A
OPTA POARTĂ
(o feerie)
de
Luiza Carol
Prolog
înainte de ridicarea cortinei
[O
voce citește pe un fond muzical aranjat după opera "Aida" de Verdi:]
Rezumatul
libretului original:
Libretul
a fost scris de de
Antonio Ghislanzoni, bazat pe o schiță de Mariette
Bey
ACTUL
I, scena 1
La
palatul Faraonului din Memphis, marele preot Ramfis stă de vorbă cu Radames, un
tânăr căpitan din armată. Preotul spune că oracolul lui Isis i-a revelat numele
luptătorului care va conduce armata egipteană împotriva forțelor etiopiene care
amenință țara. Radames speră că el este cel care va avea această onoare, fiindcă
vrea să dovedească Faraonului curajul său. El visează să se întoarcă victorios
și să ceară Faraonului drept răsplată permisiunea de a se căsători cu sclava
etiopiană Aida pe care o iubește în secret. Aida este sclava lui Amneris, fiica
Faraonului. Ambele femei apar în holul palatului și din cuvintele lor aflăm că
ele îl iubesc pe Radames în secret și sunt rivale. Faraonul vine și declară că
țara lui e în război cu Etiopia, anunțând că Radames va conduce armata
egipteană. Lumea îi urează noroc lui Radames și îl conduce la templul lui Phtah,
zeul creației. Rămasă singură, Aida se zbuciumă între iubirea pentru Radames,
dușmanul țării ei, și iubirea pentru tatăl ei, Amonasro, care este regele
Etiopiei.
ACTUL
I, scena 2
În
timpul unei ceremonii în templul lui Phtah, Ramfis îi oferă lui Radames sabia
sfântă cu care va pleca la luptă.
ACTUL
II, scena 1
Armata
egipteană i-a înfrânt pe etiopieni. Amneris e împodobită de sclavele care o
pregătesc pentru sărbătoarea victoriei. Amneris o provoacă pe Aida să-și
mărturisească dragostea pentru Radames și apoi o umilește.
ACTUL
II, scena 2
Dincolo
de zidurile Tebei, mulțimea îl aclamă pe Radames și pe soldații lui. Aida îl
recunoaște pe tatăl ei printre prizonieri, dar el ascunde faptul că e Amonasro,
regele Etiopiei. Radames îl roagă pe Faraon să elibereze toți prizonierii, dar
este dezamăgit când Faraonul decide să-i păstreze ostateci pe Aida și pe tatăl
ei. Faraonul îi promite lui Radames mâna fiicei sale Amneris și succesiunea la
tronul Egiptului.
ACTUL
III
Noaptea,
Amneris merge cu Ramfis la templul lui Isis pe malul Nilului, pentru a obține
binecuvântarea zeiței în vederea căsătoriei ei cu Radames. Aida a fost rugată de
Radames să vină în apropierea templului și acolo ea îl întâlnește pe tatăl ei.
Amonasro îi spune fiicei lui că etiopienii se pregătesc din nou să atace
Egiptul. El îi cere Aidei să obțină de la Radames planul secret de război al
Egiptului și promite că va face în așa fel ca Radames să-i fie soț și rege al
Etiopiei. Amonasro se ascunde când apare Radames. Acesta din urmă îi promite
Aidei că după ce va obține a doua victorie împotriva etiopienilor, va cere
Faraonului permisiunea de a se căsători cu ea drept răsplată. Aida se teme că
Amneris s-ar putea răzbuna și îl convinge pe Radames să fugă cu ea. Ea îl
întreabă cum ar putea trece de hotarele Egiptului fără pericol și Radames îi
răspunde la întrebare. Dar această informație e un secret militar și Amonasro
l-a auzit. Amonasro iese din ascunzătoare și Radames înțelege prea târziu că a
trădat un secret important. Amneris și Ramfis vin de la templu și descoperă
trădarea. Aida și Amonasro fug, dar Radames se predă soldaților din gardă.
ACTUL
IV, scena 1
Amonasro
a fost ucis și Aida a scăpat cu viață dar nimeni nu știe unde se ascunde.
Radames e prizonier. Amneris îi promite că îi va salva viața dacă acceptă să
renunțe la dragostea lui pentru Aida, dar el refuză. Preoții îl acuză pe Radames
de trădare și el nu se apără, așa că este condamnat la moarte. Amneris are
remușcări, dar e prea târziu.
ACTUL
IV, scena 2
Radames
a fost îngropat de viu într-o criptă a templului lui Phtah. Aici el o întâlnește
pe Aida care s-a furișat în secret pentru a muri împreună cu iubitul
ei.
*
NOTĂ EXPLICATIVĂ:
Feeria
care urmează se referă la poemul antic "Trezirea lui Osiris" (cunoscut sub
numele de "Cartea morților"). Acel poem descrie călătoria sufletului prin lumea
cealaltă, până ce câștigă dreptul de a se trezi la o nouă viață. Sufletul trece
prin șapte case, cu condiția de a rosti numele corect al paznicilor (altfel, el
este devorat de monștri). Ritualul de trecere prin cele șapte porți cuprinde
rugăciuni pentru ca amintirea, trupul, umbra, inima, numele, lumina și esența
celui decedat să fie lăsate să treacă. Apoi, sufletul trebuie să scape de
năvoadele "pescarilor de suflete", spunând ce păcate nu a săvârșit. La sfârșitul
călătoriei, inima persoanei care a murit trebuie cântărită pe Balanța Dreptății
și dacă se dovedește a fi ușoară ca o pană, sufletul este liber să se trezească
într-o viață nouă. Statuetele magice îngropate alături de sarcofage erau menite
să capete viață în întunericul mormintelor, pentru a însoți și servi sufletele
celor decedați.
