proza
poezie eseuri arta film
          

Cartea junglei X

spectacol underground

 

de Gigi Căciuleanu

 

 

I.

 

EA:

 

Soldatul Glonţ şi cu soldatul Puşcă

Au fost trimişi la vânătoare de pereţi

La doborât de ziduri.

Vreţi nu vreţi

Pe ceaţă morţii toţi sunt tonţi

Iar caii verzi, înţepeniţi şi violeţi

 

Soldatul Glonţ plecă gol puşcă

Soldatul Puşcă,  ca un glonţ.

 

În frigul nopţii care-i muşcă

S-a dat de gol şi Domnu’ Puşcă...

 

Soldatul Glonţ nici n-are puşcă

Soldatul Puşcă, nici un glonţ...

 

În jurul cuplului în crâng

Duşmani,

pereţii se tot strâng

O menghină de bolovani şi cărămizi

 

Viteji, cei doi, goi, şi livizi

Striviţi de vii nici nu mai plâng

 

Zidiţi,

de piatră sunt acum

Şi uite pentru ce şi cum

Au devenit după război

 

Statuie şi eroi

 

EL:

 

Un doi

Un doi

Stâng drept

Stâng drept

Nătâng

Deştept

Nătâng

Deştept

Doi trei

Doi trei

Bocan-

Cii grei

Mă rod

Mă strang

Nărod

Mă strâmb

Mă trag

În piept

Râd strâmb

Cad drept

Un doi

Un doi

În şanţ

Cul – caţi

Din şanţ

Scu-laţi

În şanţ

Mă-nnec

Din şanţ

O frec

Trei doi

Trei doi      

Me-reu

Război

Tot eu

Tot noi

Război

Me-reu

Tot eu

Tot ei

Noi voi

Doi trei

  

   *

 

Ca să

Uiţi bei

Casă

Nu mai

Ai. Vai

Nu-i bai

Ba-i bai!

Ba râd

Ba plâng

Stâng drept

Drept stâng

Doi un

Doi un

Oi fi

Nebun

La ce-oi

Fi bun

Un doi

Un doi

Aşa-i

La noi

Hai măi

Dă-i, dă-i

Nu mai

Pot măi

Hăi, hăi

Băi, băi

Hai.....

..... hai

Bye....

 
II.

 

EA:

 

Sârmă. Ghimpi.

Grădină-ntunecată.

Nu nord. Nu sud.               

 

Nod surd

 

Apă fără rost

 

Pomi reci.

Gheaţă neagră topită

pe poteci

                        Să nu le cutreieri

 

Casa din vis

pitită

în poiana cu lemne seci

 

Sârmă cu ghimpi

umbră dungată

peste haine

peste trupul gol

peste ficaţi

 

şi creieri

 

EL:

 

Suntem colegi de moarte

                        Dragi soldaţi

Colegi de bocanci

                        Colegi de rană

Când semeni furtună

                        Doar vânt culegi

Vâjâind prin pădurea cu oase

                        Prin codrul cu funii

Printre cei tăiaţi

                        Cei spânzuraţi

                                        Între pământ şi cer

Încercând să supravieţuim numai cu

                        Drept singură hrană

                                        Viaţă, din aceea, proaspătă

Tot săpând zi şi noapte fără odihnă

                        Tranşee enorme

                                        Precum canalele de pe o planetă părăsită

 

EA:

 

Aceeaşi goliciune purtăm

                        Aceeaşi haină

Nimeni nu ne

                        Şi nici nu ne va

                                        Plânge

Suntem ostaşi

                        Ostateci, dar ostaşi

Oşteni ai armatei de umbre uniforme

Să pieri!

                Fără să speri

                                Fără să te înfurii

                                                              Fără urmă

 

Să dispari!

 

Asta-i lozinca

                        Dragi colegi

De ospăţ

               

Colegi de carne şi sânge

                                        Sudoare şi spaimă

 

 

 

III.

 

EA:   Ne-am săturat de atâta cruzime

 

EL:   Nu mai vrem să mâncăm crud

 

EA:   Vrem tocat

 

EL:   Fript.

