DANCING
IN THE FLASH
de Ştefan
Caraman
PERSONAJE
: FEMEIA
AGENTUL
REPORTERUL
UN MILITAR
AL DOILEA
MILITAR
AL TREILEA
MILITAR
OFIŽERUL
PREOTUL
DASCĆLUL
UN
BĆRBAT
ALT
BĆRBAT
MORTUL
UN CURIOS
ACTUL I
(pe mijlocul
scenei este reprezentat un cimitir - o mică movilă acoperită cu
cruci; cimitirul este īncercuit de un gard mai mult schiţat; printre cruci
se află un număr de şapte cadavre īn picioare care se rotesc īn
cerc, īn linişte, dīnd impresia că dansează; cadavrele sīnt īn
diferite stadii de putrefacţie, au diverse infirmităţi, hainele
lor sīnt, de asemenea, putrezite; asupra lor este proiectată o lumină
difuză, restul scenei fiind acoperită de īntuneric; pe tot parcursul
spectacolului se va auzi o muzică persistentă iar spectatorii vor
avea impresia că aceasta provine de undeva din cimitir; este obligatorie
muzica promovată de casa E.C.M.; sugestii pentru muzică : Eberhard
Weber, David Darling, Ketil Bjornstadt, Terje Rypdal; după ridicarea
cortinei, lumina se amplifică progresiv şi se aude cīntatul
cocoşilor - e dimineaţă; prin faţa cimitirului se distinge
acum un drum, sau o stradă ; din culise apare o femeie īn vīrstă
plimbīndu-şi căţelul; este concentrată asupra animalului
şi nu observă mişcarea cadavrelor decīt atunci cīnd ajunge īn
dreptul movilei; observīndu-i se opreşte brusc, are un moment de
stupefacţie, după care īncepe să strige isterizată; fuge
īnapoi abandonīnd cīinele; după o vreme aceeaşi femeie intră īn
scenă īnsoţită de un agent de stardă; agentul
īnaintează prudent; īn spatele lui femeia se adăposteşte īntr-o
atitudine aproape comică; agentul se apropie de gardul cimitirului şi
urmăreşte intrigat mişcarea cadavrelor; toate replicile
personajelor vii trebuie să pară ireale, adevărat este doar ceea
ce se īntīmplă īn cimitir)
FEMEIA
(arată cu degetul către cadavre)
: Aţi văzut
? Aţi văzut
? Credeaţi că sīnt
nebună
uite că n-am īnebunit
morţii au ieşit din
mormintele lor
a venit Apocalipsa !
AGENTUL
: Cine ?
FEMEIA
(uimită) : Apocalipsa !
AGENTUL
: A-ha ! Unde ?
FEMEIA
: NU !!! Domnule, Apocalipsa nu se
vede; Apocalipsa īnseamnă sfīrşitul lumii.
AGENTUL
: Nu cred; poate fi vorba de o farsă - s-au mai īntīmplat astfel de
lucruri
FEMEIA
: Farsă !?! Domnule, am impresia că vă bateţi joc de mine.
Vă reamintesc că am plătit şi plătesc taxe mari ca
dumneavoastră să vă faceţi datoria, iar datoria
dumneavoastră este să ne apăraţi. Pe noi,
cetăţenii onorabili ai oraşului
AGENTUL
: Datoria mea, doamnă, este să nu mă pripesc. Regulile noastre
sīnt foarte clare, iar īncălcarea lor mă poate costa libertatea.
FEMEIA
: Ce reguli, domnule, ce reguli ? Ăştia au ieşit la
sprafaţă şi dumneata īmi vorbeşti mie de reguli ? Dacă
invadează oraşul ? Dacă ne omoară ?
AGENTUL
: Sincer să fiu, nu prea ştiu ce să fac. N-am fost
niciodată instruit cum să mă comport la vederea unui mort, ca
să zic aşa, viu. V-au făcut vreun rău ? V-au ameninţat
īntr-un fel sau altul ?
FEMEIA
: Cine ?
AGENTUL
: Ăştia
morţii.
FEMEIA
: Ei aş! Au mai apucat ?
AGENTUL
: Atunci ?
FEMEIA
: Atunci ce ?
AGENTUL
: Doamnă dragă, mort sau viu, cetăţeanul are dreptul de a
nu fi deranjat atīta vreme cīt respectă legea. Domnii de colo nu fac
altceva decīt să se īnvīrtă. E drept nu arată tocmai a
cetăţeni, dar
FEMEIA(exasperată) : Domnule
simt că
īnnebunesc... Eu īţi spun că morţii au ieşit din morminte
şi dumneata o dai cu legea. Sfīrşitul lumii
am să mă plīng
şefului dumneavoastră
AGENTUL
(oarecum impacientat) : Doamnă,
doamnă, să nu faceţi asta!
Doamne Dumnezeule, asta īmi mai lipsea - o reclamaţie. Haideţi
să ne mai gīndim, să mai cīntărim
FEMEIA
: Ce să mai cīntărim, domnule, ce să mai cīntărim ?
Treceţi la acţiune; la fapte!
AGENTUL
: Să trec la acţiune
FEMEIA
: Dovediţi-mi că sīnteţi, īnainte de toate, un bărbat
adevărat.
AGENTUL
: Īn rest, le aveam pe toate
FEMEIA
: La atac !