A
OPTA POARTĂ
1.
[Egiptul
antic. Cripta întunecată de sub templul lui Phtah, la Memphis. Într-un colț arde
un opaiț. În lumina lui palidă, îi putem vedea pe Aida și Radames îngropați de
vii.]
AIDA:
Radames!
Uite, am adus mâncare și apă pentru cel puțin trei zile. Și sunt o mulțime de
statuete magice aici în criptă.
RADAMES:
Statuete
magice! Dar cine le va umple cu viață, Aida?
AIDA:
Noi
o să facem asta. Cu ajutorul tatălui meu.
RADAMES:
Tatăl tău? Regele Amonasro? Mai trăiește?
AIDA:
Nu, deocamdată nu. Dar mă rog la zeii noștri să-i dea o nouă viață în curând. Nu
știai că regele Amonasro a fost un mare vraci etiopian? Înainte de moarte, tata
mi-a dat o amuletă puternică. Cu ajutorul ei, vom umple cu viață statuetele
magice și le vom cere să ne pregătească mâncare când proviziile ni se vor
termina. Dar, pentru moment, ne putem bucura că suntem singuri
împreună.
RADAMES:
Singuri împreună. O lună de miere sub o lespede de mormânt. Câte zile mai avem
de trăit? Trei zile? Patru? Cinci? Cât timp vom mai avea destul aer în
criptă?
AIDA:
Ssst... Nu te gândi la timp. Nu există timp sub o lespede de mormânt. Peste noi
s-a topit timpul...
[Se
sărută. Aida stinge opaițul. Cei doi rămân în tăcere și întuneric.]
2.
[Același
loc, după câteva zile. Tăcere și întuneric.]
AIDA:
Radames!
RADAMES:
Ce-i?
AIDA:
Am
o senzație ciudată. Amuleta de pe piept se încinge.
RADAMES:
Scoate-o
dacă te deranjează.
AIDA:
Nu
înțelegi? Zeul dinăuntrul ei vrea să iasă afară. Tot ce așteaptă el este să fie
chemat pe nume.
RADAMES:
Să-l
chemi pe nume? Ai să chemi pe nume un zeu etiopian?
AIDA:
Da.
E zeul copilăriei mele, zeul glumelor și dansului și jocurilor și bucuriei. Zeul
copiilor. Hei, tu, spirit al amuletei! Prinde viață Bes, prinde
viață!
RADAMES:
Pe
Bes îl chemi, pe zeul pitic al copilăriei? Dar e și zeul meu! E un zeu
egiptean!
AIDA:
Sigur
că da. Asta e una din cele mai nostime extravaganțe ale lui Bes. E zeul oricărui
copil, nu-i pasă dacă un copil e egiptean sau
etiopian.
RADAMES:
Dar
nu mai suntem copii, Aida.
AIDA:
Ssst...
Nu spune asta. Gândește-te la copilul care ai fost, iubește-l pe copilul din
sufletul tău și cheamă-l pe nume pe Bes...
RADAMES:
Bes!
Zeu vesel al copilăriei mele, Bes! Prinde viață Bes, prinde
viață!
AIDA:
Simt
că amuleta tremură. Ieși afară din amuletă, Bes! Prinde viață Bes, prinde
viață... [O lumină invadează scena puțin câte puțin. Zeul pitic Bes prinde
viață. Acum putem vedea bine statuetele magice din criptă, precum și coșurile cu
mâncare și apă aduse de Aida.]
BES:
Salutare
Aida și Radames!
AIDA:
Bun
venit Bes, zeu al copilăriei mele!
RADAMES:
Bun
venit Bes, zeu al copilăriei mele!
BES:
Aduc
vești bune de la regele Amonasro. Spiritul lui va veni să le întâlnească pe ale
voastre la sfârșitul călătoriei.
AIDA:
Călătorie?
Ce călătorie?
BES:
Vorbesc
de călătoria voastră prin moarte, către o viață nouă.
RADAMES:
Dar nu suntem pregătiți pentru acea călătorie, Bes. Trupurile noastre nu sunt
îmbălsămate pentru așa ceva.
BES:
De
asta sunt eu aici. Să vă pregătesc pentru călătorie. În muzică veți fi
îmbălsămați. Tot ce trebuie să faceți voi este să cântați, să cântați, să
cântați...
RADAMES:
Să cântăm? Dar ce se întâmplă dacă nu avem talent pentru
asta?
BES:
Fleacuri.
Orice copil poate să cânte. Muzica este vocea dragostei, vocea lui Isis. Dacă
voi vă iubiți, atunci Isis cu siguranță va revărsa asupra voastră darul
cântecului.
AIDA:
Dar
ce facem dacă nu avem cuvinte pentru melodii? Ce facem dacă nu avem talent
pentru cuvinte?
BES:
Fleacuri.
