Cucu

de Paul Doru Mugur

 

“Cucu, ce mai faci? Sunt eu, Surya, nu ne-am mai văzut de o groază de timp. Sunt în New York până miercuri și vreau NEAPĂRAT, să te văd, să mai povestim, am o MULȚIME de noutăți. Tot acolo stai, în Brooklyn? Trec eu pe la tine, sunt motorizată.”

Acest email l-a surprins puțin. Surya! Ultima oară când o întâlnise, era complet debusolată, tocmai descoperise că prietenul ei cu care-și cumpărase ditamai căsoiul o înșela cu o tipă întâlnită pe internet. De vreo șase ani, nu mai știa nimic de ea.

Îi răspunse cu o politețe entuziastă că se bucură că are din nou vești de la ea, că desigur, se pot vedea imediat, că e o idee excelentă să treacă ea prin Williamsburg pentru că el și-a scrântit nasol de tot glezna la ski și câteva zile nu se poate deplasa prea departe de casă. Nu o invită la ei pretextând dezordinea făcută de copiii care tocmai ieșiseră din vacanța de iarnă. De fapt, soacră-sa locuia cu ei și avea grijă de copii și nu prea avea chef să tragă cu urechea la discuțiile lor într-o limbă din care oricum nu înțelegea aproape nimic.

Urmau să se întâlnească în jur de ora două.  Se face două, două jumate, trei. La trei și un sfert îl sună că e complet pierdută, că luase existul greșit și că prostia de GPS s-a blocat. Mike îi spune să se liniștească, intră pe googlemaps și îi explică pas cu pas ce străzi să ia. Surya pare complet dezorientată. De vreo două ori îi spune să o ia la dreapta și ea o ia la stânga, intră din nou pe autostradă în sens invers decât ar fi trebuit. În fine, după jumătate de oră, în fața casei parchează un Mercedes SUV argintat ultimul model.

Nu se schimbase prea mult. Câteva șuvițe vopsite blond încadrau aceeași mutrișoară simpatică pusă parcă mereu pe șotii. Buzele erau o idee mai senzuale. “Am s-o întreb dacă sunt siliconate” își notă el în gând. Era încălțată în niște cizme înalte cu bordură cu blăniță albă, avea un tailor Chanel care-i stătea foarte bine. La gât avea o eșarfă roz.

“Dumnezeule, arăți neschimbată, adică vreau să spun superb! Cu eșarfa asta la gât ești ca un tort de Crăciun! Crăciun fericit cu întârziere!”

 “Mike, Mike, scurt și la obiect, fără menajamente, drept la țintă, întotdeauna mi-a plăcut asta la tine! Nici tu nu te-ai schimbat aproape deloc. Ai făcut puțină burtică, asta e semn bun, înseamnă că-ți merg bine vânzările, Nicol și copiii ce mai fac? ”

“Sunt în vizită la Cloisters. Te-aș invita la noi dar acum după sărbători e un deranj monstru, în plus e și soacră-mea la noi și nu e politicos să vorbim în engleză de față cu ea. Știu eu un loc simpatic și putem merge acolo să povestim.”

În mașină era o dezordine groaznică. Bancheta din spate era complet ocupată de trei cutii de carton din care ieșeau cărți amestecate cu haine și pantofi. Luă de pe bancheta de lângă șofer o pereche de pantofi de lac negru pe care o puse peste mormanul din spate și se așeză cu grijă să nu se lovească la picior.

Surya îl lăsă în fața restaurantului și parcă mașina în apropiere. Pe stradă nu era nimeni dar Surya se apropie de el cu bărbia ridicată balansându-și copasele de parcă ar fi pășit pe vreun covor roșu din Hollywood și nu pe o stradă lăturalnică din Brooklyn. Ce era al ei, era al ei.

“Locul ăsta este faimos. Nu știu dacă ai văzut vreun episod din Sopranos dar atmosfera din restaurant este foarte asemănătoare cu cea din serial. Tot timpul se plimbă pe aici niște tipi cu fețe dubioase care nu știi ce învârtesc și care vorbesc într-un dialect Sicilian din care nu înțelegi un cuvânt.”