AGENTUL
(se adresează grupului de cadavre)
: Domnilor
alo, băieţii
se aude acolo ? (nu este băgat īn
seamă)
FEMEIA
: Aşa, aşa
AGENTUL
(īncurajat, loveşte cu bastonul īn
palmă) : N-am mai băgat de multă vreme pe cineva la
mititica; s-a cam făcut frig pe acolo
ia, hai, īncolonarea şi
acasă, altfel vă bag la bulău
(nu este băgat īn seamă) Hopa ! aici avem de-a face cu
recalcitranţi ( scoate brusc
pistolul şi īl īndreaptă asupra lor;strigă) sīnteţi
arestaţi ! mīinile la ceafă ! (nu
este băgat īn seamă) sīnteţi arestaţi ! Voi
n-auziţi, fir-ar mama ei a dracului de treabă !?! (nu este băgat īn seamă; trage un
foc īn aer, dar nu este băgat īn seamă)
FEMEIA
: Aţi văzut ? Aţi văzut ? Oameni fãrã Dumnezeu
AGENTUL
(introduce teatral pistolul īn teacă)
: Doamnă, sīnt dezolat. Toate metodele permise de lege s-au epuizat. De
aici īncolo cred că nu mai ţine de competenţa mea.
FEMEIA
. Cum adică ? Īi lăsaţi īn pace ? De ce nu trageţi ?
AGENTUL
: Pentru că nu fug
FEMEIA
: Atunci mergeţi acolo şi puneţi-le cătuşele.
AGENTUL
: Nu am decīt o pereche.
FEMEIA
: Atunci arestaţi numai unul
Cel care e şef
AGENTUL
: Care ?
FEMEIA
: Nu ştiu
acela
care e primul.
AGENTUL
: Se īnvīrt īn cerc
FEMEIA
: Atunci luaţi unul la nimereală
AGENTUL(temător) : Eu ştiu dacă e
bine ?
FEMEIA
: Legea vă conferă acest drept.
AGENTUL
: Pot angaja oricīnd un avocat
mai degrabă este o situaţie
fără ieşire.
FEMEIA (reproşator) : Spuneţi mai bine
că vă este frică
AGENTUL(se face că nu aude această
ultimă replică) : Voi merge la secţie şi īmi voi
anunţa superiorii. Ei vor şti ce să facă.
FEMEIA
: Bine, dar eu ? Eu ? Ei m-au văzut, acum mă cunosc. Nu mai am nici o
siguranţă
AGENTUL
: Sincer să fiu, după cum arată, nu prea văd ce pericol pot
constitui pentru societate, dar
īn sfīrşit (se īntoarce şi pleacă)
FEMEIA
(se agaţă de el) : Dar
domnule agent !
domnule agent !
(ies)
ACTUL II
(
morţii se īnvīrt īn legea lor; aceeaşi muzică; toate scenele vor
avea acelaşi decor; de data aceasta intră īn scenă un grup
format dintr-un cameraman, un reporter, un agent, curioşi; toţi
discută aprins, īn jurul a ceea ce se īntīmplă īn cimitir, dar
păstrează o distanţă respectabilă; toate replicile
personajelor vii trebuie să pară ireale, adevărat este doar ceea
ce se īntīmplă īn cimitir)
REPORTERUL
: Rudi, gata ?
CAMERAMANUL(meştereşte ceva la cameră):
Numai o secundă
nu ştiu ce dracului!
REPORTERUL
: Grăbeşte-te pīnă nu vin ceilalţi
CAMERAMANUL
: Mă grăbesc, mă grăbesc
REPORTERUL
: Ce are ?
CAMERAMANUL
: Habar n-am
probabil bateria
nu ştiu
REPORTERUL
: Sīnt pe cale să fac o criză de nervi
CAMERAMANUL
: Linişteşte-te amice, īi dau eu de cap.
REPORTERUL
: Cīnd, la anul ? Parcă vezi că īi apucă pe ăştia
dorul de subsol şi dispar. Să ştii că dacă pierd
reportajul ăsta
CAMERAMANUL
: Nu pierzi nimic, o să vezi
REPORTERUL
: La dracu!
(intervine un agent)
AGENTUL
: Domnilor nu aveţi voie să filmaţi.
REPORTERUL
: Ce ?
AGENTUL
: Ordinul primarului
REPORTERUL
: Lumea asta s-a umplut de tīmpiţi
CAMERAMANUL
(continuă să repare) :
Īţi dau eu de cap, bestie
AGENTUL : Vă rog să degajaţi
REPORTERUL
: Nu plec nici dacă arunci cu napalm
AGENTUL : Domnule reporter nu mă obligaţi
să recurg la măsuri extreme; haideţi degajaţi zona (către
toată lumea) Toată lumea să se retragă, ordinul primarului.
UN
CURIOS : Şi dacă nu vrem
?
AGENTUL
: Dumneata să taci. Eşti doar un curios.
REPORTERUL
(miroase situaţia) : Da
şi
dacă nu vrem (către public)
Domnilor a venit vremea să luăm atitudine. Īn oraşul nostru se
īntīmplă un fapt nemaiīntīlnit şi măria sa domnul primar, ne
invită să degajăm zona. (către
agent) Putem ştii şi noi de ce ?
UN
CURIOS : Aşa e !
AGENTUL (imperturbabil)
: Ordinul primarului.
UN
CURIOS : Şi dacă nu vrem ?
CAMERAMANUL
: Gata !
AGENTUL : Poftim ?
CAMERAMANUL
(nu-l bagă īn seamă) : Gata
şefu, am imagine.
REPORTERUL
: Bagă !
AGENTUL (se
repede către cameraman) : Dacă am spus că nu e voie să
filmaţi, nu filmaţi !
CAMERAMANUL
: Dacă te atingi de camera asta īţi dau cu ea īn cap.
AGENTUL : Iar eu te umflu imediat pentru ofensă
adusă autorităţii.
REPORTERUL
(către cameraman) : Ce mai stai
?