Orice copil poate crea poeme. Dacă dragostea voastră este destul de puternică,
Isis cu siguranță vă va dărui și harul poeziei.
AIDA:
Îmi
pare așa ciudat... Să scrii poeme când ești îngropat de viu sub o lespede de
mormânt?
BES:
Cum
altfel crezi că poate cineva să scrie poeme? În lumea de afară nu există
libertate pentru poezie. Scribii scriu ceea ce vrea Faraonul să asculte,
cântăreții compun melodii pentru cuvintele lor și dansatorii dansează. Așa-zișii
artiști devin corupți, orgolioși, invidioși. Dar poezia adevărată crește sub
lespezi de mormânt, unde oamenii au în cele din urmă libertate și timp. Și unde
înflorește poezia, înfloresc toate celelalte arte.
RADAMES:
Noi
avem libertate? Noi avem timp? Libertate pentru ce? Timp pentru
ce?
BES:
Pentru
a înțelege propriile voastre vieți...
RADAMES:
Zei
nedrepți! Nu noi ne-am ales destinele. Zeii ne-au manipulat viețile ca și cum am
fi fost niște statuete magice cu care au jucat un joc. Cum să găsim acum un sens
vieților noastre?
BES:
Chiar
așa a fost de fapt, chiar așa a fost. Osiris și Set au jucat un joc de masă cu
piese albe și negre. În vremea asta, Isis se plictisea. Așa că a făcut una din
glumele ei obișnuite: a făcut ca Regina Neagră și Cavalerul Alb să se
îndrăgostească unul de altul... Apoi, Regina Albă a devenit geloasă, Preotul Alb
a devenit răzbunător... Până la urmă Regele Negru a fost ucis iar Cavalerul Alb
și Regina Neagră au fost îngropați de vii sub o lespede de
mormânt...
AIDA:
Vrei să spui că eu am fost folosită drept o Regină Neagră în jocul
acela?
RADAMES:
Și
eu am fost folosit drept un Cavaler Alb? Asta e toată povestea vieților noastre?
Un joc? Doar un joc?
AIDA:
Atunci,
viețile noastre n-au nici un sens...
BES:
Ei...
dacă zeii vor să căutați un sens, trebuie să-i ascultați.
RADAMES:
Dar
ce să facem dacă nu găsim nici un sens?
BES:
Atunci, faceți ca aventura căutării să fie frumoasă. Asta vreau să vă spun. Dacă
puteți să vă bucurați de căutarea în sine, ea va deveni un sens prin ea însăși.
Numai dacă vreți, desigur. Vă pot ajuta să descoperiți frumusețea din viața
voastră, în așa fel încât zeilor să le placă și să vrea să vă vadă trăind-o iar,
și iar, și iar...
RADAMES:
Ce
aștepți să primești în schimb, Bes?
BES:
Nimic.
Eu sunt singurul zeu care nu urmărește să primească recompense. Nu-mi trebuie
altare și sacrificii. Fac magie numai de plăcere.
RADAMES:
Plăcerea cui, Bes?
BES:
Plăcerea mea.
AIDA:
Vrei să spui că trăiești numai ca să te distrezi?
BES:
Da,
ca toți zeii de altfel. Dar sunt un zeu bun, glumele mele îi bucură și pe oameni
și pe zei. Îmi face plăcere să-i văd pe zei și pe oameni
zâmbind.
AIDA:
Ești
un zeu puternic?
BES:
Asta depinde numai de voi. Cu cât ai mai multă încredere într-un zeu, cu atât el
devine mai puternic. Aveți încredere în mine?
AIDA:
[îngenunchiază] Am încredere în tine Bes, zeul copilăriei
mele.
RADAMES:
[îngenunchiază] Am încredere în tine Bes, zeul copilăriei
mele.
BES:
Mulțumesc. Încrederea voastră este puterea mea. Hai să ne pregătim pentru marea
călătorie. Am nevoie de muzică pentru ca să vă îmbălsămez în ea și să aduc la
viață statuetele magice. Vă rog, ascultați muzica sufletelor voastre... și
aduceți-o la viață...
RADAMES:
Dar nu știm cum...
BES:
Încercați
doar. Aveți încredere în zeul copilăriei voastre și
încercați...
RADAMES:
Dar ce să fac dacă vocea mea nu e destul de bună, dacă vorbele mele nu sunt
destul de bune, dacă...
AIDA:
Ce să fac eu dacă n-am degetele destul de îndemânatece pe strunele
lirei...
BES:
Fleacuri. Nu există concurență sub o piatră de mormânt. Aici sunteți singuri cu
zeii. Nu trebuie să fiți mai buni decât altcineva. Trebuie doar să fiți voi
înșivă, atâta tot. De fapt, ceea ce aud zeii nu e vocea voastră ci iubirea
voastră; ei nu aud vorbele voastre ci adevărul vostru; ei nu aud strunele lirei
ci strunele inimilor voastre. Încercați doar și aveți încredere în mine,
încercați... Scoateți la iveală adevărata muzică a inimilor și atunci vă veți
trezi cu inimile strălucindu-vă în palme, gata pentru marea călătorie.
[Radames
începe să cânte și Aida îl acompaniază la liră. La început sunt timizi dar puțin
câte puțin capătă încredere de sine. Bes face semne cu mâinile spre statuetele
magice; ele prind viață una câte una și se înclină în fața
lui.]