Se așezară la o masă dintr-un colț și Mike se așeză pe canapea lîngă Surya. Spațiul era destul de îngust și genunchii aproape că li se atingeau. Fata care îi servi avea sub decolteu o pereche de mănuși de box care, literalmente, stăteau gata să-i țâșnească de sub sutien și, judecând după expresia de pe față părea foarte satisfăcută de asta.

“Ce doriți să serviți?”

Doresc să te servesc pe tine caldă și aburindă imediat după duș, cu pielea moale și mirosind a iasomie pe un pat cu arcuri noi, își zise Mike în gând, zâmbind interior. “Tu ce vrei să servești, Surya? Un pahar de chianti pentru mine, vă rog.”

“Aveți cumva Coca-Cola sau Pepsi la sticlă, nu vărsat sau la dozator metalic?”

“Nu, nu avem. Doriți cumva un suc de portocale cu gheață?”

“Da, mulțumesc, dar fără gheață, te rog. ”

După ce fata plecă Surya se aplecă către Mike și-i spuse confidențial. “Nu-mi plac dozatoarele metalice și nici răcoritoarele vărsate pentru că vin prin niște țevi pe care nu le spală niciodată și poți să te îmbolnăvești.”

Pe pereți erau poze alb negru cu pin-upuri din anii 60` cu sânii țuguiați și chiloți cu talia înaltă zâmbind languros cu ochii întredeschiși a la Marlyn. Surya scoase din geantă și scoase un carnet cu coperți negre și un pix lunguieț și aurit. “OK, deci locului ăsta îi spune Luigi`s și cât e ceasul acum? Patru jumate. Perfect. ”Cu un scris caligrafic scrise in carnet “2 ianuarie. Ora 4 jumate. Luigi`s. My friend, Mike.”

Mike o privi surprins.

“Ce faci acolo, ții un jurnal? ”

“Lasă că-ți explic eu mai încolo. Scriu ca să nu uit. Eu trăiesc atîtea chestii într-o zi cît alții într-o viață. Am impresia că am trăit deja zece mii de ani. ”

De masă se apropie un tip scund și foarte solid cu un pullover alb mulat pe gât.

 “Totul e în regulă, pot să vă recomand ceva special? Să mă prezint, sunt Luigi, patronul localului.”

Surya își dădu ochii peste cap, flutură din gene și-i zâmbi cât de dulce se pricepea ea să zâmbească. “Oh, Luigi, sunt foarte plăcut impresionată de restaurantul tău. Are o asemenea atmosferă. Nu te-ar interesa să-ți deschizi un restaurant și în Londra? Eu locuiesc în Londra. Avem o sumedenie de restaurante acolo dar toți patronii sunt englezi și îți imaginezi că mâncarea este ABSOLUT oribilă. Sunt sigură că nu ai avea concurență. Apoi stilul acesta puțin retro ar prinde foarte bine la noi.”

“Sunteți foarte drăguță, doamnă, dar sincer sunt foarte mulțumit cu ce am. Aici am clienții mei care mă cunosc de zeci de ani de zile. Aici e casa mea. Nevasta și copiii mei. Merg în fiecare an în Sicilia sa-mi vizitez familia, știți noi, italienii, avem familii foarte numeroase de care suntem extrem de legați, dar după două săptămâni mi se face dor de New York. Ăsta e orașul meu, am trăit toată viața aici, iubesc din tot sufletul New York-ul și nu l-aș părăsi pentru nimic în lume.”

