" un OM "

sau

" CEI MULTI PITICI SI PITICA DE ZAPADA "

de Manuel S. Bălaj

Personaje: (#1) un Om
(#2) Gardian - aprox.30 ani -soldat si aprod.
(#3) Claude C. - adolescent - cautător ale vietii.
(#4) Martor - personaj ireal - uneori "elixirul" vietii.
(#5) Alaine F. - aprox. 35 ani - functionar.
(#6) Judecator -la vârsta pensionarii - viciat, corupt, fară interes.

Tabloul I

[scena se petrece într-o sala de judecata dezordonata; o masa si câteva scaune rasturnate. În fata, doua rânduri cel putin - ce dau ideea de public. Publicul este martorul ocular al erorilor. El este de asemenea, implicit, participant. El poate râde, aclama sau aproba sau nu. Pe scena este (#2)Gardianul; apar în ordine (#5), (#4) si (#1) ]


 

Gardian: (murmura un cântec neînteles, exprimând dezinteres ) : Da, da. Daca în actual nu exista decât necesitate, asa ca ceea ce se întâmpla este necesar sa se întâmple asa; pâna la urma intervine ontologia fiecaruia. Ha, ha, ha. Chiar...ce idee...sa am ochi albastri. (meditând ) Sau albastrui ! A, sa ma vada nevasta-mea cu ochi albastri...(extaziat) sau albastrui ! Da!... ( cu teama, parca jenat: ) Nu ! Femeia de serviciu, colegii, poate ... si sigur, trecatorii, cum m-ar privi în ochi albastri, cum as fi salutat?... Nu. M-ar cunoaste prea multi. Ce-s cu gândurile astea ?!

Alain F.: ( intra ) Alors, alors. Bonjour. Comment allez - vous ?

G.: Moi?... mais ... quelle question ...comme ci comme ca. Quelle question ! Aaa! ( îsi cauta de lucru )

A.F.: Mais...comme ca...Cet monde est si beau bien que je ne sache pas exactement comment.

G.: Oui,oui. ( râde ) De fiecare data se întâmpla acelasi lucru.

A.F.: (enervat ) Mais, ne me derange plus ! C'est mon intimite - au milieu. La mienne mienne. (catre public ) Pourquoi ? Probablement parce et seulement la qu'il est rose. N'est-ce-pas ? Mais comment ailleurs ? C'est vert, bleu? (parca aude din public raspunsul:) est qu'il est rond ?! Je vous remercie en fin ... je vous remercie pour l'inspiration ... pour mon inspiration . (extaziat)

G.: Alaine...

A.F.: Oui. Le monde est rond et sera bien rose, parce que...

G.: Alaine, je t'en pris, les dossiers .

A.F.: ...parce que je suis optimist.

G.: Ah, l'optimism : la maladie des malheureux.

A.F.: Je veux aller me ... vous savez bien quoi !

G.: ( je sais )Vas-y !

A.F.: A tout a l'heure.

G.: Oui ... Dimineta ma trezesc, vin aici, apoi ( ce-as putea face ? ) merg acasa, iar seara dorm. Câteodata ma satur peste cap. Hei, fruntea sus - îmi zic- esti soldat ce naiba. Asta-i soarta. Înfrunt-o ! Da, numai sa poti. La naiba, suntem doar niste trestii în adierea timpului. Eu, o biata trestie...

Martorul: Of, cata nerusinare !

G.: ( dezorientat ) Trestia?... Da. N-are nici un drept.

M.: Pardon !?

G.: Ce... cautati pe cineva?

M.: Poftim ? Aici e Judecatoria ...

G.: Hei si ?

M.: Am venit pentru a depune marturia cuvenita .

G.: Începeti sa ne vizitati prea des. Da', nu e treaba mea. Oricum ati venit prea devreme !

M.: Sa vin mai târziu ?

G.: Da, veniti ... mâine .

M.: Mâine ? !

G.: Da, mâine, poimâine ... când vreti, da' lasati-ma odata !

M.: Nu e prea târziu ?

G.: Nu, e prea devreme. Doar v-am spus; mai târziu.(Martorul ezita se plece:) Linistita, nu va scapa el. Oameni, oameni, oameni...Le spui ca e totul O.K. si NU TE MAI CRED. S-au dus vremurile alea când...