RADAMES:
[Cunoscuta arie a Actului I scena 1 din "AIDA"]
\<\>
[Când
termină se înclină în față publicului. Bes și statuetele magice aplaudă și
strigă "Bravo!" Aida și Radames se pomenesc fiecare cu inima strălucindu-i în
palmă.]
BES:
Minunat! Minunat! Acum, pregătiți-vă cu toții pentru marea călătorie! Repede,
repede!
[Bate
din palme și statuetele animate încep să se pregătească de călătorie, luând cu
ele coșuri cu prăjituri și fructe, flori și instrumente muzicale, opaițe și vase
de tămâie.]
3.
[Începe călătoria în lumea subpământeană. Scena rămâne în întuneric. Statuetele
magice coboară în mijlocul publicului. Ele cântă rugăciunile către Phtah (zeul
creației) din Actul I scena 2 din "AIDA", jucând roluri de preoți și de
preotese. Una dintre statuete joacă rolul lui Ramfis. Statuetele dansează cu
opaițe aprinse și vase de tămâie aprinsă în mâini. Ele oferă publicului
prăjituri și flori.]
\<\<PREOTEASĂ:
Atotputernicule Phtah,/ Spirit al vieții în lume, ah!
ah!
PREOTESE:
Ascultă
chemarea noastră!
RAMFIS
ȘI PREOȚI:
Tu, cel care ai creat din nimic/ Cerul și pământul și marea,/ Ascultă chemarea
noastră!
PREOTESE:
Atotputernicule, atotputernicule Phtah,/ Spirit care face să crească întreaga
lume -- / Ah! Ascultă chemarea noastră!
RAMFIS,
PREOȚI:
Zeu cu natură dublă,/ Tată și fiu în același timp,/ Ascultă chemarea
noastră!
PREOTESE:
Spirit
al eternului,/ Sursă a luminii solare,/ Ascultă chemarea
noastră!
RAMFIS,
PREOȚI:
Viață a întregii creații,/ Sursă a iubirii eterne,/ Te chemăm pe
nume!
PREOTESE:
Atotputernicule Phtah!
RAMFIS
ȘI PREOȚI:
Te chemăm pe nume!>>
[Intră
Aida și Radames, purtându-și în palme inimile strălucitoare.]
BES:
[Nu
se vede pe scenă, dar vocea lui se aude în șoaptă] Eu sunt Bes, zeul copilăriei
voastre, zeul bucuriei. Vă doresc drum bun, Aida și Radames. Va trebui să
treceți în curând prin cele șapte porți ale lumii subpământene. Nu vă temeți.
Regula de joc este că trebuie să ghiciți numele adevărate ale portarilor. La
fiecare poartă, numele portarului este cuvântul de trecere. Și cine nu știe
numele portarului este înghițit de un crocodil. Aveți încredere în zeul
copilăriei voastre și el întotdeauna vă va ajuta.
4.
[Pe
scenă apare o poartă și un portar cu un crocodil. Pe poartă este o firmă cu
inscripția: "ÎNALTA ȘCOALĂ MAGICĂ DE MUZICĂ CEREASCĂ"]
RADAMES:
Salutare, portar al primei porți!
AIDA:
Salutare, portar al "ÎNALTEI ȘCOLI MAGICE DE MUZICĂ CEREASCĂ"!
RADAMES:
Știm cine ești!
AIDA:
Știm numele tău adevărat!
RADAMES:
Tu ești...
BES:
[șoptește nevăzut] CEL-CARE-ASCULTĂ-CU-PROPRIA-I-PIELE!
RADAMES:
CEL-CARE-ASCULTĂ-CU-PROPRIA-I-PIELE!
AIDA:
Tu ești CEL-CARE-ASCULTĂ-CU-PROPRIA-I-PIELE!
[Portarul
dă din cap afirmativ și zâmbește.]
RADAMES:
Lasă-ne să trecem!
AIDA:
Lasă-ne să trecem!
RADAMES:
Lasă să treacă amintirile a doi îndrăgostiți!
AIDA:
Lasă să treacă amintirile a doi îndrăgostiți!
[Aida
și Radames sunt lăsați să treacă prin poartă, purtându-și fiecare inima în
palmă. Ei sunt urmați de statuetele magice. Portarul primește prăjituri și
flori.]
5.
[Pe
scenă apare o poartă și un portar cu un crocodil. Pe poartă este o firmă cu
inscripția: "ÎNALTA ȘCOALĂ MAGICĂ DE ARTĂ PLASTICĂ
CEREASCĂ"]
RADAMES:
Salutare, portar al celei de a doua porți!
AIDA:
Salutare, portar al "ÎNALTEI ȘCOLI MAGICE DE ARTĂ PLASTICĂ
CEREASCĂ"!
RADAMES:
Știm
numele tău adevărat!
AIDA:
Știm cine ești!
RADAMES:
Tu ești...
BES:
[șoptește nevăzut] CEL-CARE-VEDE-MUZICĂ-ÎNCREMENITĂ!
RADAMES:
CEL-CARE-VEDE-MUZICĂ-ÎNCREMENITĂ!
AIDA:
Tu ești CEL-CARE-VEDE-MUZICĂ-ÎNCREMENITĂ!
[Portarul
dă din cap afirmativ și zâmbește.]