Surya părea în al optulea cer. “Luigi, ești un om absolut deosebit, în ziua de azi, foarte rar întâlnești oameni ca tine, uite, când plec am să las ospătăriței adresa mea din Londra. Vino la Londra oricând, ești invitatul meu, avem o casă mare pe un domeniu de șaizeci de acri și te asigur că o să-ți placă și Londra. ”

“Doamnă, sunteți o femeie absolute remarcabilă, mi-am dat seama de cum ați intrat, de aceea mi-am permis să vin să mă prezint. Am și eu ditamai casa în Long Island și, când o să aveți timp, vă invit să ne vizitați. Am muncit și eu din greu și dacă-mi veți vedea casa în mod sigur veți fi de accord cu mine că a meritat efortul. Deci cu ce vă putem servi astăzi? ”

“Luigi, tu ce ne recomanzi?”

“Doamnă, toată mâncarea noastră este foarte proaspătă și vă spun cu mâna pe inimă că puteți mânca absolut orice și o să vă placă. ”

Surya îi zâmbi galeș.

“OK, am să iau atunci o pizza. Nu am mai mâncat de mult o pizza bună. ”

Luigi se aplecă peste masă și o privi pe Surya lung în ochi apoi îi spuse cu o șoaptă apăsată.

“Doamnă, fără falsă modestie vă spun, noi facem cea mai bună pizza din New York, dar ce spun eu New York, cea mai bună pizza din lume, bineînțeles cu excepția pizzei făcute de unchiu-meu Alfredo, acasă în Sicilia dar asta nu se pune! Ați făcut cea mai bună alegere, vă felicit, și, dacă doriți, puteți să compuneți pizza din absolut ce ingrediente vă plac și bucătarul nostru o să v-o prepare la comandă imediat!”

Surya își alese pizza cea mai condimentată din meniu și îl rugă pe Luigi să o condimenteze dublu. Mike își comandă și el o salată de fructe de mare.

“Pur si simplu, A-D-O-R New Yorkul, întâlnești aici oameni atât e pasionanți, atât de intenși. Ia spune, acum pe bune, ție cum îți mai merge cu picturile? Mai vinzi ceva, mai pictezi? Știi frate-miu, a fost nevoit să se lase. Cu criza asta nu vindea absolut nimic, are doi copii, trebuia să-și asume responsabilitatea creșterii lor, nu trebuie să-ți explic ce greu se cresc copii.”

Mike tuși înainte să vorbească.

“Deocamdată am avut noroc, ce să zic. Am reușit să combin designul cu pictura. Designul îmi asigură un salariu stabil, nu cine știe ce, dar din asta pot să le dau de mâncare copiilor și să-mi plătesc facturile. Apoi mai vând din când în câte o lucrare. Am câțiva colecționari care mă plac. Nicol muncește și ea într-o galerie, chiria apartamentului, mulțumesc lui Dumnezeu este fixată, nu ne plângem, ducem o viață modestă ca majoritatea artiștilor din New York. Dar spune-mi mai bine tu despre tine, ce s-a mai întâmplat cu tine? Ultima oară când ne-am întâlnit erai foarte ofticată că te înșela amicul tău, ce ați mai făcut după aia? ”

“Păi ce să fac, m-am împăcat cu el dar relația nu a ținut decât câteva luni. El încerca să mă convingă că a avut doar o aventură pasageră, că numai pe mine mă iubește, până la urmă m-am despărțit de el. Imediat după aia l-am întâlnit pe Charles, bărbatul vieții mele cu care m-a măritat în luna martie anul trecut.”

“Senzațional, felicitări, păi stai puțin, vrei să spui că te-a curtat timp de șase ani de zile?! ”

Cu o voce calmă Surya îi spuse:

“Charles este ca și mine foarte foarte FOARTE credincios. L-am cunoscut la biserică, eu țin foarte mult la fete și nu vroiam să-l oblig să le adopte dacă nu le place. Charles ține enorm la mine. Uite, m-a lăsat să vin la New York și să merg la ski, mi-a cumpărat un bilet clasa întâia și nu este absolut dar absolut deloc gelos. De fapt, de ce să mint, nu am venit numai la ski, ca întotdeauna îmbin utilul cu plăcutul, am venit să mă intererez și pentru școli pentru fiică-mea mai mare. Yale mi s-a părut că se găsește într-o zonă groaznică, mi-a plăcut în schimb foarte mult Harvardul, știi orășelul ăla cochet, Cambridge, până la urmă cred că o să o dăm acolo? ”

Mike o întrerupse.

