1.
Miezul nopţii
2.
Narcis
3.
Camera
4.
Dragă prietene
5. Īndoielnic de
singur
6.
Poetul mort şi tīnăra doamnă
Miezul nopţii
Miezul nopţii
Mă cheamă ceva ce nu-mi
aparţine
Dar eu īi aparţin cu fiecare chemare
O femeie ezită pe străzi
Şi sparge īntunericul īn valuri
Strig īn spatele ferestrelor
Din camera mea susţinută de
strigăte
Īn acest oraş cuprins de linişte
Şi chipuri cu zīmbete
rătăcitoare
Cobesc pe pereţi
Ezit pe străzi
Camera mea e departe
Atīrn īn īntuneric cu foile albe
Şi fiecare părticică se
lipeşte de mine.
Narcis
Totul e la fel īn oglinda asta
Care mă obligă la supunere
Şi la aceleaşi mişcări
ştiute
Chipurile - troiene scuturate ale
nopţii
Prin care ceea ce am fost cīndva e acum
teamă puternică
Copil pierdut ce priveşte moartea
Ca pe un drum de praf
Pierdut printre cuvinte
Abia am ajuns printre brazde
Fără să-mi dau seama ce e
īmpletit
Sub mīna mea care īn īntuneric
Se revarsă şi-mi fură chipul
īn taină
Īn această oglindă a supunerii
Urmează o noapte de renunţări
şi evadări
Avid de mişcări pure
Priviri stinghere
Bătăi implacabile de ceas
Şi totuşi nici o turmă, nici o pasăre, nici o fiară
Iar acum sīnt vocea care mă repetă
Peste apele ce mi-au potolit setea
Camera
Sīnt singur
Am īncercat pereţii
Vor rezista
Camera asta e solidă
Deşi se clatină uneori
Pronunţ cuvinte neclare
Ating şoaptele cuiva
De parcă s-ar ridica īn cīmpie
Buruieni nocturne
Potolesc ţipetele
Pentru ca noaptea să rămīnă
purificată
De serenadele pasionale
Chipuri abandonate
Ce tresar după ziduri
Vreo esenţă a
mişcării
E la fel cu a mea
Şi pentru asta
Trebuie să ard
Dragă prietene
Un sunet neaşteptat
De fluiere te īnvăluie
Ca o legătură subterană
O voce care te absoarbe
Şi urlă īn tine
Tăcerea disperată
Ce izbeşte īn Ţărm
Ce se fereşte de sine
Oare are formă acest Ceva
Care se hrăneşte īn Ţărm
Pīnă la refuz
Şi unde să plece copilul
Īn ce īntuneric să se afunde
bărbatul
Sau bătrīnul ce te aşteaptă
să vii
Cu toată lumea obscură
Unde Neliniştea
Conţinutul năvalnic al albului
Unde
Ai venit pe deasupra vidului
Deasupra echilibrului
Poetul mort şi tīnăra doamnă
Doar versuri
Cresc īn mine
Cīnd floare
Cīnd iarbă
Legănată de vīnt
Şi vīnt
Ce leagănă ierburile
Şi īn ele poartă
Amintiri şi chipuri
Īnchise
Īntr-un al treilea timp
Unde se maturizează paşii
Talpa se ridică
Privată de nevoia
De schimbare
Iar schimbarea
A avut loc deja
Citeşti
Aceste versuri
Şi nu ştii
dacă te-ai īmbătat
Īn vreun colţ
Izolat al minţii
Eşti cīnd floare
Cīnd iarbă
Legănată de vīnt
Ce leagănă ierburile
Distrată
Pătrunzi rīsul
Acest Eu īn tine
cresc şi mă maturizez
Acele zgomote obscure
Īntuneric
Prins de piatră
Coridoare nesfīrşite
Mereu altfel...
Ca şi cīnd ar dormi
Vreun copil īntunecat
Şi
Ar visa lumea
Necredincioşii
Aceia
Ce sīnt mai mult īn el
Nu conosc īmpletirea cuvintelor
Nu-l vor recunoaşte
Pe cel care
Se recunoaşte īn ei
Le dă viaţă
Vrăjitoarele īşi fac
vrăjile
Totul se leagă
Subjugă
A mea e oare
Camera ce pluteşte
Pe apa cea mare
Şi cui aparţin eu
Celui pe care īl urmez
Sau celui
Pe care īl acopăr cu spatele
Şi cine e copilul virtual
Ce-mi aranjează visele pe secvenţe
De unde se revarsă acea apă
neagră
Mă doboară ceva
Goana morţii năvăleşte
Şi parcă ar fi o respiraţie
Săpīndu-mi īn cap
Şi şoptind cuiva
"īnmulţiţi-vă
uniţi-vă
īn lăcomia voastră
din inimile voastre
īntunecate
să crească noaptea
să treacă totul īn sens
invers"
Şi ce e asta
Ce se umflă īn mine
Şi tremură de pasiune
Īnmugureşte pe spini
Pentru a se īnălţa
Sapă un abis
Pentru a ascunde povara
Ce e asta
Ce intră cu mine īn cameră
E cīnd freamăt īntunecat
De apă năvalnică
Cīnd ecou pe coridoare
Ştiu
Am fost mulţi alţii
Şi am privit moartea la fel
Ca acum
Năvălit de strigăte
Īndoielnic de singur
Īn īmpletirea cuvintelor
Distrus
Ezit
(Sf. Jovan Bigorski, 31.07.1995, 4 a.m.)
Poezii de Jordan Daniloschi
(traducere din limba
macedoneană de
Gabriela şi Octavian
BLENCHEA)