RADAMES:
Lasă-ne să trecem!
AIDA:
Lasă-ne să trecem!
RADAMES:
Lasă să treacă trupurile a doi îndrăgostiți!
AIDA:
Lasă să treacă trupurile a doi îndrăgostiți!
[Aida
și Radames sunt lăsați să treacă prin poartă, purtându-și fiecare inima în
palmă. Ei sunt urmați de statuetele magice. Portarul primește prăjituri și
flori.]
6.
[Pe
scenă apare o poartă și un portar cu un crocodil. Pe poartă este o firmă cu
inscripția: "ÎNALTA ȘCOALĂ MAGICĂ DE ARTĂ A PARFUMURILOR
CEREȘTI"]
RADAMES:
Salutare,
portar al celei de a treia porți!
AIDA:
Salutare, portar al "ÎNALTEI ȘCOLI MAGICE DE ARTĂ A PARFUMURILOR
CEREȘTI"!
RADAMES:
Cunoaștem numele tău adevărat!
AIDA:
Cunoaștem cine ești!
RADAMES:
Tu ești...
BES:
[șoptește
nevăzut] CEL-CARE-MIROASE-FLORI-DE-MUZICĂ!
RADAMES:
CEL-CARE-MIROASE-FLORI-DE-MUZICĂ!
AIDA:
Tu ești CEL-CARE-MIROASE-FLORI-DE-MUZICĂ!
[Portarul
dă din cap afirmativ și zâmbește.]
RADAMES:
Lasă-ne să trecem!
AIDA:
Lasă-ne să trecem!
RADAMES:
Lasă
să treacă umbrele a doi îndrăgostiți!
AIDA:
Lasă
să treacă umbrele a doi îndrăgostiți!
[Aida
și Radames sunt lăsați să treacă prin poartă, purtându-și fiecare inima în
palmă. Ei sunt urmați de statuetele magice. Portarul primește prăjituri și
flori.]
7.
[Pe
scenă apare o poartă și un portar cu un crocodil. Pe poartă este o firmă cu
inscripția: "ÎNALTA ȘCOALĂ MAGICĂ DE BUCĂTĂRIE
CEREASCĂ"]
RADAMES:
Salutare,
portar al celei de a patra porți!
AIDA:
Salutare, portar al "ÎNALTEI ȘCOLI MAGICE DE BUCĂTĂRIE
CEREASCĂ"!
RADAMES:
Am aflat cine ești cu adevărat!
AIDA:
Am aflat numele tău adevărat!
RADAMES:
Tu ești...
BES:
[șoptește
nevăzut] CEL-CARE-SE-HRĂNEȘTE-CU-PROPRIILE-I-CÂNTECE!
RADAMES:
CEL-CARE-SE-HRĂNEȘTE-CU-PROPRIILE-I-CÂNTECE!
AIDA:
Tu ești CEL-CARE-SE-HRĂNEȘTE-CU-PROPRIILE-I-CÂNTECE!
[Portarul
dă din cap afirmativ și zâmbește.]
RADAMES:
Lasă-ne să trecem!
AIDA:
Lasă-ne
să trecem!
RADAMES:
Lasă să treacă inimile a doi îndrăgostiți!
AIDA:
Lasă
să treacă inimile a doi îndrăgostiți!
[Aida
și Radames sunt lăsați să treacă prin poartă, purtându-și fiecare inima în
palmă. Ei sunt urmați de statuetele magice. Portarul primește prăjituri și
flori.]
8.
[Pe
scenă apare o poartă și un portar cu un crocodil. Pe poartă este o firmă cu
inscripția: "ÎNALTA ȘCOALĂ MAGICĂ DE POEZIE CEREASCĂ"]
RADAMES:
Salutare, portar al celei de a cincea porți!
AIDA:
Salutare, portar al "ÎNALTEI ȘCOLI MAGICE DE POEZIE CEREASCĂ"!
RADAMES:
Pot
să spun numele tău adevărat!
AIDA:
Pot
să spun cine ești!
RADAMES:
Tu ești...
BES:
[șoptește nevăzut] CEL-CARE-MÂNGÂIE-BRIZA!
RADAMES:
CEL-CARE-MÂNGÂIE-BRIZA!
AIDA:
Tu ești CEL-CARE-MÂNGÂIE-BRIZA!
[Portarul
dă din cap afirmativ și zâmbește.]
RADAMES:
Lasă-ne să trecem!
AIDA:
Lasă-ne
să trecem!
RADAMES:
Lasă
să treacă numele a doi îndrăgostiți!
AIDA:
Lasă
să treacă numele a doi îndrăgostiți!
[Aida
și Radames sunt lăsați să treacă prin poartă, purtându-și fiecare inima în
palmă. Ei sunt urmați de statuetele magice. Portarul primește prăjituri și
flori.]
9.
[Pe
scenă apare o poartă și un portar cu un crocodil. Pe poartă este o firmă cu
inscripția: "ÎNALTA ȘCOALĂ MAGICĂ DE ARTĂ DRAMATICĂ
CEREASCĂ"]
RADAMES:
Salutare, portar al celei de a șasea porți!
AIDA:
Salutare, portar al "ÎNALTEI ȘCOLI MAGICE DE ARTĂ DRAMATICĂ
CEREASCĂ"!
