ȚINUTURILE VESTICE 

 

        de William S. Burroughs

 

                     (Fragment) în traducerea lui Adrian Buz

 

Vechii egipteni au postulat cele șapte suflete.

Sufletul din vîrf, primul care plecă în momentul morții, este Ren, Numele Secret. Corespunde Regizorului meu. El îți regizează filmul vieții de la născare pînă la moarte. Numele Secret este filmul vieții tale. Ren apare atunci cînd mori.

Al doilea suflet, și al doilea care o întinde de pe corabia care se scufundă, e Sekem: Energie, Putere, Lumină. Directorul dă ordinele, Sekem apasă butoanele potrivite.

Numărul trei e Khu, Îngerul Gardian. El, ea, sau acesta e al treilea gagiu care o întinde... reprezentat ca un zbor peste o lună plină, o pasăre cu aripi luminoase și un cap de lumină. Genul de chestii pe care le-ai putea vedea pe un paravan într-un restaurant indian în Panama. Khu este responsabil pentru subiect și poate fi rănit în apărarea acestuia – dar nu permanent, de vreme ce primele trei suflete sînt eterne. Se întorc în rai pentru un alt vas. Cele patru suflete care mai rămîn trebuie să-și asume riscul împreună cu subiectul pe Tărîmul Mortului.

Numărul patru e Ba, inima, deseori perfid. Acesta e scandalagiul trupului, care împrumută chipul tău, micșorat pînă la dimensiunea unui pumn. De multe ori un erou, precum Samson, e dat de pămînt de perfidul Ba.

Numărul cinci e Ka, Dublul, cel mai apropiat subiectului. Ka-ul, care de obicei atinge adolescența în momentul morții trupului pămîntesc, este singura călăuză de încredere prin Ținutul Mortului spre Ținuturile Vestice.

Numărul șase e Khaibit, Umbra, Memoria, întreg trecutul tău condiționat de aceasta și alte vieți.

Numărul șapte e Sekhu, Rămășițele.

 

Am întîlnit acest concept pentru prima dată în cartea lui Norman Mailer, Amieze străvechi, și am constatat că el corespunde foarte precis propriei mele mitologii, dezvoltată pe o perioadă de foarte mulți ani, de la naștere, de fapt.

Ren, Regizorul, Numele Secret, este povestea vieții tale, destinul tău – cu alte cuvinte, despre ce a fost viața ta?

Nixon: Watergate.

Billy The Kid: Quien es?

Și care este Ren-ul Regizorului meu?

Actori împachetînd febril în mii de camere mobilate și hoteluri teatrale: „Nu-ți mai bate capul cu toate căcaturile alea, John. Regizorul e pe scenă! Și tu știi ce înseamnă asta în show biz: fiecare cu pizda mă-si!

Sekem corespunde Tehnicianului meu: Lumină. Motor. Cameră.

„Uite ce e, șefu’, n-avem destul Sek cît să prăjim o babă în incendiul hotelului ăla păduchios. Și tu vrei un uragan?”

„Ei bine, Joe, cred că e timpul să începi să-l mînărești.”

„Moguli beliți, nici măcar nu știu pe ce butoane să apese sau ce se întîmplă dacă le apeși. Normal, mînărește-l și lasă amănuntele în seama lui Joe.”

Uite, dintr-un dezastru real te poți alege cu un porc de Sek: sacrificiu, lacrimi, inimi sfîșiate, eroism și moarte violentă. Amintește-ți întotdeauna, un singur caz de sculament produce mai mult Sek decît un întreg salon de canceroși. Și ai parte de cele mai josnice fapte de care oamenii sînt capabili – îți amintești cazul acelui steward italian care s-a îmbrăcat în haine femeiești ca să șterpelească un loc pe barca de salvare? „O javra în piele de om, în mod sigur a fost născut și salvat ca să atingă un nou standard de unde să judece infamia și rușinea.”

Cu un surplus de Sek poți subscrie la următoarea, dar dacă primul e o făcătură, nu poți subscrie nici măcar la o căcăstoare.

Sekem e al doilea gagiu care o întinde: „În platoul ăsta n-a mai rămas nici un pic de energie.” El bea niște bicarbonat și dispare într-o rîgîială.

 

Multor oameni le lipsește Khu-ul zilele astea. Nici un fel de Khu nu e bun pentru ei. Un don mafiot: „Du-te de pe mine, Khu beșinos. Ia-ț’ o slujbă!”

Ba, Inima: ăsta-i sexul. Întotdeauna perfid. Suge tot Sek-ul din om. Multe Ba-uri au zemuri otrăvitoare.

Ka este singurul suflet în care un om poate să aibă încredere. Ce-i al tău e și al lui. Dar e foarte dificil să-și contactezi Ka-ul real.

Sekhu e corpul fizic și planeta e populată cu Sekhu-i pe două picioare, Sek suficient cît să-i țină așa.

 

Invazia venusiană e o preluare de suflete. Ren e degradat de subteranele Hollywod-ului la un nivel John Wayne. Sekem lucrează pentru Companie. Khu-ii sînt toți niște făcături transparente. Ba-ii sînt putrezi de SIDA. Ka e paralizat. Khaibit stă pe tine ca o nevastă cicălitoare. Sekhu e otrăvit de radiații și contaminanți și cancer.

S-a iscat o intrigă printre suflete și trădare. Nu există soartă mai rea care să i se întîmple omului decît să fie înconjurat de suflete trădătoare. Și ce se aude despre Domnul Bila Opt, care deține aceste suflete? Ele nu există fără el, iar el le are cu mațe și păr cu tot.

Bile Opt ai lumii, uniți-vă! N-aveți nimic de pierdut, în afară de vampirii voștri împuțiți.