A.F.: Salut...Mais c'est bien ici.(intră la fel de visător)

G.: Oui? Comment ca ?

A.F.: Comme ca. Parce que ici... Je ne sais pas exactement. Mais je crois que c'est bien.

G.: Bien. Chiar are impresia ca exista ceva ce-l poate salva. Sur la table, s'il vous plait.

A.F.: (asezând dosarele pe masa) A tout a l'heure!

 

Tabloul II

[aceeasi sala, acelasi decor. Claude C. in mijlocul publlicului isi caută un loc pentru a asista la proces, deranjând in mod evident]

G.: Oui!... ha, ha, ha, ce naiv ! Salvare, speranta. Doar îti mai prelungesc viata. Da (apare #(3) Claude C. ìn  sala, în fata G. catre #3 ). Ce-i tambalaul ala acolo ? N-auzi ? Liniste !

C.C. : Imi caut un loc! (aratand spre public:) Am venit la proces ca toata lumea...

G.: Hai, e un loc aici in fata. (CC merge in fata, probabil pe unul din randurile de scaune asezate chiar pe scena; apare Judecatorul)

Judecatorul: Ce zapuseala si aglomeratie ... Ce servim azi? Si repede, am ceva treaba.

G.: Sa ma uit...

C.C.: Aveti cumva o tigara ?

G.: Nu, nicidecum. Ai ramas cumva fara bani de medicamente?

C.C.: Nu. Adica da. Se întâmpla oricui.

G.: Esti sanatos ?

C.C.: Da. Tun. Mi-am achizitionat un set nou de vise.

G.: Tineretea ... îmi amintesc, eram doar curios de ce nu se-nvârte pamântul invers.

C.C.: Hei, fii linistit. De fapt, chiar asa se-ntâmpla.

G.: ( arunca o tigara de la masa judecatorului ) Sarmane. Trebuia sa privesti fiecare pui de animal nou nascut?... ( catre judecator ) Ciudat. Face plimbari zilnice în jurul casei si asculta pana si picaturile de ploaie ce se izbesc în noroiul de pe bocancii lui.

J.(fara nici o logica:) În toate anotimpurile?

G.: Mai putin iarna si vara pentru ca iarna si vara sunt extremele anului .

C.C. ( cere un foc dupa ce asculta )

J.: Chestiunea...

G.: Da. Se vede ca... ( rasfoieste si citeste, luand o pozitie oficiala. Aceasi pozitie o adopta si pentru celelalte situatii in care trebuie sa citeasca sau sa spuna ceva public) este acuzat de hartuire a societatii. Inadaptare la gândirea de piatra a celorlalti, toleranta fata de animale si (accentuand:) lipsa de pitici !

J.: Grav. Ar fi bine sa-l aduca cineva...(CC pleaca, plin de zel)

A.F.: Bonjour, mais c'est bien ici.

G. (plictisit:) A bon... Comment ca ?

A.F.: Parce que ici ... Je ne sais pas exactement. Mais je crois que c'est bien.

G.: O.K. ( catre judecator ) : Prin el stim starea piticei. Sur la table, s'il vous plait.

A.F.: A tout a l'heure.

G.: Oui, oui ( ia biletul ). Ca precautie i-am dus "pitica" la spital. Cu putintel noroc, o scoatem de la morga!  ( îl citeste ): Elle est entre la vie et la mort. Cum am zis. Nu mai e mult. E între viata si moarte.

Tabloul III

(aceeasi scena; Claude C. intra cu Un Om )

J.: ( catre C.C. ) Îl cunosti? Este prietenul tau?

Un Om: Nu am prieteni. Iubesc animalele. Sunt mai demne decât noi.

C.C.(jenat:) Nu, nu-l cunosc, deci probabil ca n-am nici o legatura...

J.: Toti au o legatura. Numele !

O.: Un Om .

J.: Vârsta!

O.: Sunt înca tânar. Specia mea a aparut mai târziu.

J.: Da. Observatii...

O.: M-a parasit îngerul...acum un an ( trist )

J.: Asculta-ma, nu ma intereseaza prea mult viata ta personala. Altceva?...

