
de facultate. Aşa cum sunt prevazute cursuri de pedagogie şi
metodica predării specialităţii, trebuie inclusă şi
pregatirea în alegerea unui manual potrivit cu cerinţele tipului de
şcoală, nivelul de cunoştinţe prevăzut pentru
promovarea studentului, interesul studentului şi, nu în ultimul rând,
dinamica domeniului respectiv.
Un
doctor nu este limitat la un compendiu sau altul de anatomie. Îşi
alege unul pe care îl păstrează în biblioteca personală
şi îl consultă la nevoie. Un mecanic auto nu are un singur manual
care descrie funcţionarea unui motor de automobil în patru timpi
şi numai pe acela îl foloseşte. La fel şi un profesor
trebuie să aibă capacitatea de a alege cu discernământ între
diversele surse de informaţii disponibile.
Cât
de mult au contat pentru dumneavoastră, în perioada liceului,
manualele de specialitate la vremea respectivă ? Le-aţi folosit în
exclusivitate sau aţi consultat şi alte lucrări, al căror
rol formativ pentru dumneavoastră ar merita menţionat ?
Dr. Dalila Kovacs: Specialitatea mea este
chimia. În perioada liceului se foloseau manualele profesorului Neniţescu.
Tradiţionale, dar concise, au fost un instrument de lucru efectiv. După
20 de ani şi zeci de alte manuale văzute, folosite în procesul de
predare sau analizate, îmi amintesc încă modul în care un subiect
sau altul era prezentat în manualul meu de liceu. Dată fiind această
experienţă personală, cred că un manual de specialitate
are un impact esenţial asupra studentului sau elevului. Numai carisma
şi entuziasmul profesorului care îl foloseşte poate fi o reală
competiţie. Să nu uităm că, pentru mulţi dintre
noi, un profesor de liceu este cel care ne-a deschis interesul pentru un
domeniu sau altul, ne-a stimulat să continuăm o carieră sau
alta, aşa cum tot un profesor de liceu este poate răspunzător
pentru lipsa de entuziasm ori insuccesul într-o altă direcţie de
studiu. Existenţa unei oferte bogate de manuale de specialitate
deschide posibilitatea contrabalansării influenţei profesorului de
specialitate ca unic instrument de direcţionare a interesului
studentului.
Ar
fi fost bine ca un mecanism de piaţă să regleze multiplele
oferte de manuale, într-un număr "prea mare" la anumite
specialităţi ? Sau este bine ca piaţa cărţii şcolare
să fie controlată de comisii de specialitate numite de Minister?
Dr.
Dalila Kovacs:
Sunt pentru mecanismul de piaţă. Dacă un manual este bun, îşi
va găsi singur locul pe piaţă şi va fi căutat atât
de profesorii de specialitate cât şi de studenţii interesați în
domeniul respectiv.
Rolul
comisiilor de specialitate ar trebui înțeles în sensul determinării
unei grile cu caracter formativ şi informativ care să garanteze
studentului, pe de o parte, posibilitatea aprofundării studiului în direcţia
respectivă, iar pe de altă parte să îi ofere instrumentele
de lucru şi nivelul de pregatire necesar pentru a explora alte
specialităţi. Personal înţeleg acest gen de comisii ca
instrumente de lucru în direcţia colaborării interdisciplinare
şi interdependenţei interdisciplinare, absolut necesară unei
educaţii solide.
Nu
cred că decizia asupra calităţii unui manual trebuie făcută
de o comisie de specialitate; analiza efectivă a manualului trebuie făcută
de cei care îl folosesc: profesorii şi studenţii. Opiniile
profesorilor care predau şi sunt în contact cu elevii şi studenţii
trebuie să fie decisive în determinarea publicării unui nou
manual de specialitate. Numai după ce un număr suficient de mare de
recenzii vor fi fost făcute de cei ce predau efectiv specialitatea într-un
liceu, după ce noul manual va fi fost comparat cu alte manuale
existente, se poate lua decizia publicării. Iar, după publicare,
manualele bune vor rezista concurenţei de piaţă.
Care
sunt criteriile după care dumneavoastră aţi judeca un manual
? Este preţul unul dintre acestea ?
Un
manual trebuie să deschidă interesul studentului în a explora un
nou domeniu de studiu. Dacă manualul este numai o cumulare de date, o
listă lungă de reguli şi definiţii, nu îi văd
rostul.
Criterii:
·
Organizarea
materialului, succesiunea introducerii noţiunilor noi;
·
Măsura
în care manualul respectiv poate fi folosit ca un instrument de lucru în
primul rând, şi numai în al doilea rând ca o sursă de informaţii;
·
Calitatea
şi cantitatea activităţilor (exerciţii, probleme, teme)
propuse studentului;
·
Numărul
de conexiuni şi referiri la alte specialităţi ca şi la
diverse alte surse de informaţie;
·
Calitatea
ilustraţiilor şi capacitatea lor de a stimula gândirea, nu numai
de a transmite informaţii;
·
Cantitatea
de informaţie.
Preţul
va fi întotdeauna un criteriu. Dar nu cel mai important.
Atunci
când pregătiţi cursuri universitare sau manuale, ce anume aveți
în vedere, ca autor ?
Dr.
Dalila Kovacs:
Pregătirea unui curs implică personalizarea unui domeniu cu
propria ta percepţie; percepţie bazată pe experienţa
acumulată continuu, prin consultarea permanentă a noilor surse de
informaţie în specialitatea respectivă, ca şi pe aspectele
de metodica predării specialităţii. Calitatea unui curs sau
manual vine nu din adevărurile fundamentale, unice şi cu caracter
absolut pe care acesta le conţine, ci din calitatea lui de instrument
de lucru plăcut şi util, care asigură acumularea de noi cunoştinţe
printr-un proces activ, mai curând formativ decât un proces informativ.
Criterii:
·
Limbaj
accesibil, dar riguros;
·
Diversitate:
clasificarea temelor de la simplu la complex;
·
Integrarea
informaţiei noi în contextul altor discipline;
·
Aplicabilitatea
practică a informaţiei conţinute;
Self
sufficiency
(studentul sau elevul să îl poată folosi fără intervenţia
profesorului).
|