“Stai puțin, stai puțin, hai să recapitulăm, deci te-a curtat timp de șase ani dar măcar presupun că ați avut sex, nu? ”

Surya îi zâmbi șăgalnic.

“Dragul meu Mike, când doi oameni se iubesc, sexul nu reprezintă un obstacol. Mike este ca și mine extrem de credincios și a fost alegerea noastră să nu avem sex înainte de căsătorie. Nu sexul este totul în viață.”

Mike o privi cu serioziate.

“Ce vârstă ai tu, Surya?

“Patruzeci.”

“Ce vârstă are Charles?”

“E cu doi ani mai în vârstă decât mine.”

Mike se aplecă spre ea și genunchii lor se atinseră. Surya nu-și retrase genuchiul.

“Surya, tu vrei să-mi spui că omul ăsta nu s-a culcat cu tine și te-a așteptat șase ani de zile până să aveți sex? Ce naiba a făcut tot timpul ăsta ca să nu o ia razna? Uită-te puțin cum arăți! Cum de s-a abținut atîta? S-a masturbat zilnic? S-a dus la curve?”

Surya îl mângâie afectuos pe tâmplă cu un aer dojenitor.

“Dragul meu, s-o fi mastrurbat și el, nu zic nu, dar ce pot să-ți spun este el că de mers la curve nu a mers pentru că și-ar fi pângărit sufletul, Charles are un suflet atât de curat ca un copil.”

Mike oftă.

“Pot să văd și eu nu niște poze? ”

Surya zâmbi satisfăcută.

“Sigur că da, am sute de poze. Hai să-ți arăt pozele de la nuntă. ” Surya își scoase telefonul celular și îi arătă o poză de familie lângă un vlăjgan de vreo doi metri cu față bucălată și bonoamă. Surya părea o pitică pe lângă el. Apoi familia ei indiană, mama în sari violet, sora și fratele Suryei, cele două fetițe ale Suryei, apoi familia lui, părinții bătrâni și distinși, fratele alături de o femeie blondă și trei copii roșcovani. “Ea este Natașa, este rusoaică, este cumnată-mea, soția lui John, fratele lui Charles. Nu ți-am spus dar familia lui Charles este extrem de bogată, ei sunt proprietarii mai multor fabrici de confecții și a mai multor magazine. Noi acum locuim într-o casă cu douăzeci de camere pe o proprietate de șaizeci de acri. Dar de ce îți spun eu ție toate astea, știi că pe mine nu m-au interesat niciodată deloc banii, la ce bun să ai bani, domenii, elicoptere, mașini luxoase, dacă nu ești fericit? Ce fac toți oamenii ăștia cu banii lor. Eu coordonez o companie de binefacere, dau bani la copii săraci, dau de mâncare la oropsiți Londrei, asta e satisfacția mea, acum vreau să-l conving pe Charles să construiască un spital pentru săraci”.

Mike îi zâmbi și o mângâie ușor pe păr. Sub masă, genunchii lor continuau să se atingă.

“Surya, trezește-te, uită-te puțin la tine comparativ cu el, ești o femeie fabulous de frumoasă, el este un bărbat absolut obișnuit, uită-te la cuplul vostru, vă potriviți ca nuca în perete… Ce naiba, nu ți-a mai spus asta nimeni până acum?”

Surya îi zîmbi foarte măgulită.

