Florentina Stanciu

Poeme fără titlu

*

soare aburcat în prun,

e toamnă cât bobul de strugure,

cât vezi cu ochii –pustiu

printre culori

şi frunze pulsând încă

*

îmbrac  pe inima goală

tristeţea în ciucuri de nuc,

aceeaşi poveste cu sfârşit de duminică,

amintirile se fac arşită,

un nebun locuieşte în dragostea mea

*

duc în gând umbre

gutuiul m-a botezat

cu o inimă desfrunzită,

amintiri sclipesc în soare,

bunica e deja oale

şi ulcele umplute cu toamnă,

peste timp pomană pentru copilărie

*

vine muntele până în spatele casei

răstoarnă umbre de muşeţel şi mentă,

trece şi amintirea bunicului

cu turma de toamne după el,

mai departe de norul norilor

zboară copilăria