 

EA:   Fiert.

 

EL:   Împănat.

 

EA:   La grătar.

 

EI:    NOI VREM PRĂJIT!

 

EA:   Nu prăjituri.

 

EL:        Carne.

 

EA:   Rumenită.

 

EL:   Cu sos.

 

EA:   Cu usturoi.

 

EL:   Cu sare.

 

EA:   Cu piper.

 

EL:   Cu zeamă

 

EA:   Cu zeeeeeaaaamăăăăă…

 

EL:   De aceea ne-am îmbrăcat frumos

 

EA:   Am fondat un nou partid

 

EL:   Şi ca să putem ieşi în lume

 

AMÂNDOI:   NE-AM GA-TIT !

 

 

IV.

 

EA:      Mie îmi plac papagalii

            Pentru că ştiu să vorbească

 

EL:   Mie nu-mi plac papagalii

Pentru că nu ştiu ce spun

 

EA:   Mie-mi plac fotografii

 

EL:   Mie, găinuşele, boboceii, ghirlandele şi momiţele

 

EA:   Mie, pompierii pe rotiţe

 

EL:   Mie îmi plac proverbele de hârtie

Pentru că se pot decupa

Şi se pot lipi în caieţel

 

EA:   Mie-mi plac ursuleţii care fac hâc când îi tai cu securea

 

EL:   Mie-mi plac pedele

 

EA:   Mie, bicepşii

 

EL:   Bi-pedele

 

EA.        Parmezanul – Paracliserul - Paracetamolul

 

EL:        Paraleli-bipedele

 

EA:        Quadricepşii

 

EL:        Quadru-pedele.

 

EA:   (sâc)  ...cepşii

 

EL:   (sâc, sâc)  ...pedele

 

 

V.

 

EA:

 

N-aţi remarcat

că noii născuţi

se aseamănă

toţi

între ei?

Tot aşa

ca şi bătrânii

foarte bătrâni

care ne apar

înainte de a muri

            toţi

teribil de asemănători

unii cu ceilalţi

In floarea vârstei

 diferenţele dintre noi

sunt cele mai accentuate

noi toti

devenind atunci        

cât se poate de diferiţi

unii fată de ceilalti

 

N-ar însemna oare aceasta

      că moartea

ar fi egală cu uniformizarea

 

în timp ce caracteristica principală a vietii

                                              ar fi

diferenţierea maximă

dintre noi ?

 

Cu cât suntem mai diferiţi cu atât suntem mai vii

 

 

EL:

 

Cu cât suntem mai vii cu atât suntem mai diferiţi

 

 

 

VI.

 

EL:

 

Nu mai am tălpi

 

Doar două jumătăţi

 

De burtă

 

Două opinci

 

To-ot mergând

 

Aşa

 

De unele singure

 

Prin lume

 

Fără să mai ştie

 

Că sunt

 

Ale  mele

 

EA:

 

ore de noapte

căzând în sus

zdrente de soapte

nimic de spus

 

stropi de sudoare

somn fără vis

aerul doare

pe geamul închis

 

scrumul pe masă

nămol apos

noapte întoarsă

cu susul în jos

 

nu stii ce-i poate

ochiul străpuns

orb e în noapte

omul ascuns

 

EL:

 

În vis, pomii

                cad ca oamenii

                                pas cu pas

Visul

        îşi dezleagă

                        în somn

                                limba încărcată

                                                de nămol verde

Corbii răi

                şi

                        corbii buni

                                        la fel sunt toţi:

sunt negri

                                                        şi ţipă urât

Pe drum

                oamenii

                                cad ca pomii

 

 

EA:

 

M-am rătăcit

 

În muzeul cu undiţe

 

m-am pierdut

 

printre cârlige

 

m-am speriat

 

de rufele atârnate

 

am căzut din pat

 

şi

 

m-am trezit

 

 

VII.

 

EL:   Ni s-au mototolit scaunele

EA:   Vai!