“Mike, bineînțeles că mi-a spus, nu sunt oarbă dar trebuie să înțelegi că nu frumusețea fizică este totul. Tatăl fetelor mele era un bărbat răpitor de frumos. Unde este el acum, spune-mi? A fugit cu secretara când fata mea cea mai mare avea patru ani. I-a făcut și ăleia doi băieți și a lăsat-o și pe ea. Nu l-am mai văzut de paisprezece ani. Mă trezesc că o contactează acum un an pe facebook pe fiică-mea că cică ar fi bine ca băieții ei să-și întâlnească surorile vitrege, au fost pe la noi dar nu avem nimic în comun, nu am mai contactat-o niciodată, am auzit câteva luni că s-ar fi mutat în Amsterdam, ce naiba pot avea eu în comun cu o femeie care pleacă de nebună în Amsterdam? “

Între timp, sosiră pizza și salata și Surya îl invită pe Mike să o ajute.

“E o porție enormă. Mi-e imposibil să termin singură toată pizza asta. Poftim jumătate.”

După ce luă trei înghițituri din pizza, Surya își schimbă brusc expresia și-i spuse brusc lui Mike.

“Mike, trebuie să-ți spun ceva foarte foarte important. Este un mare secret, nu am mai spus asta decât lui bărbatu-miu, la doi preoți și celor trei prietene ale mele. Am deplină încredere în tine de aceea îți spun.

Mike o privi atent și îi spuse.

“Surya, știi că te poți baza pe mine oricând. ”

“Mor. Sunt pe moarte. Mike, eu voi muri într-un an. ”

Mike o privi perplex și își retrase genunchiul de sub masă care se încălzise datorită contactului prelungit cu genunchiul ei.

“Cine dumnezeului ți-a spus asta? De ce anume suferi? Ce fel de boală ai? Cum poți fi atât de sigură? ”

Mike își puse palma peste mâna ei.

“Mike, sunt absolut sigură. Știu asta sută la sută. Mor. Asta e. M-am împăcat cu situația. Sunt foarte fericită, de ce aș fi tristă? Tatăl nostru care ne-a creat mă cheamă înapoi la el. Crede-mă, sunt foarte, foarte fericită!”

“Dar totuși despre ce este vorba? Ai fost la vreun doctor? De unde această certitudine absolută? ”

“Nu m-am dus la nici un doctor dar ca să-i fac pe plac lui Charles care, desigur, suferă ca un câine, uite aici ce îmi scrie. ” Surya îi arătă lui Mike un mesaj pe celular în care Charles îi spunea că regretă enorm că nu s-au căsătorit imediat cum s-au cunoscut, regretă enorm că nu au putut avea copii împreună și că ea l-a avortat pe viitorul lor fiu… ”

Perplexitatea lui Mike era acum absolută.

“Stai puțin, când ai avut timp să și avortezi doar abia te-ai căsătorit acum câteva luni? ”

Surya oftă cu tristețe.

“La cununie eram deja însărcinată în șase săptămâni și am avortat spontan în timpul voiajului de nuntă din jurul lumii două săptămâni după aia. Ei, asta e, nu a fost să fie. Am fost peste tot, Los Angeles, Bora Bora, Hawaii, Shanghai…Un voiaj de vis…”

Mike se abținu să o întrebe cum de era însărcinată în a șasea săptămână la cununie când relația lor fusese atât de castă timp de șase ani.

“Ok, Surya să revenim puțin la ce mi-ai spus anterior. Totuși de unde știi că o să mori într-un an. Ce ai exact? ”

“Am să-ți spun totul de la început. Acum trei luni, nevasta pastorului din biserica la care merg de zece ani mi-a spus că a avut un vis. Mi-a spus că m-a vazut întinsă într-un coșciug alb acoperită cu flori roșii înconjurată de toată familia care plîngea în hohote. Eu nu am luat-o în serios pentru că mă simțeam perfect sănătoasă. Apoi am început să am niște atacuri în care brusc din senin mi se opera respirația. Pur și simplu, mă fac albastră și simt că nu mai pot să respir. Primul atac l-am avut acum trei săptămâni. Ultimul atac l-am avut ieri, în catedrala Saint John the Divine. A trebuit ca oamenii din biserică să mă întindă pe o bancă să îmi revin. O femeie mi-a adus niște apă. Nu e nevoie de nici un doctor să-ți spună cum te simți. Eu mă simt foarte foarte rău. Abia dacă pot să urc trei trepe și îmi pierd răsuflarea. Uite chiar acum am o durere ascuțită aici”, Surya îi indică locul în stânga sub coaste în dreptul splinei.