RADAMES:
Putem să pronunțăm numele tău adevărat!
AIDA:
Putem
să spunem cine ești!
RADAMES:
Tu ești...
BES:
[șoptește nevăzut] CEL-CARE-POATE-LUA-ORICE-CHIP!
RADAMES:
CEL-CARE-POATE-LUA-ORICE-CHIP!
AIDA:
Tu
ești CEL-CARE-POATE-LUA-ORICE-CHIP!
[Portarul
dă din cap afirmativ și zâmbește.]
RADAMES:
Lasă-ne să trecem!
AIDA:
Lasă-ne
să trecem!
RADAMES:
Lasă
să treacă lumina a doi îndrăgostiți!
AIDA:
Lasă să treacă lumina a doi îndrăgostiți!
[Aida
și Radames sunt lăsați să treacă prin poartă, purtându-și fiecare inima în
palmă. Ei sunt urmați de statuetele magice. Portarul primește prăjituri și
flori.]
10.
[Pe
scenă apare o poartă și un portar cu un crocodil. Pe poartă este o firmă cu
inscripția: "ÎNALTA ȘCOALĂ MAGICĂ DE DANS CERESC"]
RADAMES:
Salutare, portar al celei de a șaptea porți!
AIDA:
Salutare,
portar al "ÎNALTEI ȘCOLI MAGICE DE DANS CERESC"!
RADAMES:
Știm numele tău adevărat!
AIDA:
Știm cine ești cu adevărat!
RADAMES:
Tu ești...
BES:
[șoptește nevăzut] CEL-AL-CĂRUI-TRUP-ESTE-ABUR-DE-MUZICĂ!
RADAMES:
CEL-AL-CĂRUI-TRUP-ESTE-ABUR-DE-MUZICĂ!
AIDA:
Tu ești CEL-AL-CĂRUI-TRUP-ESTE-ABUR-DE-MUZICĂ!
[Portarul
dă din cap afirmativ și zâmbește.]
RADAMES:
Lasă-ne
să trecem!
AIDA:
Lasă-ne să trecem!
RADAMES:
Lasă
să treacă esența a doi îndrăgostiți!
AIDA:
Lasă să treacă esența a doi îndrăgostiți!
[Aida
și Radames sunt lăsați să treacă prin poartă, purtându-și fiecare inima în
palmă. Ei sunt urmați de statuetele magice. Portarul primește prăjituri și
flori.]
11.
[Călătorii
așteaptă pe scenă]
BES:
[Nu
e vizibil pe scenă, numai vocea lui se aude în șoaptă] Eu sunt Bes, zeul
copilăriei voastre, zeul bucuriei. Sunt alături de voi, Aida și Radames. Acum va
trebui să jucați un joc nou, jocul "Confesiunilor negative". Veți trece printre
monștri care prind suflete în plasele lor de pescuit. De câte ori ei vor să vă
prindă, voi trebuie să încercați să-i convingeți să fie îngăduitori cu voi.
Gândiți-vă la orice lucru rău pe care NU l-ați făcut în viață și spuneți-le că
NU l-ați făcut. Nu vă fie teamă. Aveți încredere în zeul copilăriei voastre și
el vă va apăra întotdeauna.
AIDA:
Ah,
nu! Prea multe încercări! Prea multe pericole!
RADAMES:
Nu așa ți-a fost vorba, Bes. Ai spus că vom fi liberi sub lespedea de
mormânt.
BES:
Sunteți
liberi să creați artă cerească și mai multă libertate nu există în cele două
lumi, nici pentru oameni și nici pentru zei.
RADAMES:
Dar
ne porți dintr-un joc în altul și jocurile tale sunt periculoase, Bes. Sunt
jocuri pe viață și pe moarte.
BES:
Toate
jocurile adevărate sunt pe viață și pe moarte în cele două
lumi.
AIDA:
Și a treia lume nu există?
BES:
Nu, a treia lume nu există încă, nici pentru oameni și nici pentru zei. Dar dacă
vrem, putem să dăruim frumusețe celor două lumi pe care le avem. Aveți răbdare.
Dacă jocurile din lumea de aici ar fi prea plăcute, ar fi prea trist când ar
trebui s-o părăsiți. Dacă în lumea de acolo ar fi jocurile prea plăcute, ar fi
și de acolo prea tristă plecarea. Cel mai bine e așa cum e. Aveți încredere în
mine. Aveți încredere în zeul copilăriei voastre.
RADAMES:
Bine, să avem încredere. Ce spuneai? Să mărturisim ce păcate NU am făcut? Dar de
ce? De ce să nu mărturisim cel puțin păcatele pe care chiar le-am comis?
BES:
Ah, nimeni n-are timp pentru așa ceva. Lumea e așa de plină de păcate că nici
măcar zeii n-au timp să le asculte pe toate. Dar, dacă puteți să vă gândiți la
câteva păcate mici pe care NU le-ați comis, va fi suficient pentru ca să
domoliți monștrii. Vă doresc noroc și drum bun!
[Bes
dispare. Se văd plase de pescuit în jurul scenei și în sală, pe spațiile dintre
șiruri de scaune. Aida și Radames trec printre plase purtându-și fiecare inima
în palmă, urmați de statuetele magice care dansează. Muzica este cea care
deschide Actul III scena 1 din "AIDA" (rugăciunea către Isis, pe malurile
Nilului). Statuetele magice cântă în cor.]
