Lectura volumului Momentan al dlui Sorin Vieru a fost pentru mine o supriză şi o plăcere. Volumul e de o evidentă actualitate în expresie, limbaj, stil şi discurs liric. Înţelegem că volumul a apărut iniţial la ARA în 1991, la Bucureşti, şi apare acum în format electronic graţie dlui Adrian Rezuş. Softul folosit de dl.Rezuş foloseşte ideea absolut strălucitoare de a utiliza LaTeX pentru crearea unui suport .pdf; rezultă cărţi a căror frumuseţe depăşeşte multe dintre ofertele alternative din lumea cărţii electronice din acest moment. Inspirată şi ideea ASALT de a prelua, cu permisiunea editorului, replici ale documentelor create de dl.Rezuş şi de a le face cuvenita popularizare în spaţiile viruale de limbă română.

Momentan conţine trei cicluri: un cuget în rouă, arde muzeul şi jurnal 1990. Volumul include, între altele, poeme cu accent de portret reuşit, de exemplu In memoriam (pg.32) sau Empedocle (pg. 59). În text se află şi formulări concentrate, memorabile: La hublourile mele de monadă,/ pulberea piramidelor (pg.66). Aici ar trebui poate să cităm integral poemul Tu care ştii atâtea...(pg.78-79). Unul dintre aspectele interesante ale acestui discurs poetic este includerea unor accente de limbaj cotidian ca suport imaginii poetice, ca de exemplu în: Se tace pe această lungime de undă,/ lumea vorbeşte numai arheologie/ şi iernează la caloriferul restaurantului (Ultimul din chermeză, pg.29). Dar cel mai relevant exerciţiu stilistic în acest sens ni se pare a fi Mi-i un pic milă de voi (pg.93-96) unde limbajul cotidian caută poezia în mixajul de iluzii şi şabloane ale generaţiei de la 20 de ani. (Scris înainte de 1991, e un poem premonitoriu.) Sunt soluţii literare care imprima discursului consistenţă şi totodată autenticitate şi sunt scrise mult mai bine decât ceea ce încearca mulţi autori tineri azi, crezând că prind spiritul timpului printr-un secret insight rezervat doar lor.

Unele poeme conţin un elegant şi discret zâmbet, care se comunică cititorului: Înviorarea de dimineaţă (pg.30), Niciodată nu s-a râs atâta (pg.31), şi altele. În registru diametral diferit se află referinţele culturale intrinseci temei poemului, ca de pildă în Fenomenologie (pg.40). (şi totuşi acestui poem nu i se poate reproşa că e prea serios, într-atât încât să nu treacă cititorului.) Simţim accente de Lucian Blaga în Candelabru (pg.47). Poemul Certificat de normalitate (pg.98-99) ne pare a fi o artă poetică relevantă percepţiei autorului, bine fundamentată în direcţia poeziei. O confesiune asupra atitudinii lirice este şi poemul Cinci răspunsuri la întrebarea filozofică (pg.103-104): De ce există ceva, mai curând decât nimic ? (Aici ar merita citat pasaje întregi, dacă nu întregul poem.) Iar o imagine completă asupra punctului de vedere liric al autorului este, desigur, în suita de poeme ce poartă titlul Jurnal (pg.116 şi urm.). Nu am nici o îndoială că ne aflăm în faţa unui document de autentică percepţie poetică asupra timpului nostru.

Din nefericire, volumul Momentan include şi câteva poeme facile, ca de pildă Anunţ, pe care îl cităm integral: Este o poartă pe care scrie:/ “Câine bun. Intră.”/ Dar nimeni nu se grăbeşte/ La uşa hingherului. Sau, chiar pe pagina următoare, Săgeata (asumând un discurs liric la persoana întâi !): Merg singură/ şi mă pândeşte ţinta/ şi nu ştiu decât/ că dintr-un salt/ îşi va lua prada/ şi nu mă pot întoarce...  La pg.48, altă imagine facilă: Tufişul rosteşte/ cu mărăcinoasă mânie. Ni se pare că aceste imagini nu se susţin şi sunt mult sub reuşitele altor texte din volum. Nu împartăşim nici entuziasmul autorului şi al editorilor din 1991, respectiv 2001, pentru poemul Adast, de la pg.49, care ni se pare stângaci în formulări, ajungând până în vecinătatea unor preţiozităţi ermetice. (De acolo e preluat pasajul de prezentare din primele pagini ale volumului, sub o imagine realizată de Mugur Grosu, pasaj redat apoi în text la pg.49 în italice.)

Am gasit versuri superbe; între acestea: Cum să vă explic însă/ că nu mi-am mai facut iluzii mari/ despre această curăţie.../de mult contramandasem marele pavoaz/ şi evoluam de la clar la foarte obscur/ pe harta culorilor rembrandtiene.(pg.29)

Sau încă: Îţi voi lăsa, fiul meu, cartea/ pe care o pricepe numai vântul./ Ca şi dânsul aparţii celor/ ce aşteaptă să treci pe la ei/ slujind cu semeaţă libertate.(Slujind, reprodus integral de la pg.63).

Sau încă: Eu am ieşit momentan/ din aburul perpetuu prin care/ nimic nu poţi vedea,/ am traversat câmpul vostru vizual/ şi acum mă reîntorc ceva mai altfel/ în aburul primar./ Închipuiţi-mă fericit,/ calcinându-mă lent/ în vatra/ zâmbetului interior. (Final, reprodus integral de la pg.80.)

Volumul nu conţine deocamdată o prezentare a autorului, cum Adrian Rezuş intenţionează să includă pentru apariţiile din Équivalences.

de Bogdan Suceavă

Notă: Această cronică a fost publicată întâi pe nadir_latent@yahoogroups.com pe 29 august 2001.