 

Acum o sută de ani existau niște cîini omorîtori de șobolani cunoscuți drept „Frumușeii”. Bărbatul paria pe „frumușelul” lui, cam cîți șobolani avea să omoare. Șobolanii erau închiși într-o arenă circulară și ei se luptau pentru ca unul din șobolani să ajungă să sară peste. Formau piramide, așa că șobolanii din vîrf puteau să scape.

Sekhu e șobolanul de la baza piramidei. Precum fundul unei fiole integrat într-o rețetă, iar cînd acest lucru dispare, întreaga rețetă a universului dispare în fum. Nici n-a existat vreodată.

 

Băiețiii angelici care merg pe apă, dulci voci inumane de pe o planetă distantă. Ku, dulcea pasăre a nopții, cu aripi luminoase și un cap de lumină, zboară peste luna plină... un mitocan renăscut își ridică pușca...

„Khu jegos!”

 

Egiptenii recunoșteau mai multe grade ale imortalității. Ren și Skem și Khu sînt relativ nemuritori, dar, totuși, pot fi răniți. Celelalte suflete care supraviețuiesc morții fizice sînt mult mai precar situate.

Poate un suflet să supraviețuiască unei mistuitoare ciuperci atomice? Dacă sufletele animale și cele umane sînt văzute ca niște cîmpuri electromagnetice, astfel de cîmpuri pot fi distruse de o explozie nucleară. Coșmarul mumiei: dezintegrarea sufletelor, iar acesta este exact funcția ultarsecretă și sensibilă a bombei atomice: Asasin de Suflete, a ușura suprasarcina crescîndă de suflete.

„Adună-le grămadă, știi tu, ca buștenii sau materialele nerecilabile de către  bătrînul rug din purgatoriu, ca pe niște plastice belite.”

 

Ruinele Hiroșimei pe ecran. Defocalizare pentru a-l arăta pe Tehnician la panoul de control. În spatele lui, Robert Oppenheimer flancat de trei bărbați de vîrstă mijlocie în costume negre, cu aerul congelat, mort, al puterii nelimitate.

Tehnicianul își răsucește manetele. Încuviințează.

„În regulă.”

„Ești sigur?”

Tehnicianul dă din umeri. „Instrumentele așa spun.”

Oppy spune: „Slavă Domnului că n-a fost unul fîsîit.”

„Oh, eh, Joe, grăbește-te cu printurile alea.”

„Da, domnule.” Privi în urma lor acru, gîndind: Slavă lui Joe că n-a fost unul fîsîit. Dumnezeu nu știe pe butoane să apese.

Totuși, cîteva suflete foarte tinere, oribil mutilate și teribil de nemulțumite, chiar au supraviețuit la Hiroșima și s-au întors pentru a pune în pericol securitatea națională. Așa că  oamenii de știință sînt puși la treabă pentru a ticlui un Super Asasin de Suflete. Nici o slujbă nu e prea împuțită pentru beliții ăștia de oameni de știință.

Încep cu animale. Au loc accidente de laborator.

„Salvați-vă, domnilor! Un babuin roșu la cur a supraviețuit lui 23 Skiddoo!”

„E cel mai sălbatic animal de pe pămînt!”

Un suflet incandescent de babuin dă buzna prin ușa de oțel, o sfîșie ca pe hîrtie udă. Trebuie să pulverizeze instalația. Echipamentul scump și personalul sînt pierdute. Unele din ele de neînlocuit. Adevărați gurmeți de suflete, ai putea spune; cordon bleu.

Ei bine, experiment și eroare. Acum avem Asasini de Suflete de care nu putem scăpa. Stare de pîrțîială, bineînțeles, Marea Pîrțîială. Știm toți cum se va termina. Între timp, tot personalul de pe Planeta Pămînt e consemnat la domiciliu. E lăsat să creadă că nu are suflet, e mai uman în acest fel.

Oamenii de știință au susținut întotdeauna că nu există un asemenea lucru precum sufletul. Acum se găsesc în poziția de a o dovedi. Moartea Totală. Moartea Sufletului. Ceea ce egiptenii numeau Cea de-a Doua și Finală Moarte. Cu această putere colosală de a distruge suflete pentru totdeauna sînt învestiți clarvăzătorii și responsabilii oficiali de la Departamentul de Stat, CIA și Pentagon.

 

Președintele, împreună cu acoliții și familiarii săi, se află acum la cinci sute de picioare în rocă solidă cu destulă mîncare fină, vinuri și lichioruri pentru două sute de ani, plus droguri de longevitate pentru a ajunge să se bucure de toate. (Retrase de pe piață in interes de securitate națională.)

Un președinte adolescent apare pe postul național, costumul bine tăiat atîrnînd pe trupul slăbănog, pentru a ciripi într-un falset puber, cînd pompos, cînd sclipitor.

„Negăm categoric că există orice fel [sclipitor] de droguri așa-numite Fîntîna Tinereții, proceduri sau tratamente [sclipitor] care sînt retrase cetățenilor [sclipitor] americani.” Flutură un zîmbet băiețesc și își trece pieptenul prin părul abundent, rebel. „Și, categoric, resping ca fiind nefondate zvonurile că eu, Prima Doamnă, fiul meu poponar și colegii mei din Cabinet sîntem susținuți de o tehnologie vampirică de ultimă oră, retrasă pustulelor [chicot sclipitot] americane, așa-numitele ‚unități energetice’!”

Părul i se ridică și tronește și el arată poporului american degetul și mîrîie:

„Io-l am pe-al meu, fut! Fiecare cîrnat cu pizda mă-si.”

                       

 

respiro@2000-2004 All rights reserved