3. Prizonierul
4. Istorie
5. Fabrică
6. Sosire tīrzie
Īi spun plumbului:
De ce te laşi
Turnat īn formă de glonţ ?
Ai uitat de alchimişti ?
Ai renunţat la speranţele
De a deveni aur ?
Nimeni nu răspunde.
Plumb. Glonţ. Cu nume
Precum acestea
Somnul este adīnc şi lung.
Din volumul
Dezmembrīnd tăcerea, 1971
1
Numai măturile
Ştiu că diavolul
Īncă există,
Că zăpada se face şi mai albă
După ce a zburat peste ea o cioară,
Că un colţ īntunecat şi prăfuit
Este locul visătorilor şi al copiilor,
Că o mătură este şi un copac
Īn livada celui sărac,
Că o goangă atīrnată de ea
E o porumbiţă mută.
2
Măturile apar īn cărţile de vise
Ca prevestind apropierea morţii.
Aceasta este viaţa lor secretă.
Īn public se poartă ca nişte fete bătrīne
Cu pieptul ca scīndura, predicīnd temperanţa.
Sunt inamice jurate ale poeziei lirice.
Īn īnchisoare īl acompaniază pe temnicer,
Intră īn celule să asculte confesiuni.
Partea mai scurtă se degradează
Cīnd te aştepţi mai puţin.
Lăsate singure după vreo uşa
A unei case de īnchiriat
Murmură nicicui anume
Vorbe ca: virgină, vīnt, eclipsă de lună
Şi cel mai sacru dintre toate numele:
Hieronimus Bosch.
3
Aşa şi nu īn vreun alt fel
A fost făcută prima mătură ancestrală:
Şi anume, au smuls toate săgeţile
Din spatele arcuit al Sfīntului Sebastian.
Le-au legat cu frīnghia
Cu care se spīnzurase Iuda.
Īnfipt īn una din picioroangele
De pe care Copernic
A atins luceafărul.
Apoi mătura a fost gata
Să părăsească mănăstirea.
Praful i-a urat bun venit-
Acel mare pornograf
Imediat a vrut să
I se uite sub fustă.
4
Īnvăţătura secretă a măturilor
Exclude optimismul, consolarea
Lenii, minunile surprinzătoare
Ale unui pahar de rachiu vechi.
Spune: oasele sfīrşesc sub masă.
Fărīmele de pīine fac ce le taie capul.
Laptele este sămīnţa ştii-tu-cui.
Şoarecii au ultimul chiţăit.
Cīt despre faimoasa afacere
A levitaţiei, sugerez să vă amintiţi:
Există un singur Dumnezeu
Şi profetul lui este Mohammed.
5
Şi īn cele din urmă este bunica ta
Măturīnd praful din secolul nouăsprezece
Īn cel de-al douăzecilea şi bunicul tău smulgīnd
Un pai din mătură ca să se scobească īn dinţi.
Nopţi lungi de iarnă.
Zori adīnci de-o mie de ani.
Ferestre de bucătărie precum
Capete bandajate pentru dureri de dinţi.
Mătura, dincolo de ele, măturīnd
Strīngīnd particule străvezii de praf
Īn piramide īngrijite,
Care au īn ele morminte,
Deja prădate de hoţi
Cīndva, demult.
Din volumul Īntoarcerea īntr-un loc iluminat de un pahar cu lapte,
1974.
El se gīndeşte la noi.
Aceste frunze, freamătul lor leneş,
Care ne face somnoroşi după masa de prīnz
Īncīt trebuie să ne īntindem.
El ia īn considerare mīna mea pe sīnul ei,
Pleoapele ei īnchise, buzele ei umede
Lipite de fruntea mea şi umbrele copacilor
Planīnd pe tavan.
A trecut atīt de multă vreme. Īi e greu
Să decidă ce anume mai este acolo.
Şi īn tot acest timp suspiciunea
Că noi nu existăm.
Din volumul Cosmologia lui Charon, 1977
Īntr-o seară cenuşie
A unui secol cenuşiu
Am mīncat un măr
Pe cīnd nu se uita nimeni.
Un măr mic şi acru,
De culoarea lemnului de foc,
Pe care mai īntīi l-am şters
De mīnecă.
Apoi mi-am īntins picioarele
Cīt de mult am putut
Şi mi-am spus
De ce să nu īnchid ochii acum
Īnainte de ştirile internaţionale
De la miezul nopţii şi de timpul probabil.
Din volumul Austeritaţi, 1982
Utilajele nu mai erau şi nu mai erau
Nici cei care lucraseră la ele.
Doar un scaun cu spătar īnalt stătea
Ca un tron īn tot acel spaţiu gol.
Eram pe podea, făcīndu-mă confortabil
Pentru o noapte lungă cu somn puţin şi multe gīnduri.
O colivie goală atīrna de o ţeavă.
Īn ea ţineam un măr şi un cuţitaş de decojit.
Pusesem ziare de jur īmprejur
Ca să pot sări la cel mai mic foşnet.
Era ca hīrşīitul unui pix,
Tăcerea nopţii scriindu-şi jurnalul.
Aveam cea mai bună părere
Despre şobolanii care mă vizitau.
Stăteau īn două picioare
Ca şi cum ar fi fost gata să adreseze o rugăminte
politicoasă
Īntr-o chestiune de cea mai mare improtanţă.
Multe alte lucruri ciudate au ajuns să se īntīmple.
Odată o femeie goală s-a urcat pe scaun
Ca să ajungă la mărul din colivie.
Eram pe podea, urmărind-o cum se ridică pe vīrfuri,
Mīna-i zbătīndu-i-se īn colivie ca o pasăre.
Īn alte zile soarele arunca o privire prin ferestrele prăfuite
Să vadă cīt e ceasul. Dar nu era nici un ceas,
Decīt cuţitul īn colivie, scīnteind ca o oglindă
Şi scaunul din colţul īndepărtat
Unde cineva a stat odata cu faţa către peretele de
cărămidă.
Din volumul Cartea zeilor şi a diavolilor, 1990.
Lumea era deja aici,
Serenă īn neasemănarea ei.
Mai erai doar tu de sosit
Cu trenul de după amiaza tīrziu,
Īn locul unde nimeni nu te
aştepta.
Un oraş de care nimeni nu şi-a amintit vreodată
Din cauza cenuşiului lui,
Īn care te-ai rătăcit
Căutīnd un loc īn care să stai
Printr-un labirint de străzi identice.
Chiar atunci ai auzit
Ca şi cum ar fi fost pentru prima oară,
Sunetul paşilor tăi
Sub orologiul unei biserici
Care se oprise exact ca şi tine
Īntre două străzi pustii
Īmbujorate īn lumina amiezii,
Două modeste fărīme de infinit
La care să caşti tu gura
Īnainte să-ţi reiei plimbarea.
Din volumul O nuntă īn iad, 1994
Poezii de Charles Simic
traduse de Gabi Prăjitură