CAMERAMANUL
: Mă īncurcă ăsta
REPORTERUL
: Ia-l īn cadru
CAMERAMANUL
(ridică camera şi īncepe
să-l filmeze pe agent; acest brusc ia un aer marţial şi se
linişteşte; dar nu iese nici o clipă din raza de acţiune a
camerei; din cīnd īn cīnd face cu mīna) L-am luat
UN
CURIOS ( se
insinuează şi el īn faţa camerei şi face cu mīna) :
Mama !
REPORTERUL
(se alătură agentului şi
curiosului īncercīnd să ocupe
cadrul, dar este īmpiedicat; īncepe totuşi să vorbească)
Jimi! Mă auzi ? Jimi
(pauză īn
care i se răspunde īn căşti) Jimi sīnt gata să
transmit
(pauză īn care i se
răpunde) Zice că nu avem voie să filmăm, cică e
ordinul primarului
(ascultă)
Aşa i-am spus şi eu
AGENTUL
(priveşte spre cameră, ca o
vedetă) : Vă rog să degajaţi; īncepīnd de astăzi
zona intră īn supraveghere specială
UN
CURIOS (cu ochii
ţintă la cameră) : Şi dacă nu vrem ?
AGENTUL : Altă īntrebare nu ai ?
REPORTERUL
(īn cască) : Ce dracului
să-i fac ? Vrei să intru la bulău ?
AGENTUL : Nimeni nu are voie să intre decīt cu
autorizaţia municipalităţii
REPORTERUL
: Parcă e un robot (rīde nervos)
UN
CURIOS (cu ochii la
cameră) : Noi, plătitorii de impozite, ne declarăm
nemulţumiţi de modul īn care autorităţile
REPORTERUL
: De unde dracului ai mai venit şi dumneata ?
UN
CURIOS : E dreptul meu la liberă exprimare
AGENTUL (īl
īmpinge pe curios) : Nu vezi că nu mai e loc
?(către cameră) Toată lumea se retrage
imediat
UN
CURIOS ( se retrage
dar face cu mīna camerei): Şi dacă nu vrem ?
REPORTERUL
: Parcă e un robot (rīde nervos; brusc devine atent la ceea ce i se
transmite īn cască) : Jimi nu-mi face asta !
e reportajul meu
cu
ăsta iau un premiu la anul, nu mă sabota
(ascultă)
CAMERAMANUL
: Ce fac ?
REPORTERUL
(către cel din cască) :
Eşti o bomboană
(către
cameraman) Stop!
CAMERAMANUL
(lasă camera jos) : Dacă
zici tu
REPORTERUL (īl
trage pe agent deoparte) : Şefule
cum să-ţi spun
hai
să ne mai gīndim, să mai medităm
cīt ? 100 ? 200 ?
AGENTUL : Adică mă mitueşti ?
REPORTERUL
(ironic) : Nu, tocmai fac un act de
caritate; īn sfīrşit
şefule. Ce zici dacă te bag la
ştirile de seară, a ? Vedeta zilei, imaginea
municipalităţii, avansare, prime, vacanţă
ei?
AGENTUL : Păi
REPORTERUL
: Ei ? (agentul dă din cap; se
adresează cameramanului) Rudi, pe cai !
CAMERAMANUL (ridică camera dar o lasă imediat
jos) : Ce dracu!
REPORTERUL
: Ce mai e ?
CAMERAMANUL
: Nimic, nimic
REPORTERUL
(urlă) : Cum
nimic !?! Morţii ma-mii ei de cameră ! Am să te concediez
adunătură de incompetenţi !
CAMERAMANUL
(īi trīnteşte camera īn braţe)
: Atunci filmează tu. Iar la final bagă-ţi-o īn cur.
REPORTERUL
: Rudi, stai!
Unde dracului pleci ?
CAMERAMANUL
(īi răsunde cu spatele) : Eu
mi-am satisfăcut curiozitatea, i-am văzut. Mare brīnză -
nişte cadavre dansīnd nepăsătoare. Nu eşti mai bun
REPORTERUL
: Rudi dacă pleci
CAMERAMANUL
: Prietene eşti jalnic; mă faci să vărs.
AGENTUL
(īşi scoate cascheta şi
īşi aranjează părul) : Cīnd īncepem ?
REPORTERUL
: Ce anume ?
AGENTUL
: Emisiunea ?
REPORTERUL
: Ştii ceva ? Te bag īn mă-ta !
AGENTUL : Degajaţi zona imediat ! Cine nu se
supune ordinului va fi arestat. (toţi
se īndepărtează, inclusiv reporterul care īnjură de mama focului)
ACTUL
III
(acelaşi
decor, aceleaşi cadavre dansīnd īn legea lor; aceeaşi muzică;
cimitirul este păzit de trei
militari; aceştia stau oarecum dezordonat, unul īn picioare,
ceilalţi pe jos; toate replicile personajelor vii trebuie să
pară ireale, adevărat este doar ceea ce se īntīmplă īn cimitir)
UN
MILITAR (celui de
līngă el) : Fane, dă şi tu o mahoarcă
AL
DOILEA MILITAR : Ziceai că te laşi
UN
MILITAR : De mīine.
AL
DOILEA MILITAR (scoate o
ţigară, o īntinde) : Na
AL
TREILEA MILITAR : Mai ai una ?
AL
DOILEA MILITAR : Mai sīnteţi ?(īi oferă şi acestuia o ţigară; le aprind şi
trag adīnc īn piept)
AL
TREILEA MILITAR (priveşte
fumul) : Viaţa e ca un fum.
UN
MILITAR (ironic)
: Ba a mă-tii! (rīde)
AL
DOILEA MILITAR : De ce īl īnjuri ?
UN
MILITAR : E prea deştept (rīde)
AL
TREILEA MILITAR : Nu mă supăr pe el, lasă-l
AL
DOILEA MILITAR : Īl las, Īl las
UN
MILITAR (priveşte
lung către dansul cadavrelor) :
Ce idee mi-a venit
!