Mike puse și el mâna și-i spuse.

“Nu simt nimic, ți-oi fi întins vreun mușchi, ceva.“

“Mike, eu nu glumesc.  Mor, înțelegi, mor, mor. Uite am să-ți dau să citești ceva. De fapt am să-ți citesc eu, poate nu-mi înțelegi bine scrisul.“

Surya deschise caietul cu coperți negre.

“Alaltăieri, în ultima zi a anului, eram în catedrala Saint Patrick, ascultam muzica de orgă și brusc am avut viziunea înmormântării mele. Mi-am dat seama cum trebuie să fie, cum va fi totul. Uite, citește ce scrie aici“.

Mike urmări rândurile din caiet simultan cu Surya care începu să citească pe un ton răspicat.

“Voi muri în optsprezece luni de la căsătorie deci pe 30 septembrie 2012. Atunci va veni sfârșitul lumii mele. “ Surya se opri puțin ca să-și sufle nasul și să-și șteargă o lacrimă de pe obraz.

“Inmormântarea mea. Indicații generale. Înmormântarea mea, dacă se poate, trebuie să fie chiar mai fastuoasă decât căsătoria. Nu vreau ca lumea să poarte negru. Nu-mi place negrul. Întotdeauna am fost moartă după haine elegante și pantofi frumoși, de ce să fiu ipocrită? Toată lumea să fie îmbrăcată șic și distins și să fie încălțată cu cei mai frumoși pantofi. Vreau o muzică foarte fină și înceată în fundal, ceva gen Bach sau Vivaldi.

Textul de prezentare al vieții mele să fie scurt și la obiect și să fie citit de către frate-miu care are o voce foarte frumoasă. Să precizeze că am fost o persoană foarte generoasă care și-a iubit și ajuat întotdeauna prietenii.

Fiica mea mai mare, Niyati să aibă o față serioasă și concentrată și dacă vrea poate să vină îmbrăcată în galben, culoarea ei preferată.

Fiica mai mică, Dina poate să plângă dar fără prea mult zgomot dacă se poate și să spună la toată lumea cât de mult și-a iubit ea mama care a fost și va rămâne cea mai frumoasă femeie din lume.

Bărbată-meu trebuie să aibe un aspect compet devastat și să spună tuturor că este cel mai fericit om de pe pământ pentru că a avut șansa să fie însurat cu mine optsprezece luni.

Soră-mea care a fost mereu o ființă țâfnoasă căreia nimic nu i-a fost vreodată pe plac va spune ceva de genul: “Ce soră nemaipomenită am avut și ce păcat că realizez asta abia acum când a murit. Promit să mențin toată viața memoria ei neîntinată.“

Taică-miu va arăta groaznic, va fi îmbrăcat în cel mai bun costum al lui (ăla bej) puțin mototolit și va avea un aspect nedormit și neras.

Mama va fi singura persoană care va plânge fără încetare tot timpul ceremoniei.

Părinții lui bărbatu meu. Vor avea un aspect sobru și îngrijit și vor clătina continuu din cap spunând la toată lumea ce noră extraordinară am fost.

Cumnatu-miu va avea un aspect melancolic.

Cumnată-mea, rusoaica, își va șterge discret o lacrimă din colțul ochiului. Ea va veni îmbrăcată în roșu. Roșu merge foarte bine la blonde, în general, și în particular ei i se potrivește foarte bine culoarea asta.

Cei trei băieți ai lor vor fi neobișnuit de cuminți și vor avea un aspect cât se poate de abătut.

