Always
The stars
Have found a position of their own
And they repeat themselves endlessley.
The same sunrise,
The same sunsets,
The same light,
The same wrinkles.
If I thought differently today,
The blood would burst through my ears
and mouth,
As suddenly passing
To a lower pressure.
Mereu
Stelele
Și-au găsit o pozitie a lor
Și se repetă la infinit.
Același răsărit,
Aceleași apusuri,
Aceeași lumină,
Aceleași riduri.
Dacă eu aș gândi altfel azi,
Mi-ar tâșni sângele pe urechi
Și pe gură,
Ca la o trecere bruscă
La o presiune mai joasă.
The Fossil Hittite
He thought in a language that was dead
For three thousand years. And he wrote on waxed plates
Which immediately were getting the mark of time
And they were hidding themselves in buried
Libraries.
He adored the bronze. He didn't understand the iron
And its edge didn't hurt him.
He was a fossil Hittite.
Lost in fold of time,
He didn't know he was a Hittite,
He didn't know he was a fossil.
He didn't suspect he spoke a language
Dead for three thousand years.
But he adored the bronze,
O, he adored the bronze,
He vanished in the void of a bell.
Hititul fosilă
Gândea într-o limbă moartă
De trei mii de ani. Și scria pe plăcuțe cerate,
Care imediat prindeau patina vremii
Și se ascundeau în biblioteci
Îngropate.
Adora bronzul.
Nu întelegea fierul
Și tăișul acestuia nu-l vătăma.
Era un hitit fosilă.
Rătăcit într-o cută a timpului,
Nu știa că e hitit,
Nu știa că e fosilă.
Nu bănuia că vorbește într-o limbă
Moartă de trei mii de ani.
Dar adora bronzul,
O, adora bronzul,
A dispărut în golul unui clopot.
Marin Sorescu--Ap vie, apa moarta
(Ed. Scrisul romanesc, Craiova, 1987)
Traducere de Cătălin Pruteanu