AL
DOILEA MILITAR : Dovada clară că ai creier
AL
TREILEA MILITAR : Toţi oamenii au creier
(nu i se răspunde, dar este privit cu
ironie; pentru puţină vreme) Īn sfīrşit, este doar o
prezumţie.
UN
MILITAR (ridică
arma la ochi şi ţinteşte către grupul mortuar) : Care
din ei ? (al doilea militar rīde)
AL
TREILEA MILITAR (impacientat)
: Ce vrei să faci ?
UN
MILITAR : Puţin curent
AL
DOILEA MILITAR : Poate īnvie vreunul.
UN
MILITAR : Pe care ?
AL
DOILEA MILITAR : Sau poate moare
(īncep să rīdă, mai puţin al treilea militar)
AL
TREILEA MILITAR (primului)
: Seceta a ucis orice boare de vīnt.
UN
MILITAR (lasă
pentru moment arma jos) : Cum ?
AL
TREILEA MILITAR : Tactici de diversiune, capitolul cum
să-ţi induci īn eroare aliatul
AL
DOILEA MILITAR (ridică
arma şi o īndreaptă către al treilea, oarecum īn glumă, sau
poate serios) : Aliatul s-a prins, urmează pedeapsa.
AL
TREILEA MILITAR : Īmi aminteşti de bancul cu a treia
broscuţă.
AL
DOILEA MILITAR : Şi ce spune bancul cu a treia
broscuţă ?
AL
TREILEA MILITAR : A treia broscuţă era
mincinoasă.
AL
DOILEA MILITAR (lasă
arma jos) : Eşti prea prost.
UN
MILITAR (ridică
din nou arma la ochi) : Măcar să-i fac să se oprească
īncep să mă calce pe nervi.
AL
DOILEA MILITAR : Ia-l pe ăla fără o ureche
nici
nu o să audă (rīsete)
UN
MILITAR : Īi īnfiinţez o pereche de bronhii.
AL
DOILEA MILITAR : O să arate ca o plătică.
UN
MILITAR : Ba ca o babuşcă.
AL
DOILEA MILITAR : Ba ca un ghiborţ.
AL
TREILEA MILITAR : Sirenă
UN
MILITAR : Ba ca un caras.
AL
DOILEA MILITAR : Cu sau fără barbă ?
UN
MILITAR : Īn sfīrşit, nu mănīnc peşte.
AL
DOILEA MILITAR : Tragi dată ?
AL
TREILEA MILITAR : Dacă tragi, voi fi nevoit să
raportez.
UN
MILITAR : Da ? Cui ?
AL
TREILEA MILITAR : Domnului locotenent.
UN
MILITAR : Abia aştept.
AL
DOILEA MILITAR : Va trebui să dovedeşti.
UN
MILITAR : O
să te trimită īn cimitir să-l aduci pe ăla mort.
AL
DOILEA MILITAR : Va trebui să īi iei pulsul
(rīde)
UN
MILITAR : Respiraţie gură la gură
(rīde)
AL
DOILEA MILITAR : Am auzit că nu miros prea bine
(rīde)
UN
MILITAR (către
al treilea) : Oricum, mai bine decīt băşinile tale (rīd)
AL
TREILEA MILITAR : Viaţa e ca un fum...
UN
MILITAR : Cine a fost boul ăla care te-a primit īn
armată
?
AL
DOILEA MILITAR (către
primul) : Tragi ? (primul militar
armează; moment de suspans)
(apare un
ofiţer)
AL
DOILEA MILITAR (īl
observă) : Atenţiune ! (toţi
sar īn picioare şi iau poziţia de drepţi)
OFIŢERUL
: Continuaţi
(militarii se
relaxează, dar nu se mai aşează) Cum e ?
UN
MILITAR : Să trăiţi ! Stăm şi
noi
AL
DOILEA MILITAR : Aşteptăm
AL
TREILEA MILITAR : Viaţa e ca un fum
OFIŢERUL(īn glumă) : Ba a mă-tii!
AL
TREILEA MILITAR : Am īnţeles, să trăiţi
!
OFIŢERUL
: Ce mai e nou ?
UN
MILITAR : Nimic deosebit
aşa cum am găsit.
AL
DOILEA MILITAR : Astă noapte pe la două am avut
impresia că cineva a vrut să se apropie de cimtir. L-am somat, dar
pīnă la urmă n-a fost decīt un cīine.
OFIŢERUL
: Aşa băieţi, bravo.
MILITARII
(īn cor) : Servim Patria !
OFIŢERUL
(se aşează) : Am obosit
zilele astea
cine īmi dă o ţigară ? (al doilea militar scoate repede pachetul din buzunar, scoate o
ţigară şi o oferă) Mulţumesc.
UN
MILITAR : Domnu lent
OFIŢERUL
: Ce e mă, Gică ?
UN
MILITAR : Care mai
sīnt ordinele ? Dacă nu sīnt curios
AL
DOILEA MILITAR : Sīntem aici de două săptămīni
şi nu facem altceva decīt să īi păzim pe ăia de acolo.
UN
MILITAR : Să mă ierte Dumnezeu, dar nu văd
ce rău poa să facă ei. Că, la o adică, dacă era
să dea iama prin oraş o făceau demult.
AL
DOILEA MILITAR : Şi dacă sīnt morţi, n-avem cum
să-i oprim. Cīnd tragi īn unu viu īl omori. Dar dacă tragi īn unu
mort ?
OFIŢERUL
: Eu ştiu măi băieţi?
Respectăm şi noi ordinele.
Poate că doar īi apărăm(arată
spre cadavre).
AL
DOILEA MILITAR : De cine şefu ?
OFIŢERUL
: De cīinii vagabozi. Pīnă acum īi mīncau de zece ori
nu mai
rămīneau decīt oasele din ei.