Locul cermomoniei de comemorare. Acum trei luni am cumpărat pe nimica toată un teren de cricket. Ei bine, vreau ca toți oamenii care au beneficiat vreodată de dezinteresat al firmei mele de binefacere, e vorba de mai multe mii de persoane vor invitați la ceremonie. Fiecare dintre invitați va primi un mic gift card. Ei vor sta în tribune și vor urmări foarte solemni întreaga ceremonie. Pe ecranul imens al terenului de cricket vor fi proiectate fotografii si mici film din viața mea. Filmul va fi realizat de amicul meu personal, Jeremy Simmons, nu știu dacă i-ai văzut ultimul film care candidează acum pentru Oscar, care va fi dealtfel plătit regește pentru asta. Ideea filmului va fi umanismul, idea de ajutoare a aproapelui, filmul va fi un omagiu adus umanismului prin prezentarea vieții și activității umilei mele persoane care am fost toată viața o vajnică luptătoare pentru cauza umanistă.“

Mike o privi cu milă.

“ Dragă Surya, și care este rolul bunului tău prieten Mike în aceast scenariu grandios? “

“Mike rolul tău este extrem de important. Sherwill Spearwell, care este cel mai cunoscut biografist britanic în viață îmi va scrie biografia, dar eu vreau mai mult decât o biografie, vreau un proiect artistic. Rolul tău va fi să faci designul cărții mele autobiografice care va conține fragmente din acest jurnal pe care îl ai în față. Vreau ca toată lumea care m-a întâlnit vreodată să fie foarte mândră că m-a cunoscut. Vei include în carte bineînțeles și o reproducere după superbul portret pe care mi l-ai făcut pe vremuri. Mike, ai înțeles, tu ești prietenul meu cel mai bun din New York și eu am venit să-mi mi iau la revedere de la tine.“

Mike o privi cu atenție câteva minute apoi îi spuse.

“ Fug un minut la toaletă, nu te mișca de aici.“

Când se întoarse, Mike îi spuse.

“Surya, te-am ascultat cu atenție, treci prin momente foarte grele și, crede-mă, te înțeleg ABSOLUT  perfect. Știi desigur la fel de bine ca și mine că în Biblie scrie negru pe alb că noi, bieții muritori de rând nu putem cunoaște ceasul morții noastre și, în concluzie, că este inutil să ne facem griji pentru asta. Deci, să-ți spun și eu un MARE secret. De șase ani de când nu ne-am mai văzut am devenit uncenicul unui șaman foarte puternic, un șaman mayaș care locuiește cu familia în America. Ucenicul vrăjitor, ca să zic așa. El m-a învățat niște tehnici mai neobișnuite, niște tehnici pe care, cu voia ta le voi folosi acum pentru a te ajuta pe tine. “

De data asta Surya îl privi ea surprinsă.

“ Mike, n-ai înțeles poate eu nu pot fi ajutată de nimeni, însuși Dumnezeu mă cheamă la el. Fă ce știi, nu-mi pasă. “

Mike închise ochii, îi luă palmele între ale lui apoi începu să mormăie niște cuvinte complet non-inteligibile,. Tot restaurantul se uita la ei ca la urs. Surya se făcuse roșie ca focul. Când termină incantația Mike îi luă caietul și scrise cu litere de tipar.

“Declarație. Declar prin prezenta că numita Surya este sănătoasă tun și că va petrece alături de familia ei și ce dragi mulți ani fericiți. Semnează indescifrabil, GOD“

Cu o voce foarte serioasă Mike o privi în ochi și-i spuse.

“ Surya, înțelege NU eu am scris acele cuvinte la tine în caiet. Este însăși energia universului care a fost canalizată în mâna mea și a scris prin mine cuvintele respective. Gata, coșmarul s-a terminat, acum ești salvată.“

Surya îl oprivi neîncrezătoare.

“Ești absolut sigur de asta? “

Mike se aplecă spre ea și o sărută ușor pe buze.

“Sută la sută. Tehnicile astea nu dau niciodată greș. Sunt verificate de milenii. Ne aduceți vă rugăm și nouă nota,  de data asta fac eu cinste.“

Surya îi zâmbi.

“Te aștept la Londra, să știi.“

 

                                   

 

respiro@2000-2014 All rights reserved