O.: Sa nu credeti c-am sa va dau vreo explicatie. ( catre public, ajungand aproape pana in public:) Sunteti frati de suferinta cu mine, dar probabil ca nu realizati. De asta sunteti aici, nu ?

J.: Gardian!

O.: Gânditi-va, sunteti si voi niste neîntelesi. O sa treaca (este repus la loc de gardian). Poti sa manipulezi la nesfârsit?

G.: Nu trebuie sa ne explici.

C.C.: Explicatiile le fac ei ( lânga un Om ).

A.F.: Salut...C'est bien ici.

G.: A bon... Comment ca?

A.F.(cu aceeasi nesiguranta, dar tot extaziat:) Parce que ici... Je ne sais pas exactement. Mais, je crois que c'est bien.

G.: O.K. Am spus ca se aranjeaza ( citându-l ), sur la table, s'il vous plait.

A.F.: A tout a l'heure!

G.: Oui, oui..

J.: Vrei sa-l citesti?

G.: Sa-l citesc? Elle devient violente. Cum ne-am asteptat, pitica cedeaza. ( catre C.C.) esti multumit?

C.C.(speriat:) Eu?!

J.: Nu reprezinti omenirea, societatea...?

C.C.: Eu... (analizand situatia:) e atât de trist. (privindu-l pe un Om:) Este dezamagit... Am uitat sa pornesc televizorul.

J.: Casatorit?

O.: Nu m-am hotarât, înca.

J.: Prietena?( intra C.C. cu martorul )

O.: Da.

J.: Cum o cheama?

O.: O cunosc dintotdeauna. Nu are nume.

C.C. (catre Martor:) Despre cine vorbeste?

M.: Mizerie! Este de nesuportat ( bulversata )!

G.: E destul de clar. E vorba de pitica.

J.: Ce se întâmpla? ( gardianul se apropie de judecator )

G.: E vorba de "pitica". E la spital, v-am spus. Speram s-o redresam. "Pitica" oricum e singura. Desi s-au mai semnalat câteva cazuri...

J.: Da. Izolate.

Tabloul IV

[aceeasi scenă; Claude C., cu un entuziasm mai scăzut dar la fel de curios intră pe scenă, însotind galant o femeie cochetă, Martorul]

C.C.: Venea încoace si am condus-o. Am înteles ca va cunoasteti. Eu... trebuie sa tai pomii din fata blocului. (accentuand:) În fiecare dimineata ma trezesc pasarelele care ciripesc acolo. Si în plus si-au facut cuiburi si acum au pui. Va dati seama?!

G.: E martorul acuzarii si singurul.

J.: Vrei sa te apropii? ( cautând o pereche de ochelari ) Te cunosc?

M.: Bineînteles, monsieur. Comment ca? Ne întâlnim zilnic.

J.(tulburat:) Ai fost la procese? Adica, veniti des aici?

M.: Tot timpul. Ma faci sa ma simt prost. Vrei sa ascunzi relatia noastra, doar ne stim atât de bine, nu? Domnule Judecator!

J.: Hei, hei, masoara-ti cuvintele!

G.: Doamna?!

M.: Ha, ha, ha! Doar eu masor cuvintele tuturor oamenilor. Eu sunt mama piticilor.Eu sunt viata pamantenilor, sunt siropul vietii.

J.: Gardian... "Pitica" este?...

M.: Nu, prostutule ( râde ). "Pitica" este constiinta lui. Este marele meu inamic, pentru ca nu ma apreciaza deloc.

J.: Si?

M.: Si am venit sa îl înfrunt.

J.: Spune ce stii despre el!

M.: Niciunul dintre pitici nu l-au doborât. E destul de puternic. Dar si piticii sunt. Ei vor fi stapânii lumii.

J.(la capatul rabdarii:) Ce stapâni? Înceteaza odata cu aiurelile astea! Ce
dracu'... Pitici, pitici, pitici si iar pitici si pitici si pitici!!!

M.(mangaindu-l:) Linisteste-te, doar sunt si prietenii tai.

J.: Piticii?...