UN
MILITAR : Şi dansau aşa. Ca nişte schelete,
nu domnu lent ? (rīde)
AL
DOILEA MILITAR : Le auzeam oasele cum trosnesc
(rīde)
AL
TREILEA MILITAR : Şi nu am mai fi avut motiv să
īi păzim
(nu rīde)
OFIŢERUL
: Am presupus şi eu
(sună
staţia de la brīu; o ridică la ureche) Aici Copilul, aici
Copilul, recepţie!
(ascultă)
Să trăiţi domnule maior!
(ascultă)
La datorie
(ascultă; dar expresia
feţei i se schimbă subit, radiază) Am īnţeles ! Să
trăiţi! (īnchide staţia, o
pune la loc) Băieţi, adunarea la mine, fuga marş ! (se adună īn faţa lui,
aliniaţi) Gata, plecăm.
AL
DOILEA MILITAR : Plecăm ?
UN
MILITAR : Plecăm ?
AL
TREILEA MILITAR : Curios
OFIŢERUL
: S-a ajuns la concluzia că nu prezintă nici un pericol şi ne-au
retras la cazarmă. Īn treizeci de secunde vreau să vă văd
ca la carte. Hai! Unu, doi
(militarii se
agită, adună echipamentul sumar de pe jos, se aliniază).
Vă aliniaţi ! Drepţi ! Tonul la cīntec !
UN
MILITAR : Treceţi batalioane romāne Carpaţii
!
OFIŢERUL
: Cu cīntec īnainte, marş!
MILITARII
: Treceţi batalioane romāne Carpaţii
! (ies)
ACTUL IV
(acelaşi
decor cu cadavrele dansīnd īn legea lor; aceeaşi muzică ; de cimitir
se apropie o procesiune; īn frunte un preot şi dascălul; īn mijloc
şase bărbaţi cărīnd pe braţe un sicriu cu un mort
īnăuntru; īn spate cīteva persoane care jelesc īncetişor; toate
replicile personajelor vii trebuie să pară ireale, adevărat este
doar ceea ce se īntīmplă īn cimitir; replicile se vor succeda rapid
fără pauză, dīnd impresia unui carusel scăpat de sub
control)
PREOTUL
(către dascăl) : Ne
apropiem
DASCĂLUL
: Domnul cu mila
PREOTUL
: Tot ce e posibil, dar eu īn cimitir nu intru.
DASCĂLUL
: Părinte
PREOTUL
: Acolo e mīna diavolului
DASCĂLUL
: Şi ce facem cu mortul ?
PREOTUL
: Sufletul lui e deja īn rai.
DASCĂLUL
: Mi-e teamă de o rebeliune.
PREOTUL
: Īndreptată īmpotriva cui ?
DASCĂLUL
: A noastră
Dacă nouă ne este teamă
īn cine vor mai crede
? Sistemul lor ontologic se va răsturna
de aici lupte, jafuri, anarhie
Doamne Dumnezeule !
PREOTUL
: Piei Satană !
FEMEIA
ĪN NEGRU (boceşte)
: Mărine, Mărine, unde pleci tu Mărine ?
DASCĂLUL
: Unde ?
PREOTUL
: E chiar īn tine.
DASCĂLUL
: Doamne apără şi păzeşte (s-au apropiat de poarta cimitirului; preotul
şi dascălul se opresc; se opresc şi ceilalţi; moment de
tăcere)
FEMEIA
ĪN NEGRU : Cui mă laşi tu Mărine !
PREOTUL
(tare, ca să-l audă toţi)
:
Şi dacă a greşit cu vorba, cu fapta sau cu gīndul,
iartă-l ! Dumnezeu să-l ierte.
TOŢI
: Dumnezeu să-l ierte ! (preotul
face un semn şi sicriul este lăsat jos; cei care l-au purtat se
şterg de sudoare şi se aşează pe marginea acestuia;
ceilalţi din procesiune se aşează sau stau īn picioare īn
grupuleţe şi discută stins; trece aşa o vreme; de preot se
apropie femeia īn negru, soţia
mortului)
FEMEIA
ĪN NEGRU : Părinte, ce facem ?
PREOTUL
: Păi, n-au săpat īncă groapa
FEMEIA
ĪN NEGRU : De ce ?
PREOTUL
: Nu ştiu
le e frică; de cīnd au apărut alea (arată către cadavrele dansīnd)
n-a mai intrat unul īn cimitir
FEMEIA
ĪN NEGRU : Dar mi se īmpute bărbatul
(către mort ) Mărine, dracu
te-a pus să mori acuma
PREOTUL
: Dumnezeu să-l ierte.
FEMEIA
ĪN NEGRU : Amin
UN
BĂRBAT : Părinte, gata, ne-am odihnit.
PREOTUL
: Foarte bine.
UN
BĂRBAT : Intrăm ? Eu am curaj.
PREOTUL
: Zău ?
UN
BĂRBAT : Ce-o
să-mi facă ? Sīnt aici de cīteva săptămīni bune
şi n-au făcut rău nimănui.
PREOTUL
: Necunoscute sīnt căile Domnului
FEMEIA
ĪN NEGRU (cade īn
genunchi la capul mortului) : Mărine! Mărine ! Unde te duci tu
Mărine ?
PREOTUL
: Deocamdată nicăieri.
FEMEIA
ĪN NEGRU : Cum adică ?
PREOTUL
: Eu īn cimitir nu intru.
FEMEIA
ĪN NEGRU : Cum ?
PREOTUL
: Acolo e Satana.
UN
BĂRBAT : Ţi-e frică popo ?
PREOTUL
: Mi te adresezi cu părinte, da ?
UN
BĂRBAT : Eşti un popă ca toţi
ceilalţi.