\<\<COR:
Zeiță pe care o iubește marele Osiris,/ Nemuritoare mamă și soție,/ Zeiță care
mișcă inima omenescă,/ Pulsând de încântare castă./ Ajută-ne, ajută-ne pe cei
care te căutăm în noaptea asta,/ Ajută-ne pe noi cei care-ți cerem
binecuvântarea,/ Mamă a iubirii puternice,/ Te căutăm, te căutăm în noaptea
asta.>>
[Aida
și Radames se adresează spectatorilor]
RADAMES:
Hei voi, pescari de suflete! Voi care-i judecați pe alții și nu vă judecați pe
voi!
AIDA:
Voi care aveți ochi doar pentru greșelile altora!
RADAMES:
Fiți îngăduitori cu greșelile noastre.
AIDA:
Fiți blânzi cu noi.
RADAMES:
Am făcut multe greșeli în viață, dar niciodată nu ne-am pierdut visele
copilăriei...
[Avansează
amândoi, urmați de statuetele magice]
AIDA:
Niciodată nu am scris un vers nesincer...
[Avansează
amândoi, urmați de statuetele magice]
RADAMES:
N-am încetat să iubim florile...
[Avansează
amândoi, urmați de statuetele magice]
AIDA:
N-am gătit vreodată mâncare fără gust sau nesănătoasă...
[Avansează
amândoi, urmați de statuetele magice]
RADAMES:
N-am cântat niciodată o notă falsă...
[Avansează
amândoi, urmați de statuetele magice]
AIDA:
Și niciodată n-am trădat iubirea!
RADAMES:
Niciodată n-am trădat iubirea!
AIDA:
Fiți îngăduitori cu noi, vă rugăm!
RADAMES:
Vă rugăm!
[Avansează
amândoi, urmați de statuetele magice. Ajung la scenă, unde îi așteaptă
Bes.]
BES:
Felicitări! Ați ajuns la marele tron al lui Ra, unde vor veni zeii ca să vă vadă
jucând capodopera vieților voastre. Vă doresc
succes.
[Intră
în scenă zeii Egiptului antic. Aida și Radames se găsesc dintr-o dată pe o scenă
în scenă ]
BES:
[șoptește] Nu vă fie teamă! Nu trebuie să jucați nimic când sunteți în fața
marilor zei. Ei văd și aud mintea omenească. Ei or să vă privească prin
binoclurile lor și se vor putea bucura de spectacolul pe care l-ați pregătit
pentru ei.
[Zeii
se uită prin binocluri și se aude uvertura la opera "AIDA"]
12.
[Același loc, trei ore mai târziu. Se aud ultimele sunete din "AIDA". Zeii bat
din palme și strigă "Bravo!". Aida și Radames se înclină în fața
lor.]
BES:
[Adresându-se zeilor] Mulțumesc, mulțumesc. Eu sunt Bes, regizorul
spectacolului. Acum a venit vremea balanței. [Adresându-se Aidei și lui Radames]
Inimile voastre vor fi puse pe Balanța Dreptății și fiecare din ele va trebui să
fie mai ușoară ca o pană. Numai atunci Maat, zeița Dreptății, va declara
sufletele voastre libere să se trezească la o viață
nouă.
[Anubis
aduce Balanța Dreptății. Aida și Radames își pun ambele inimi pe un taler al
balanței. Maat pune două pene pe celălalt taler și cele două inimi se dovedesc a
fi ușoare ca două pene. Zeii aplaudă.]
MAAT:
Aida și Radames, v-ați transformat viețile într-o capodoperă și asta a făcut ca
inimile voastre să fie ușoare și pure. Vă declar liberi să vă treziți într-o
viață nouă. Felici...
SET:
Opriți totul! Opriți! E ilegal! Totul e ilegal! E un truc la mijloc! Bes a
amestecat cuvintele scrise în "Cartea morților" cu cuvintele din "Cartea
viilor"!
RA:
Cum? Bes a amestecat cuvintele? Ha, ha, ha...
SET:
A amestecat "Cartea morților" cu "Cartea viilor"!
RA:
Ha, ha, ha... Bes a amestecat "Cartea morților" cu "Cartea viilor"! Ha, ha,
ha...
[Toți
zeii râd, în afară de Set și Bes]
SET:
Bes a făcut un ghiveci din cărțile noastre sfinte. Și voi, zei ignoranți ce
sunteți, n-ați observat nici o diferență! Aplaudați cu toții și vă bucurați de o
erezie! Cer pedeapsă! Pedeapsă pentru dizidentul Bes" Pedeapsă pentru cei doi
îndrăgostiți eretici! Pedeapsă pentru cei șapte paznici corupți de la porți!
Pedeapsă!!! Pedeapsă!!!
RA:
Taci din gură, Set! Maat a eliberat aceste suflete și ceea ce decide zeița
Dreptății nu poate fi schimbat. Nici măcar eu n-am putere asupra zeiței
Dreptății. De altfel, ceea ce a făcut Bes a fost foarte nostim.... Ha, ha,
ha...
SET:
Dar e o erezie! E o rușine pentru toți zeii! Nu putem accepta așa ceva! E
împotriva legii!
