|
Michael Martin
Bon anniversaire, Michel!
în curând voi împlini vârsta la care închei să mai fiu dumnezeu dumnezei mai mici și neînsemnați urmându-mă la tron vor sta înghesuiți câte douăzeci și cinci în scaun lovindu-se peste nas cu pumnii lor de inox vor scoate limba unul la celălalt se vor mușca de bărbiile fără păr se vor bate pentru coroana mea cu nestemate cu dinții vor trage de hainele mele de pantofii mei dar acestea vor cădea de pe ei sărăcuții micuții dumnezei care mă vor urma lacrimi fierbinți vor curge pe obrăjorii lor și se vor înfuria venele li se vor umfla de ciudă
eu voi sta pe globul de cristal departe de ei le voi face poze din diverse unghiuri plictisit așteptând-o pe femeia visurilor mele noelle da noelle și nu alta să vină cu două cafele mocha de la starbucks să nu facem dragoste pentru că niciodată nu facem dragoste să-și scoată agrafele cu două degete să-mi cânte bon anniversaire michel
oh father dă-mi un înger de optsprezece ani să-i adulmec aripa îngenunchează-l înaintea mea cu gura deschisă mai dă-mi o harpistă cu picioarele desfăcute aprinde-mi reflectoarele împrăștie confetti citește-ți testamentul vreau să știu cât cum și când sper că mi-ai lăsat cele trei loje cu prinți și primul rând cu madone dar mai ales sper că mi-ai lăsat scena costumele pudra de nas
și sper că i-ai spus fratelui meu că-l iubesc neaparat să-i spui să nu-i povestești că mama l-a învelit într-un ziar și l-a aruncat lângă calea ferată tu doar spune-i că-l iubesc că nimeni pe lume nu e sânge din sângele meu și carnea din carnea mea decât el c-o să-i cumpăr țigări și păpuși și ce dracu mai vrea el c-o să-l las să-mi îmbrace rochiile de dantelă neagră o să-i pun cercei lungi în urechi o să-i dau vreo 200 de femei care să-l dorească spune-i să-și pună cheia la gât să numere până la minus infinit astăzi vreau să-mi strâng fratele în brațe să-i mușc limba să-l legăn pe picioare vreau să-l adopt și să-l plâng să-l culc în al meu pat mai lasă-l să urle să dea din picioare o să-i ung pleoapele cu sclipici gura cu sânul de opal fratele meu este singur în singurătatea mea putred în învierea mea mai lasă-i-l morții mai minte-l un an
apoi vreau să se ridice toți de pe scaune și să plece vreau să rămân gol cu toate genitalele mele panica vârstei care vine să o ascunzi eu nu îmbătrânesc nu mă-ntind în groapă nu stau cu mâinile-ncrucișate știu că n-ai să mă înșeli îndeasă-mi elixirul vieții în nări chiar de va trebui să-i împuști pe toți mie n-ai să-mi faci coșciug nici coroane nici veșnica pomenire oh father privește-mă în ochi privește-mă în ochi îți spun beregata de cerșetor împuțit ți-o retez dacă la dreapta ta am să ajung
Golden age
este atunci când comanzi un telefon fiert bine dar mesteci un homar când hârtia igienică cu trei straturi este o larvă cu trei capete când îți tai soția cu cuțitul de bucătărie și copilul tău nu este mirat când nu mai faci sex dar scobești dintre dinți mușchiul amantului tău când
ești legat de calorifer biciuit violat și mama ta se bucură că ești bine când crești un păun pe acoperișul casei și vecinii îți spun că nu te mai pot vedea îmbrăcat când adam o decapitează pe eva iar ea îi spune da când fecalele tale sunt bordeaux și ai un jurnal pe care îl cheamă rameea
când ucigașii lucrează în florării și spitale iar tu militezi pentru un guvern al lor este atunci când călătorești pe mare și în sfârșit nu ți se mai spune iisus când te-nchini la reflecția ta în oglindă și padișahii gem deasupra oalei lor cu ficat este când
nu te mai fotografiază nimeni nu te mai cunoaște nimeni nu mai vrea nimeni să te sugă atunci când parcul central este pentru frăția celor șapte freud înnaripați și bebelușii își sărută singuri feminitatea când cămașa ta e un prerafaelit obez pe care îl speli la 60 de grade cu seul morților și ești sătul să fecundezi ovule sătul să pui rochia lui dumnezeu la uscat când te plătește cu 2 lire pe oră și un sac de carnivori înfocați surzi
mai este când adormi între sade și von-sacher masoch iar iubita ta e un ghepard ras în cap lungit pe neon când doar o autopsie suculentă te mai ține terrarizat școlile sunt biserici pentru o civilizație minoritară de crabi stelele sunt sfârcuri liliachii răsturnate în cada ta de burlac uns când narcisismul este iubirea de aproapele și paharnicii tăi sunt împănați melodificați
atunci când ești prunc unic deflorat iar pustiul cărnii este o zeiță din triplu voal când pe libertatea ta constipată se dezbracă o scroafă în ritmuri de jazz și ești pătrat și oval și atunci va scrie deschis pe măcelăria ta de început de veac
inima mea este singura planetă din orice sistem solar
Vila mea de vară
majordomul îmi trage draperiile vilei de vară unde m-am retras nu sunt un pinguin trist stau întins pe patul meu de moarte avem prinzătoare de fluturi cioplitori în nămol ferigi și ceaiuri indiene
nu știu cum se scriu poemele poemele nu se scriu în vreun fel poemele nu se scriu nu există scriere doar o gângurire de început al lumii de sfârșit de mijloc de sămânț a nașterii a lovirii cu capul de zidul aludic
mă gândesc sau visez sau la casa noastră în formă de 8 (opt) vreau să mor singur sub o pânză aerată nimeni să-mi închidă pleoapele a nu mai fi în viață în această viață în nicicuna din ele canalul e gri cineva tunde iarba poleiește statuile din grădină
joc rolul acestui bărbat-secure și acestei femei-cală mint mint când la telefon spun că sunt bine de fapt sunt putred de bogat dețin orice imperiu existent nu e nimic mai important decât mine pe glob sau în fauna mexicană numai că globul globul nu este al celor care se numesc pământeni nu-mi aduc aminte cine m-a învățat să țin lingura în mână sau să o duc la gură semn că particip la învârtitul roții la hora țărăncuțelor din țara românească
voi nu vedeți devăratul meu trup și nici mângâierea voastră nu este adevărată adevărul nu este adevărat retezați autobuzele roșii consumul de petrol ciorapii chinezoaicelor capetele africancelor
eu nu sunt iubit cu iubire adevărată ci cu fundul sacului vostru de organe cu întinderea corzilor voastre la maxim cu forțele gâtuite spiridușii tuciurii de aceea nu e nimeni demn de a sta lângă patul meu de moarte doar majordomul care alungă muștele cu un trifoi cu foi late
mărinimia voastră este spectaculară pe cerul vilei mele de vară scrisorile curg în cutia poștală nu le deschide nimeni nici măcar majordomul meu singurul suflet aproape uman din preajma-mi fără nume chel cu un papion verde ca un nas lăbărțat ca o meduză stupefiată pe un pardesiu și ochii mici negri de tigru ațipit și vântul care nu e destul să mă poarte
|