EL:   De atâta stat

De atâta aşezat-sculat

                        Sculat-aşezat

EA:   Ni s-au scurs şi ceasurile

În supă

Păcat că s-a răcit

EL:   Ni s-au evaporat dulapurile

        Iar cearşafurile

Le-am pus în ghips

EA:   Am pus botniţe

La flori

Să nu mai caşte

                        Că dorm pe ele

Cât e ziulica de lungă

Şi nu s-ar mişca din loc

Nici jumulite

EL:   De-aia am jumulit-o

Pe mama-mare

        Ca să nu mai scuipe

De la balcon

EA:   Iar noi am plecat

                        La munte

EI:    Ca să ne dăm în râşniţă

Şi în maşina

De cusut

 

EA:

 

Luna mai

                E o lună

                                Plină

Exact aşa cum e

                Şi cutiuţa mea

                                Plină

                                        Cu bomboane tari

 

 

Nu mi-au încăput toate       

Şi a trebuit să mai las

                                Şi în halat

Unde s-au topit

                s-au încleiat

                                s-au contopit

Cu catifeaua ponosită

                A buzunarului

 

 

E o capcană

 

Asta nu înseamnă

                Că trebuie să-ţi dai cu cana-n cap

Şi nici

                Să-ţi torni capul

                                În cană

 

E pur şi simplu periculos

 

Luna plină

                Se poate revărsa

                                În orişice moment

Şi atunci te poţi trezi oricând

                                Cu vestea neplăcută

 

        Luna

                Mai

Nu

        Mai

                E

                    Lună.

 

 

EL:

 

Câteodată ne strâng pantofii

Ştiţi de ce? Pentru că sunt încă vii şi

Nu au chef să facă ceea ce vreţi

Dumneavoastră

Chestia asta se învaţă la şcoală – în clasa I

Cum de n-o ştiţi? Nu-i nimic.

Probabil că Doamna sau… Domnul

În ziua lecţiei cu pricina

Au uitat să vă vorbească despre

Aceasta.

Probabil că în ziua aceea îi

Strângeau pantofii

 

EA:

 

La Tarot

 numărul 21

 reprezintă lumea:

Cercul Magic.

 

Douăzecisiunu,

 adică

  2 şi cu 1

fac 3.

 

Luaţi primii trei termeni ai unei progresii geometrice:

unu, doi, patru.

 

Dacă-i adunaţi,

 (1+2+4)

fac 7.

 

Iar pentru că avem de-a face cu  trei  termeni,

 îl  înmulţiţi

pe 7 cu 3

şi obţineţi 21.

 

Acum,

dacă ridicaţi la pătrat fiecare dintre cei trei termeni

ai progresiei geometrice: 1,2 si 4,

obţineţi respectiv:

1 la pătrat egal 1

      2 la pătrat egal 4

                              4 la pătrat egal 16

adică 1, 4, 16...

 

Dacă le adunaţi între ele obţineţi:

 1+4+16 egal 21.

 

Numărul 21

      Cercul Magic al Lumii.

 

Şi cum

pană acum

aţi tot ridicat totul la pătrat,

aţi demonstrat cu aceeaşi ocazie

cercul este pătrat.

 

VIII.

 

EL:

 

Tu, cerească pământeană,

Blândă Leană Cosânzeană,

            Balerina mea de bâlci,

Nu te-mpiedica în gâlci,

                 Nici în zgârci,

Degeaba să nu te superi

              

nu suferi,

Dacă vinde dân-

su’ nuferi

Alteia din iarmaroc.

 

                 Să nu-ţi pese chiar deloc.

 

Fătul tău Frumos

               Călare

                Nu este atât e mare

                Pe cât pare

Ba-i chiar mic când e pe jos

                                    Şi scârbos

 

             Nu-ţi fie cu supărare. 

 

 

 

IX.

 

SFATURI POPULARE

 

 

EL:   Să nu-ţi trădezi tractorul când dai cu pruncul de podea

 

EA:   Să nu scuipi

 

EL:   Să nu mănânci seminte de furnică

 

EA:   Să urinezi pe după urne, nu înăuntru

 

EL:   Să rabzi

 

EA:   Să nu faci abces pe ce nu-ti fierbe oala