RA:
Ai grijă ce vorbești, Set. Care lege? Legea cui? Eu sunt marele Ra, eu sunt
legea. Vino-ncoace, scribule. Scrie așa: "De acum înainte, va fi o a opta poartă
pe drumul subpământean..." [Se aude un zgomot ca și cum o bandă de film este
răsucită]
13.
[Înapoi în lumea subpământeană, cu câtva timp în urmă. Aida, Radames și
statuetele magice sunt dezorientați.]
AIDA:
Ce ni se întâmplă?
RADAMES:
Unde suntem?
BES:
[E nevăzut, numai vocea i se aude] Nu fiți îngrijorați, aveți încredere în zeul
copilăriei voastre. Sunteți puțin înapoi în timp, numai
puțin.
RADAMES:
Cu cât anume ne-am întors în timp?
BES:
Nu contează. Câtă vreme sunteți încă în lumea subpământeană, nu are importanță.
Marele Ra ne-a ordonat să adăugăm doar un mic fragment la scenariu. În acest
moment, voi tocmai ați trecut prin cea de a șaptea poartă și acum trebuie să mai
treceți și printr-o a opta poartă...
14.
[Pe scenă apare o poartă și portarul ei e Bes, însoțit de un crocodil. Pe poartă
este o firmă cu inscripția: "ÎNALTA ȘCOALĂ MAGICĂ DE UMOR
CERESC"]
RADAMES:
Salutare, portar al celei de a opta porți!
AIDA:
Salutare portar al "ÎNALTEI ȘCOLI MAGICE DE UMOR CERESC"!
RADAMES:
Am aflat numele tău adevărat!
AIDA:
Am aflat cine ești cu adevărat în clipa asta!
RADAMES:
Tu ești... în clipa asta ești... [Bes tace, zâmbind și plângând]
CEL-CARE-SURÂDE-PRINTRE-LACRIMI!
[Bes
dă din cap afirmativ și zâmbește]
RADAMES:
Lasă-ne să trecem!
AIDA:
Lasă-ne să trecem!
RADAMES:
Lasă să treacă bucuria a doi îndrăgostiți!
AIDA:
Lasă să treacă bucuria a doi îndrăgostiți!
[Aida
și Radames sunt lăsați să treacă prin poartă, purtându-și fiecare inima în
palmă. Sunt urmați de statuetele magice. Bes țopăie și dansează și îi
îmbrățișează pe cei doi îndrăgostiți. Se aude un zgomot de bandă de film
răsucită.]
15.
[Din nou marea sală a tronului lui Ra. Pe Marea Balanță, cele două inimi se
dovedesc din nou a fi ușoare ca două pene. Zeii aplaudă.]
MAAT:
Aida și Radames, vă declar liberi să vă treziți într-o nouă viață!
Felicitări!
TOȚI
ZEII: Felicitări! Drum bun! [Aida și Radames sunt transformați în două săgeți de
foc. Scena devine întunecată. De acum înainte personajele nu se mai văd, doar se
aud.]
BES:
Drum bun suflete frumoase! Adio!
AIDA:
Adio, tărâm al lunii noastre de miere!
RADAMES:
Adio! [pauză] Bes!
BES:
Da, ascult!
RADAMES:
Bes! N-o să fie plictisitor să trăim același lucru iar și
iar?
BES:
N-aveți grijă. O să uitați călătoria asta când veți fi treji în lumea celor vii.
Doar în vise ea vă va apare din nou din când în când. De altfel, puteți oricând
să creați alt scenariu și să vă transformați viața într-un alt spectacol, dacă
vreți. Aveți acum destulă experiență. Amintiți-vă ce v-am spus: nu puteți evada
din aceste două lumi, dar puteți să vă faceți călătoriile plăcute, chiar pline
de sens dacă doriți. Adio suflete dragi!
RADAMES:
Adio! [pauză]
AIDA:
Bes!
BES:
Da, ascult!
AIDA:
O să ne fie dor de lumea ceea frumoasă de acolo! Lumea lunii noastre de
miere...
BES:
Veniți înapoi oricând, vom fi bucuroși de oaspeți. Adio!
AIDA:
Adio!
[Spectatorii
se pomenesc într-o lumină albastră, în timp ce se aude duetul final din
"AIDA"]
\<\<AIDA
ȘI RADAMES: Adio pământ; adio, o vale a plângerii!/ Un vis de bucurie care acum
trebuie să dispară./ Pentru noi tot cerul, tot cerul este larg./ În cer ne
așteaptă un mâine mai luminos,/ Când ne vom afla într-o eternă lumină a zilei./
Ah, tot cerul este larg.
PREOȚI
ȘI PREOTESE: Atotputernicule Phtah, ascultă chemarea noastră!
AIDA
ȘI RADAMES: Adio pământ; adio, o vale a plângerii!/ Un vis de bucurie care acum
trebuie să dispară./ Pentru noi tot cerul, tot cerul este larg./ În cer ne
așteaptă un mâine mai luminos,/ Când ne vom afla într-o eternă lumină a zilei./
Ah, tot cerul este larg.
AMNERIS:
Pentru pace mă rog ție -- / Spirit iubit -- / Isis, primește sufletul lui!/
Pentru pace mă rog ție, pentru pace, pentru pace, pentru
pace.
PREOȚI
ȘI PREOTESE: Atotputernicule Phtah!>>