1. Migdale
3. Film
4. Savură
5. Pīndind
6. Cine
Am
venit pe lume să caut dragoste
şi
m-am zbătut pentru asta
orbitele
de nenumărate ori mi s-au īnvineţit
pentru
asta
şi
vrejurile uscate ale mai vechilor părăsiri
s-au
cīrpit īntr-o colibă
apoi
īntr-o casă mai mare
apoi
īn apartamentul de-alături unde
un
bărbat īşi bate nevasta
şi-am
plīns pentru dragoste
īn
nodulii revărsaţi ai atītor seri
m-am
răsucit pe īntunericul pernei
scos
la lumină de sticla unei afumate lămpi
şi tīnjeam după ea ca
după o boală
şi credeam că iubirea-i
doar o mīncărime
care erupe aşa, doar la unii erupe
ca ziua şi locul
naşterii
printre fişele cartonate de
la dispensar
am
săpat adīnc cu hīrleţul
am
dezvelit gropile de var pentru
noile
īncăperi
am
bătut piroane īn fiecare loc
unde
ar fi putut fi cineva pentru mine
unde
s-ar fi găsit cineva pentru mine
ca
un trup plin cu eczeme
m-am
ascuns sub pojghiţa de fetiţă cuminte
sub
straturile de picăţele ale rochiţei
aşteptīnd
străinul să vină
nu
bărbatul, nu femeia
dar
cu măruntaiele şiroind de iubire
cu
oasele pieptului crăpate de dragoste
de
aceea, mamă, stai mai mult cu mine
de
aceea, fraţilor, uitaţi-vă mai des īnspre mine
de
aceea, iartă-mă tată, căci despre tine e altfel
de
aceea, prietenelor, nu vă rīdeţi de mine
şi
voi, puţinii mei bărbaţi, uitaţi tăria sīnilor
moliciunea
devoratoare a coapselor
sfīrşitul
de mortar al fiecărei după amiezi
de
pe-atunci īmpăturită cu grijă
şi
tu, iubitul meu, mută-te definitiv
īntre
pereţii de bīrne negeluite ai inimii mele
Am
fost o dată la Măgura
printre
dealurile ca o carpetă
neīndemīnatic
cusută
macazurile
unsuroase n-au răsunat
pietrele
dintre linii nu şi-au făcut degetele praştie
iar
streşinile roşii
puntea
de lemn clătinīndu-se
n-au
respirat pentru prima oară atunci
hīrīitul
astmatic al apei
n-a
scăpat dintre maluri spre mine
căci
vorbele abia le stīlceam
şi
gaşca paşilor unduia de culori
prin
praful cu zimţi de urzici
pe
līngă pīrīul aproape secat
de
toamna hrănind gingiile stīncilor
am
ajuns la bunicii aceia tineri
la
bunicii mei īncă tineri
adăugīndu-şi
o nouă casă
īnvelindu-se-n
asprimi de savură
acoperite
cu lungi scīnduri
iar
amintirea-i aşa:
un
dreptunghi zgīriat de film
şi-apoi
īncă unul, şi-apoi altul
cu
imensităţile primilor oameni
īnvīrtoşindu-se
īntr-o poveste cu stīne
cu
trenurile dintīi scrīşnind din măsele
īntr-o
istorie fără mine
printre
tălpile lor abandonată
eu
uitată pe ţesătura murdară a podelei
eu
o poleială de piele şi mere ţigăneşti
eu
negăsindu-mă
dar
cu zīmbetul lor dănţuind
cu
urieşenia vocilor lor
īntr-o
disperare grijuliu croşetată
eu
pe o policioară cu farfurii de aluminiu
alungīndu-mă
tot mai la vedere
din
ce īn ce mai insuportabil
la
īnceţoşata vedere de după
Am
rămas pe podeaua aceea
de
cīrlionţi aurii
şi
noduroase falange
cu
arcada spartă de trepte
īn
tifonul de vişine dulci am rămas
īn
tocul ferestrei cu stupi şi agrişe
culoarea
părului s-a stins
şi
iernile umflate de rumeguş
una
după alta au tulburat cunoscuţii
nu-şi
mai spuneau ziua bună
nu
se mai opreau de la tren
hainele
fīlfīitoare s-au strīmtat
pulpele
băieţoase au căzut
īn
drumul spre stadion
īn
bătrīneţea zdruncinată a mrenelor
prinse
cu mīna
şi
amintirile au īnceput
ca
o fustă plisată
din
ele īnsele să se hrănească
dinţii
de lapte şi i-au scuipat
īn
crusta calcaroasă a vremii aceleia
īn
ruşinea dintīi puţind a urină
şi
părăsire
căci
am rămas
Toate
zilele aveau consistenţă de clopot
ca
ţelina pe răzătoare
cădeau
de pe uliţele Ştezei
cu
ţigani şi fierăstraie isterizate
se
izbeau drăgăstos de geamul
cīt
un bloc de desen mai mare
pe
unde īşi zornăia talerii lustruiţi
lumina
cădeau
īn rotunjite duminici
iubindu-se
pervers cu lumina
şi-mi
plăcea lumina
măturīnd
camera īntr-un loc pătrăţos
stai pe locul acela,
stai
paralizată pe locul acela
căci
īn el oricum īntotdeauna vei sta
dar
locul se-acoperea pe la prīnz
cu
crestele tălpilor de cauciuc
cu
noroiul de bocanc sau de cizmă
şi
rochiţa rărită se umplea de pete
fantomele
orbitoare zdrobeau zarzavatul
plopii
cu viespi şi miez neajuns
buba
aprinsă de jar
rostogolindu-se
ca un īnecat
tot
mai flămīndă spre apus
stai
pe locul acela, stai!...
