"Cel mai mare poet universal după Dante", cum l-a numit Thomas Merton, Cesar  Vallejo, s-a născut în 1892 într-un sat din Peru într-o familie metisă foarte numeroasă  (a fost mezinul a 10 surori şi fraţi). A publicat prima sa carte, "Los heraldos negros", (Heralzii negrii) în 1918. Cea mai mare parte a poemelor celui de-al doilea volum, "Trilce" le-a scris în 1921, în închisoare.

Vallejo şi-a părăsit ţara în 1922. După asta, nu se va mai întoarce niciodată în Peru şi nu va mai publica nici un volum. O perioadă de timp a trăit la Paris după care a fost expulzat din motive politice în Spania, unde l-a cunoscut pe Pablo Neruda. Ultimii trei ani din viaţă i-a petrecut din nou la Paris, sărac şi bolnav. A murit în 1938. Primul poem face parte din volumul "Poemas humanos", "Poeme umane", publicat postum de soţia sa în 1939. Data şi locul redactării celui de-al doilea poem, scris tot în exil, sunt necunoscute.

 

 

Un om merge cu o bucată de pîine pe umăr

Să mai scriu, după asta, despre dublul meu?

 

Un altul se aşează, se scarpină, scoate un păduche de la subţioară,

îl pocneşte între unghii.

Cum să mai îndrăzneşti să vorbeşti despre psihanaliză?

 

Altul dă peste mine cu un băţ în mînă.

După asta să mai vorbesc cu doctorul despre Socrate?

 

Un infirm merge braţ la braţ cu un copil.

Să mai citesc, acum,  André Breton?

 

Altul tremură de frig, tuşeşte, scuipă sînge.

Cum să mai fac vreo aluzie la eul meu profund?

 

Altul caută prin gunoaie resturi de mîncare, oase.

După asta să mai scriu despre infinit?

 

Un muncitor cade de pe o schelă, moare şi nu-şi mai mănîncă prînzul.

Să mai inventez rime şi metafore?

 

Un vînzător îşi înşeală clienţii la cîntar.

După asta să mai vorbesc despre a patra dimensiune?

 

Un bancher falsifică conturile.

Cu ce faţă să mai plîng la teatru?

 

Un cerşetor doarme cu un picior sub spate.

După asta, să nu vorbesc despre Picasso?

 

Unul merge la o înmormîntare suspinînd.

Cum să mai intru în Academie?

 

Altul îşi curăţă puşca în bucătărie.

Cum să mai îndrăzneşti să vorbeşti despre dincolo?

 

Altul trece numărînd pe degete.

Cum să vorbesc despre non-eu fără să strig?

 

 

 

Voi vorbi despre speranţă

 

Nu simt această suferinţă ca fiind Cesar Vallejo. Nu sufăr acum ca artist, sau ca om, nici măcar ca simplă finţă vie. Nu simt acestă durere ca un catolic, mahomedan sau ateu. Pur şi simplu sufăr. Dacă nu m-aş numi Cesar Vallejo, tot aş suferi la fel. Dacă n-aş fi artist, tot aş suferi. Dacă n-aş fi om sau pur şi simplu fiinţă vie, tot aş suferi. Dacă n-aş fi nici catolic, nici mahomedan, nici ateu şi tot aş suferi.  Astăzi sufăr de undeva de jos. Astăzi pur şi simplu sufăr.

 

Mă doare fără explicaţii. Durerea mea este atît de adîncă, încît n-a avut nici o dată vreun motiv, nici n-ar avea nevoie vreodată de vreun motiv. Care să-i fie cauza? Care este acel lucru atît de important care a încetat să-i fie cauză? Nimic nu-i e cauză dar nimic nu s-ar putea abţine să-i fie cauză. De ce s-a născut durerea asta aşa singură? Durerea mea vine odată cu vîntul din nord şi vine odată cu vîntul din sud, ca acele ouă hermafrodite pa care nişte păsări rare le ouă uneori în vînt.

Dacă mi-ar muri nevasta, m-ar durea la fel. Dacă mi-ar tăia cineva beregata de la un capăt la altul, m-ar durea la fel. Dacă viaţa, cu alte cuvinte, mi-ar fi alta, m-ar durea la fel. Astăzi sufăr de undeva de sus. Astăzi pur şi simplu sufăr.

 

Mă uit la pîinea celui flămînd şi văd că foamea lui se îndepărtează atît de mult de durerea mea, încît, dacă n-aş mai mînca nimic pînă mor, cu siguranţă că măcar un fir de iarbă mi-ar răsări pe mormînt. La fel cu îndrăgostitul! Sîngele lui este prea fertil faţă de al meu, care nu are de unde curge şi pe care n-are cine să-l bea.

 

Pînă astăzi am crezut că toate lucrurile din lume sunt, inevitabil, taţi sau fii. Dar acum stau aici cu durerea mea fără tată şi fără fiu. Nu are spate să apună, are un piept prea mîndru ca să răsară, dacă ai pune-o în vreo cameră întunecată, n-ar lumina şi dacă ai pune-o în vreo cameră luminoasă, n-ar lăsa umbră. Astăzi sufăr fie ce-o mai fi. Astăzi pur şi simplu sufăr.

 

                                   Traducere şi prezentare de Paul Doru Mugur