PREOTUL
: Te rog să-ţi măsori cuvintele.
FEMEIA
ĪN NEGRU (către
bărbat) : Lasă-l mă, Ilie.
UN
BĂRBAT : Cum să-l las ? Nu vezi că-şi bate
joc de noi ?
ALT
BĂRBAT : Părinte dacă nu intri, dă-ne
banii īnapoi.
PREOTUL
: Ce bani ?
FEMEIA
ĪN NEGRU : Unde pleci tu Mărine ?
ALT
BĂRBAT : Banii care
ţi i -am dat pentru slujbă.
PREOTUL
: Nu ţi-i dau; slujba a fost ţinută.
UN
BĂRBAT (către
mort) : Bine că nu mai trăieşti, Marine, că-i luai
gītu.
MORTUL
(se ridică brusc īn
capul oaselor) : Pe ce te bazezi ? (toată
asistenţa sare ca arsă)
FEMEIA
ĪN NEGRU : Aoileu !
UN
BĂRBAT : Marine !
ALT
BĂRBAT : Crucea mă-tii, ce m-ai speriat !
PREOTUL
(īntinde crucea către mort) :
Piei Satană !
DASCĂLUL
: Tatăl nostru care eşti īn ceruri
FEMEIA
ĪN NEGRU : A īnviat mortu ! A īnviat mortu !
MORTUL
: Ce-aveţi fraţilor ?
FEMEIA
ĪN NEGRU (cu
reproş) : Mărine, n-ai murit
PREOTUL
(ţine crucea īntinsă) :
Piei Satană ! Acatistă ! Acatistă !
ALT
BĂRBAT : Bă, ăsta chiar vorbeşte !
MORTUL
: Mărie, eu sīnt, ce dracului ai ?
FEMEIA
ĪN NEGRU : Da eşti mort, Mărine !
MORTUL
: Evident !
FEMEIA
ĪN NEGRU : Ce-ţi veni ?
MORTUL
: Nu ştiu ce
? Visez ?
DASCĂLUL
: Şi ne izbăveşte de cel viclean
MORTUL
: Linişteşte-te dascăle, ce ai ?
DASCĂLUL
: Mă rog.
MORTUL
: Mă rog
PREOTUL
(cu o voce inchizitorială) :
Mărine, priveşte crucea !
MORTUL
: O văd, o văd
sīnt mort, nu chior.
DASCĂLUL
: Ar fi fost o glumă bună
MORTUL
: Nu ?
PREOTUL
: Dacă īl ai pe dracul, leapădă-te !
MORTUL
(după ce slobozeşte un vīnt)
: Mă obosiţi
FEMEIA
ĪN NEGRU : L-a
lepădat; ce facem acum ?
UN
BĂRBAT : Eu zic să-l imobilizăm.
ALT
BĂRBAT : Īl ducem la poliţie.
DASCĂLUL
(īncepe să rīdă)
: Ce bou !
ALT
BĂRBAT : Pe cine faci tu bou, mă ?
DASCĂLUL
: Vorbeşti prostii
ALT
BĂRBAT (se apropie
de dascăl ameninţător) : Lasă că īţi
arăt eu prostii
UN
BĂRBAT (īl
opreşte) : Ce dracului ai cu
el ?
ALT
BĂRBAT : M-a jignit
UN
BĂRBAT : A greşit, iartă-l şi tu
DASCĂLUL
: Īmi cer scuze
ALT
BĂRBAT : Mai vedem noi
FEMEIA
ĪN NEGRU : Mărine
ce ai de gīnd ?
MORTUL
: Nu ştiu, sīnt puţin confuzat
presupun că trebuie să
ajung īn pămīnt pīnă la urmă
nu ?
DASCĂLUL
: E ceea ce se numeşte logică.
(apar īn scenă reporterul şi cameramanul;
sīnt urmaţi īndeaproape de agent şi de plutonul de soldaţi,
conduşi de ofiţer)
REPORTERUL
: Rudi, pe cai !
AGENTUL : Eliberaţi zona, ordin de la
primărie !
OFIŢERUL
: Un, doi, trei patru; un, doi, trei patru; atenţie ! stai ! (militarii se opresc)
CAMERAMANUL
(meştereşte ceva la cameră)
: De data asta ţi-o pun !
REPORTERUL
: Rudi să nu mă laşi tocmai acum
OFIŢERUL
: Vă aliniaţi ! Drepţi ! Pe loc repaus !
MORTUL
: Treaba se complică
REPORTERUL
(siderat) : Ai auzit ? Rudi ! Mortul
vorbeşte ! Trebuie să filmăm asta, trebuie !
CAMERAMANUL:
Imediat, imediat
AGENTUL (se
apropie de reporter) : 200 ajunge
REPORTERUL
: 200, ce ?
AGENTUL : Ştii tu
REPORTERUL
(īl pocneşte peste bot) : Na !
De 200
Boule !
AGENTUL (cade secerat; se ridică cu greutate şi se
īndepărtează puţin) : Te arestez ! Eşti arestat !
Mīinile sus ! (īncearcă să
scoată arma dar nu reuşeşte)
REPORTERUL
: Dacă nu te linişteşti īţi mai trag una
(agentul iese)
AGENTUL
: Ne mai vedem noi
CAMERAMANUL
(meştereşte īn
continuare la cameră) : Hai fetiţa
fata mea
UN
BĂRBAT : S-a cam aglomerat pe aici.
PREOTUL
: O să ne vadă toată lumea
OFIŢERUL
: Pregătiţi arm!
FEMEIA
ĪN NEGRU (se
īndreaptă iute către ofiţer) : Ce vreţi să
faceţi ?
OFIŢERUL:
Am primit ordin să tragem.