şi
aburii evadau de prin oale
şi
fumul puştesc scria pe tavan
şi
cotoarele de varză semănau cu o poză
o
fetiţă oglindindu-se īntr-un ciob
o
fetiţă pīndindu-şi mama īntr-un ciob
şi
fraţii sporovăitori
şi
īndepărtaţii vecini
stai
cuminte acolo, pe locul acela stai!...
iubind
nemişcată acele duminici
Cine
era Radu, cine era Floarea,
cine
era Filimon,
iar
mai apoi, după mine, Ion cine era?
ce
īnsemna primăvara
cu
noroiul boindu-se-n curte
printre
petele zăpezii risipite ca surcelele?
ce
era şiragul acela
de
ulcele şi crătiţi
de
magiun şi dude necoapte
de
zi şi noapte pecetluind coapsele anilor
de
mama şi tata printre maşinuţele delabrate
pe
care nimeni nu ni le cumpăra?
ce
era foamea cu ochii strīns lipiţi
difuzorul
hīrīind după fiecare prīnz
īn
care plecaseră toţi
şi
trupul meu īngust se chircea
īn
fălcile liniştii
īn
groaza lumii sfīrşite
a
oamenilor dispăruţi unul cīte unul
īn
complicatele maşinării de tăiat lemnul
īn
crăpatele pīlnii
de
īmpreunare a norilor?
ce
era văzul meu
pătat
ca pielea de broască rīioasă?
şi
primitele haine deja īmbrăcate
de
ce-mi păreau īmpletituri de scaieţi?
ca-ntr-un şifonier
īncremeneam īn singurătate
ştiind că nu
se va sfīrşi
ştiind că
niciodată nu se va sfīrşi
şi
aşezatul pe prag se făcea una
cu
scotocitul printre cotiturile uliţii
Ziua
īşi lepăda lenjeria
pe
cīnd mă desprindeam de peretele umed
ca
un fetus mă hrănisem cu varul mucegăit
ca
un cīine flămīnd dosisem sub unghii
căldura
trupurilor
mai multe adormite-n acelaşi pat
ca
un frate de-al meu, ca un băiat
visasem
şi
crezusem că nimic nu ne desparte
unii
cu alţii sīntem aceiaşi
la n-e-s-f-ī-r-ş-i-t
fată
sau băiat
eu
purtam pantaloni albaştri
ei
purtau pantaloni mai mari
tot
albaştri
eu
aveam pieptul drept
străbătut
ici, colo de coaste
aidoma
cu oasele lor subţiate
cu
ei aceiaşi pistrui īmbrăcam
īn
lumea dosită sub pistrui rotunjiţi
īn
neīnsemnata putere din braţe
sau
sternul īngust de fată-băiat
cu
toţii īmpărţeam o mīncare acrită
sub
pirita spartă a amiezii
īn
acelaşi joc al ierbii căzute
peste
frica durdulie de tata
peste
mine fată
peste
mine băiat
doar
părul īncīlcit īmi era
părul
isterizat sub soda dimineţilor
din
care pieptenele usturător muşca
căci,
vai, īnvăţasem deja care
mi-e
numele
la n-e-s-f-ī-r-ş-i-t
numele...
Poeme din volumul Nordul de Ioana Nicolaie
(īn curs de apariţie)