M.: Neputinciosule... Eu sunt marea voastra calitate. Eu va construiesc zilele, noptile, anii. Toti se regasesc în mine si Eu în ei. Eu sunt Minciuna! ha, ha, ha ( zgomote ). Toate mizeriile ce izvorasc din voi, cu ajutorul meu; sunt piticii mei ( râde ). Nu va faceti griji: piticii n-o sa va paraseasca niciodata, sunt pâna la urma ai vostri. Si?nu uitati! Dimineata sau ?cine stie, altadata, unul dintre pitici va fi de serviciu. Spalati-va pe dinti       ( râde ).

J.: Da. Lucrezi, acuzat?

M.: Da, lucreaza.

O.: Nu.

M.: Ba da. Minte!

O.: ( revoltat ) Nu ! Unde naiba sa lucru? Nu am unde. Sunteti tâmpiti?

J.: ( enervat ) Lucrezi sau nu?

O.: Nu.

M.: Da.

O.: Nu.

M.: ( accentuând ) Da!

O.: ( hotarât ) Nu!

J.: Lucreaza?

M.: Bineînteles. Se plimba zilnic în jurul casei.

J.: Mai putin...

M.: ...iarna si vara, pentru ca sunt...

J.: ...extremele anului. De ce?

M.: Cica, mediteaza. De fapt, nu savârseste decât crime.

J.: ?!

M.: Nu stiti?! Nu triseaza nici macar la carti.

G.: Este inadmisibil!

M.: Intolerabil. Nu se alineeaza la standardele societatii.

G.: ...minte, înseala? Arunca ambalaje pe strada?

M.: Nu, nici una din astea.

G.: Bizar... ( se apropie de Om:) Salbaticule! De unde esti ma, din padure?

J.: Altceva?

M.: Citeste mult.

J.: Obraznicatura! E prea mult. Am înteles.

M.: Se îngrijeste de flori si de câinele lui...

G.: Fir-ar sa fie de retardat?!

M.: Îsi viziteaza parintii...

J.: Aaa! Ajunge! Este suficient!

A.F.: Salut... mais c'est bien ici( satisfacut )!

G.: A bon... Comment ca?

A.F.: Parce que ici... Je ne sais pas exactement. Mais, je crois que c'est bien.

G.: O.K. Îmi pare rau. N-a fost sa fie. Sur la table, s'il vous plaît (epuizat ) !

A.F.: Alors!... (catre public): C'est ca.

J.: Citeste-l odata!

G.: "La Petite" a gagne' . Adica, constiinta lui e perfect sanatoasa. Elle est claire comme la neige. "Pitica" e ca zapada.

J.: Asta e! Cazul e închis. (lovind cu ciocanul pentru ceremonial paraseste scena, ajungand in public. Intre timp, CC si AF pot scoate parti din decor)

M.: De data asta da, dar poate altadata nu va ninge, poate va ploua. (pleaca asemeni lui J, ajungand tot in public. G multumit, il bate pe umar prieteneste pe un OM si iase tot asa)

Epilog

A.F.: ( usurat ) Aaah... Il a passe' une autre terrible journee' . ( întelept:) Practiquement tout les jours pourraient  etre terribles... Dans ce cas... Mais, de tout  facon, c'est tres bien ici... parmi des autres etres vivants... Pourquoi? Je ne sais pas exactement. Peut - ^etre, parce que, parfois, les jours sont terribles. Hm... ( catre C.C.) N'est pas?

C.C.: Ai spus ceva?

A.F.: A tout a' l'heure!... ( iese in acelasi mod ca si ceilalti)

C.C.: Da... interesant, nu? Hei, a... (aratand spre niste podoabe simple, aflate asupra lui un OM:) Ce sunt astea?

O.: Astea... niste lucruri care trebuie oricui: Toleranta, reconciliere, respect...

C.C.: Arata frumos. Spune-mi : cum se face?

O.: Cauta un pom. Vezi ce-ti spune...sau... ai putea sa începi plimbându-te zilnic în jurul casei.

C.C.: Stau la bloc!!!

O.: Sau în jurul blocului.

C.C.: Si voi avea o "Pitica"?

O.: Eu stiu...

C.C.: Ca zapada?

O.: Poate!... E târziu, trebuie sa-mi scot cainele la plimbare (un Om se indreapta spre iesire, adica tot spre public, ajungand printre spectatori. Pe ultimele replici, lumina scade pana la bezna.)