FEMEIA ĪN NEGRU : Aoileu, aoileu, trage
īn Mărin al meu !
DASCĂLUL
: Cam forţată rima
UN
BĂRBAT : Nu se poate.
ALT
BĂRBAT : Doamne Dumnezeule !
DASCĂLUL
: Şi ne iartă nouă greşelile
PREOTUL
(īşi scoate patrafirul şi īl
trīnteşte de pămīnt) : Mă apuc de afaceri, gata !
OFIŢERUL
: Ordinul nu se discută, ci se execută.
FEMEIA
ĪN NEGRU : Aţi īnnebunit !
OFIŢERUL
: La ochi arm!
FEMEIA
ĪN NEGRU (se
aşează īn faţa plutonului şi ridică braţele)
: Mai īntīi va trebui să mă omorīţi pe mine.
DASCĂLUL
: Shakespeare ? Nu
REPORTERUL
: Rudi ! Rudi !
CAMERAMANUL
(tot nepregătit) : Īncă
puţin, īncă puţin
MORTUL(
se ridică) : Să
terminăm odată cu spectacolul ăsta.
OFIŢERUL(abia acum observă, impresionat) :
Ce dracului!
UN
MILITAR : Ce facem şefu ?
AL
DOILEA MILITAR : Ce facem şefu?
AL
TREILEA MILITAR : Viaţa-i ca un fum
OFIŢERUL
(celui de-al treilea militar) :
Rămīne cum am stabilit.
FEMEIA
ĪN NEGRU : Fugi, Mărine ! Fugi unde o-i vedea cu ochii
!
MORTUL
: Unde să fug, tuto ? Eu vreau să mă odihnesc, de-aia am murit.
FEMEIA
ĪN NEGRU : Lasă că ai timp
Fugi !
MORTUL
: Oricum, fug degeaba (către
ofiţer) : Miros deja
REPORTERUL
(īn cască) : Vorbeşte,
să mor eu!
vorba vine
(ascultă
īn cască) Cum dracului să-l īnregistrez cīnd incompetentul
ăsta repară de-o lună la cameră ?
CAMERAMANUL
(īl aude; trīnteşte camera de
pămīnt) : Pe cine mă-ta faci tu incompetent, mă, boule !(se apropie ameninţător de
reporter)
REPROTERUL
(īn căşti) : A trīntit
camera ! Dumnezeule, Jimi! (ridică
braţele) Mă loveşte ! Poţi să dai īn direct ?
Jimi! Īn direct !
CAMERAMANUL
(īncepe să-l lovească cu pumnii
şi picioarele) : Incompetent ! Eu !
REPORTERUL
(īn cască) : Jimi! Am live ?
Spune odată, că nu mai rezist
(ascultă
şi se apără īn acelaşi timp) Live ? Stimaţi radioascultători
sīnteţi īn direct la cea mai spectaculoasă emisiune a anului. (cameramanul continuă să īl
lovească şi să-l īnjure) Īn cimitirul central aceleaşi
cadavre cadavrele dansează imperturbabile
se pare că apariţia
lor a produs unele modificări psihice la nivelul celor care le-au
văzut
chiar acum
chiar acum sīnt victima unui astfel de comportament
deviat
CAMERAMANUL
(īi smulge casca cu microfon; o duce la
gură; strigă) : L-aţi ascultat pe cel mai imbecil reporter
de pe mapamond
Bucuraţi-vă ! Tocmai v-am scăpat de el
(trīnteşte casca de pămīnt şi
continuă să-l bată pe reporter; rīde isterizat)
OFIŢERUL
: Pe loc repaus !
UN
MILITAR : Şefu, dar am primit ordin să-i
doborīm !
OFIŢERUL
: Mă mai gīndesc.
AL
DOILEA MILITAR : Adio permisia noastră
AL
TREILEA MILITAR : Aş fuma o ţigară
UN
MILITAR : Şefu, eu vreau acasă
OFIŢERUL
: Toţi vrem acasă.
UN
MILITAR : Eu trag.
AL
DOILEA MILITAR : De data asta sper să nu te mai
opreşti.
AL
TREILEA MILITAR : Nu-ţi abandona umanitatea pe trei
zile de concediu.
UN
MILITAR : Tu să taci.
OFIŢERUL
: Vei trage doar cīnd am să-ţi ordon eu, ai īnţeles soldat ?
UN
MILITAR : Nu am īnţeles ! Vreau acasă !
OFIŢERUL
: Predă arma !
UN
MILITAR : Nu vreau !
OFIŢERUL
: E un ordin !
UN
MILITAR : Ordinul este să tragem.
AL
DOILEA MILITAR : Trag şi eu
UN
BĂRBAT : Măi copii, staţi cuminţi
ALT
BĂRBAT : Mă, dacă era tac-tu, ce făceai ?
UN
MILITAR : Tata e mort
AL
TREILEA MILITAR : Prea mulţi morţi
Dumnezeule!
DASCĂLUL
(se apropie de al treilea
militar) : Gīndim la fel
AL
TREILEA MILITAR (īl
priveşte preţ de o clipă, apoi īi zīmbeşte condescendent)
Enchante
DASCĂLUL
: Īn sfīrşit, cineva
AL
DOILEA MILITAR(primului
militar) : Trage frate !
FEMEIA
ĪN NEGRU : Copii
! Nu vă uitaţi la părul
meu alb ?
AL
TREILEA MILITAR (către
dascăl) : Nu se vede, e acoperit (rīd
amīndoi, dar discret)
DASCĂLUL
: Logic
AL
TREILEA MILITAR : Am putea continua aşa o veşnicie
DASCĂLUL
: Viaţa e ca un fum, nu-i aşa ?
AL
TREILEA MILITAR (uimit)
: Fantastic ! De unde ştii ?
