Mihail Rendzov

Cînd plouă în tine

Fără titlu

Liliacul

Cu Ales* la Sf. Naum, A.D. 1997

Timp

De curînd (Scrisoare)

Ceasul

 

Cînd plouă în tine

 

E plăcut

Și cald

Atunci

Cînd

Plouă

În tine:

Cînd devii fără margini

Și murmur și sfîșiat

prin văzduh, purtat

peste păduri, peste propriul tău

deșert, peste caravana

anilor care-au trecut

sonori și cîntînd,

Cînd devii o picătură

ce zboară purtată

de vînt, cînd afară e

întuneric și în tine

lumină, lumină, lumină

și trăznetele lovesc și vîntul

te suflă departe în picături

ce te fac să vezi

eternitatea și că tu însuți

ești etern

cînd

plouă

în tine.

 

 

 

Fără titlu

 

Foarte bătrîn m-am născut.

 

Ca să nu fiu împărțit

Mi-am arat umbra înainte

Și am sădit pomi peste ea.

 

Din sîmburele fiecărui fruct

Am stors un cuvînt

Și așa am învățat să vorbesc.

Și de la mine a învățat

Tot neamul.

 

Și cum întineream

Și cum mi se storcea

Trupul-pămînt

Pomii au început să se usuce

Și frunctele din pomi

Și sîmburii din

Fructe.

 

Cînd a venit copilăria

Am uitat să vorbesc.

Acum sînt copil de țîță

Ce se întoarce

În pîntecele mamei sale

În cea mai curată picătură de apă

A primei zile a procreării:

 

Fericit.

Imaterial.

 

 

 

Liliacul

 

Atîrna de bolta

Bisericii

Din

Cappadochia.

 

L-am poftit să mă ierte

Că nu l-am trezit

Că n-am vrut să știe

Cît s-a schimbat lumea

Și cît de

Neschimbată e:

 

Un bulgăre de dor

În ochiul

Unui sfînt

Necunoscut

 

Un punct negru

În scrisul

Unui călugăr

Necunoscut.

 

            Valea Călugărilor, Cappadochia, 96

 

 

Cu Ales* la Sf. Naum, A.D. 1997

 

"Uite, zice Ales,

Pe cer sînt scrise versuri:

Fiecare

Nor

O frunză.

 

Pe lac sînt scrise versuri:

Fiecare

Undă

O frunză"

 

"Uite, am zis eu,

Cerul, lacul și mănăstirea

Scriu versuri în noi:

Fiecare

Suspin

Un vers"

 

În acel moment zburară îngerii

Și cîntară versurile în șoaptă.

 

Ales și eu ascultam

Tăcînd

Și

Plîngînd.

 

* Ales Razanov, poet contemporan din Belarus.

Timp

 

Îl chemi pe conducător.

Conducătorul fără cap

Trage o mașină fără roți.

 

Îi chemi pe trecători.

Trecătorii fără ochi

Te salută orbi.

 

Îl chemi pe cîine.

Cîinele fără dinți

Soarbe din urletul lui.

 

Îi chemi pe poeți.

Poeții speriați

Se ascund în propria lor teamă.

 

"Ce timp", îți zici

Și aștepți cu bucurie

Ceasul potopului.

 

Vara 1997

 

 

De curînd

(Scrisoare)

 

Mi-a scris un prieten:

 

"Nu-mi plac poeziile tale

Fiindcă nu le înțeleg

Așa cum nu te înțeleg

Nici pe tine.

 

De curînd,

CHIAR DE CURÎND

Cînd, uneori

Am rămăs singur

Mi-am amintit de tine

Și de versurile tale.

 

Doamne, mi-am zis,

Cîtă vreme

Mi-a trebuit

Să-l înțeleg

Pe el

Și versurile

Lui,

Și astfel, cel puțin,

Să mă înțeleg

Și pe mine.

 

DE CURÎND."

 

 

Ceasul

 

Aud cum ticăie poezia -

Ceasul după care potrivesc

Tăcerea din mine.

 

Fără trebuință sînt.

 

Îmi iau

Cămașa neagră

Și aștept paznicii.

 

Nu știu unde mă vor duce

Dar știu că vor veni.

 

Îmi rînduiesc socotelile

În războiul cuvintelor:

Cît eu

Cît ei.

 

O groaznică durere simt

De cîte ori văd că nu sînt.

 

Pe cîmpul de luptă

Îmi aplec capul

Salut fără cuvinte

Victoria

Lor

Pură.

 

 

Mihail Rendzov s-a născut în 1936 la Štip. Absolvent al Facultății de Drept din Skopje. Lucrează la Biblioteca Națională și Universitar㠓Sf. Kliment Ohridski” din Skopje. A publicat următoarele volume: Emigrant în foc (1965), Creșterea nocturnă a cuvîntului (1967), Undeva în partea aceea (1968), Munca din vis (1972), Spaima (1976), Miezul nopții (1979), Armăsarii (1982), Autodafé (1985), Phoenix (1987), Pămînt, potop, El (1993), Iadul, fără sfîrșit (1996).  Este traducătorul în limba macedoneană al Epopeii lui Ghilgameș. Laureat al premiilor “Frații Miladinov”, “11 Octombrie”, “Grigor Prlièev”. Opera sa a fost tradusă în mai multe limbi.

 

Traducere din limba macedoneană și note de Ocatvian Blenchea


 

 

 

respiro@2000-2004 All rights reserved