REPORTERUL(cameramanului care a luat o pauză ca
să se odihnească) : Mi-ai rupt un dinte. (cameramanul reia bătaia)
PREOTUL
: Apelez la credinţa voastră
lăsaţi armele jos.
UN
MILITAR : Uite şi popa
AL
DOILEA MILITAR : Parcă te apucai de afaceri.
PREOTUL
: M-am răzgīndit. Locul meu este līngă oameni.
DASCĂLUL
: O hotărīre rezonabilă
OFIŢERUL
: Predaţi armele ! (soldaţii
cedează; lasă armele jos şi se īndepărtează, mai
puţin al treilea care rămīne līngă dascăl; amīndoi īncep
să se mīngīie) Unde plecaţi ?
UN
MILITAR : Acasă.
AL
DOILEA MILITAR : Acasă.
AL
TREILEA MILITAR (dascălului)
: Ţi-aş recita ceva din Blaga
DASCĂLUL
: Īn sfīrşit cineva care să mă īnţeleagă
OFIŢERUL
: Vă mănīncă curtea marţială !
AL
TREILEA MILITAR : Pasiv ?
DASCĂLUL
: Ca o floare īn lumina dimineţii
(rīd
excitaţi)
OFIŢERUL
: Rămīneţi pe loc ! Ordin !
AL
TREILEA MILITAR(dascălului)
: Peste trei zile iau permisie
DASCĂLUL
: La poarta mīnăstirii, pe-nserat.
UN
MILITAR : Fac ceva pe ordinul tău.
AL
DOILEA MILITAR : Şi eu. La fel.
OFIŢERUL
: Īncă un pas şi trag !
UN
MILITAR : Trage ! Şi aşa m-am cam săturat
de viaţa asta.
AL
DOILEA MILITAR (către
mort) : Domnu Marin, venim şi noi imediat.
MORTUL
: Nu pot să cred
FEMEIA
ĪN NEGRU : Ce ?
MORTUL
: Totul parcă e decupat dintr-un film prost.
DASCĂLUL
(celui de-al treilea militar, cu glas mic)
: Bunuel ?
AL
TREILEA MILITAR : Eu ştiu ? Mai degrabă Jarmush
la īnceput.
DASCĂLUL
: Ideea e aceeaşi - cīnd eroul principal este sabotat.
AL
TREILEA MILITAR (arată
către mort) : Īi īnţeleg frustrarea.
FEMEIA
ĪN NEGRU(mortului)
: Eşti şi tu nervos
aşa e cīnd te duci.
MORTUL
: M-am săturat de voi ! M-am săturat de toţi ! Plec !
FEMEIA ĪN NEGRU (se agaţă de mort) : Unde pleci Mărine ?
MORTUL
(se desprinde cu greutate de ea) :
Altă īntrebare nu mai ai ? (se
īntoarce cu spatele şi intră pe poarta cimitirului; toată
asistenţa īl urmăreşte brusc īncremenită īn poziţiile
surprinse de replică; cameramanul călare pe reporter, primii doi
militari spre margine scenei, ofiţerul cu arma la ochi īndreptată
către aceştia; bărbaţii şi preotul līngă
ofiţer, femeia īn negru līngă poarta cimitirului, dascălul cu
mīinile īmpreunate şi ochii spre cer,ceilalţi īn diverse alte
poziţii; mortul se alătură grupului de cadavre; fac cīteva
mişcări īmpreună, apoi se organizează īntr-un şir
indian şi se īndreaptă către coama dealului; o traversează
şi dispar)
DASCĂLUL : Ce final prost !
(apare femeia
cu căţelul din actul I; o urmează agentul)
AL
TREILEA MILITAR (o
observă) : Nu īncă
FEMEIA
: Au plecat !
AGENTUL
: Ordinea a fost restabilită.
FEMEIA
: Dar dumneata nu ai făcut nimic pentru asta.
DASCĂLUL (celui
de-al treilea militar) : O apariţie absolut inutilă
AL
TREILEA MILITAR : Ca toate celelalte
DASCĂLUL
: Şi două excepţii
AL
TREILEA MILITAR : Noi ?
DASCĂLUL
: Evenimentele mari au fost provocate de oameni mici.
AL
TREILEA MILITAR : Īn cazul nostru nu se susţine.
DASCĂLUL
: Mă īntristezi
AL
TREILEA MILITAR : De ce ?
DESACĂLUL
: Deja mă contrazici.
AL
TREILEA MILITAR : Percep iubirea ca pe un fenomen dureros.
DASCĂLUL
: Crezi ?
PREOTUL
: Urmează pomana !
FEMEIA
ĪN NEGRU : Toată lumea este invitată. Să fie
pentru sufletul lui Mărin.
FEMEIA
: Şi eu ?
FEMEIA
ĪN NEGRU : Lui Mărin i-au plăcut femeile
FEMEIA
: Odihnească-se īn pace.
OFIŢERUL(militarilor) : Vă aliniaţi ! (se aliniază toată lumea, inclusiv
civilii)
AL
TREILEA MILITAR (dascălului)
: Eu plec
DASCĂLUL
: Deseară ?
AL
TREILEA MILITAR : Poate
CAMERAMANUL
( privind prin cameră) Să
moară mama, merge !
REPORTERUL
(se află īn spatele lui) : Nu mă mai interesează. Mīine demisionez.
CAMERAMANUL (priveşte
către cimitir; filmează) : Frumoase cruci
AL
TREILEA MILITAR : Abia acum
(el şi dascălul rīd)
OFIŢERUL
: Īnainte marş ! (formaţia
īncepe să se mişte dar nu spre ieşire ci spre cimitir; ajung
printre cruci şi īncep să se īnvīrtă īn cerc; aceeaşi
muzică)
CORTINA