|
Īn mod cert existenţa omului pe Pămīnt are un scop bine determinat, respectiv obligaţia de a evolua spre o conştiinţă superioară. El īşi reclădeşte continuu un vehicul/corp mai adecvat şi o īnţelegere mai bună a caracteristicilor complexe ale transformării energiei. (Paul Neagu, Londra, 1977)
Hermeneutici, comentarii, reverii
Īn Fragmentariumul lui Eminescu, īntīlnim următoarea īnsemnare:
Dar fiindcă substratul convertirii rămīne pururea ca masă şi se poate constata că reprezintă o sumă constantă, nu e īndoială că prefacerile sunt numai accidenţii şi că toate accidenţiile reprezintă asemenea un număr care, sleit odată īn seria fenomenologică a transformismului, se reīntoarce ca cercul īn sine şi reīncepe a se preface de unde īncepuse, din capul locului.
Īn această misterioasă formulă absolută, Eminescu sintetizează īntreaga devenire a lumii, punīnd īn ecuaţie substanţa īntregului univers (S), infinitatea timpului (T), accidenţii, care sunt hiperspaţiul diferenţelor (A) de configuraţie faţă de o structură de referinţă (care ar putea fi, de exemplu, un hiperspaţiu imuabil, static, de tipul eterului) şi momentele de timp particulare (t).
Scrise īntr-un spirit asemănător faimoasei Eureka a lui E.A. Poe, meditaţiile lui Eminescu asupra formulei absolute aparţin mai degrabă metafizicii decīt fizicii. Această constatare nu ştirbeşte cu nimic din interesul formulei, ba chiar, dimpotrivă.
Hyphenurile şi staţiunile catalitice ale lui Paul Neagu sunt şi ele īn plan vizual tot un fel de astfel de formule absolute, īncercări de a sintetiza īntreaga dinamică a lumii īntr-un gest unic şi concentrat. Hyphenul lui Neagu este tot o ecuaţie a prezentului, reprezentarea sculpturală īn viziunea lui, a ecuaţiei lumii.
***
Rene Thom şi radiografia schimbărilor bruşte. 7 catastrofe elementare. Discursul lui Neagu este meta-catastrofic, hyphenul lui integrează īntr-o unică formulă vizuală atīt timpul precatastrofic cīt şi cel post-catastrofic. Avatarurile prezentului. 9 staţiuni catalitice.
Structuri meta-temporale. Filosofie materializată, dialectică sculpturală. Lumea 4-dimensională văzută dintr-o lume din afara ei īn care timpul stă pe loc.
***
Ierarhia devenirii.
Transformarea pietrei īn animal, al animalului īn om şi al omului īn meta-om.
Trei mişcări, trei deveniri, trei simboluri: triunghi, dreptunghi, tornado.
Triunghiul este cel mai primitiv, rădăcina percepţiei, muşcătura oarbă. Urmează dreptunghiul, o ploaie orizontală care introduce mişcarea vectorială. Apoi transformarea treptată īn tornado, mişcarea de eliberare, saltul.
***
Trei lumi:
O lume cu colţuri, anorganică. O lume cu forme moi, vie şi rotundă. O lume spirituală ca un turbion spiralat.
Sculpturile lui Paul Neagu se găsesc la intersecţia celor trei lumi.
***
Sculpturile lui Neagu nu sunt nici abstracte nici concrete ci sunt reprezentări 3-dimensionale ale unor sinteze filozofice. Diagramele vectorilor mişcării. Trei mişcări recursive, trei categorii de timpuri:
Prima categorie temporală: timpul orizontal al planului material
A doua categorie temporală : timpul vertical al planului intelectual
A treia categorie temporală: timpul oblic-spiralat al planului spiritual
***
O sculptură filozofică. Hyphenul: figură mnemotehnică a postulatelor lui Hegel. Triungiul şi negarea negaţiei, pătratul sau lupta şi unitatea contrariilor, şi īn fine, saltul calitativ al spiralei-tornado.
Hyphenul, la fel ca simbolul Yin-Yang, este universal.
***
Obsesia lui Noica pentru cuvīntul īntru. Fascinaţia lui Neagu pentru hyphen. Hyphenul este īntru īn 3-d.
*** Scheletul clipei.
***
Dincolo de orice interpretare, hyphenurile sunt īn primul rīnd prezenţe fizice, obiecte pipăibile, concrete. Sunt exact ceea ce indică numele. Ce ne-ar spune un hyphen dacă ar putea vorbi? I am what I am. Hyphenuri, cratime, obiecte care unifică, transcend, sintetizează. Structuri tautologice, paradoxale. Mandale tridimensionale. Catalizatori spirituali. Obiecte dintr-o altă lume. Extratereştri.
Dacă formele din lumea naturală sunt materializarea īn plan vizual al unor tensiuni īntre interior şi exterior, īntre tendinţele centripete şi cele centrifuge ale obiectelor, hyphenurile lui Paul Neagu sunt meta-forme, forme ale formelor de mişcare.
***
Cīnd privim un hyphen al lui Neagu, privirea noastră se priveşte pe sine.
***
Tatăl lui Paul Neagu a fost cizmar. Amintiri din copilărie. Hyphenul seamănă cu un calapod. Ce este, īn fond, hyphenul, calapodul mişcării ori scheletul repaosului? Ei bine, şi asta mi se pare esenţial, hyphenul este ambele.
***
Neagu, un alt Pessoa?
Īn 1972, Paul Neagu creează The Generative Art Group (Grupul de Artă Generativă) şi din 1972 īşi semnează lucrările folosind īn afară de numele lui cinci alte nume: Husny Belmood şi Eduard Larsocchi, pictori, Philip Honeysuckle, designer şi poetul Anthony Paidola. The Generative Art Group a obţinut o bursă a Consiliului pentru Artă Britanic. Spre deosebire de Pessoa, cele cinci heteronime ale lui Paul Neagu, nu reprezintă atīt personalităţi separate cīt preocupări şi simbolisme diferite. Unele dintre operele de artă sunt semnate de cīte două dintre heteronimele sale.
***
Īntr-o īnsemnare laconică din Fragmentarium, Eminescu nota: Timpul-o idee ce leagă fapt de fapt. Şi pentru Paul Neagu ca şi pentru Eminescu, timpul este tot o idee, de aici aerul abstract, schematic şi auster al lucrărilor sale. Tot de aici, umanismul lor radical. ***
Īn toamna lui 2000, ne-am īntīlnit cu ocazia unei expoziţii pe care o prezenta la Centrul Cultural Romān din New York. Un om atent, concentrat, sever, de o răceală cumva incandescentă. Extrem de lucid. Mi-a vorbit despre lucrările lui. Mi-a spus că totul a pornit de la a fost o viziune pe care avut-o īn timpul studenţiei īntr-o excursie īn Oltenia cīnd strīngea material pentru lucrarea de diplomă care se va intitula Vedere aeriană a muntelui Găina Preocupările lui esenţiale: redarea unui ansamblu de elemente aflate īn mişcare şi unificarea sub o formă sintetică a mişcărilor complexe şi aparent discordante. Mi-a vorbit despre obiectele catalizatoare care accelerează viziunea: Hyphenuri. Am discutat despre Schwalller de Lubicz, Luxor şi Templul din om care i-a inspirat seria anthropocosmosului. Īn ordine cronologică, după anthropocosmos au urmat hyphenurile, apoi cele 9 staţii catalitice, apoi sfera, nivelul zero al sculpturii, ultima etapă a evoluţiei lui artistice, reprezentīnd-o noul hyphen, un ciclu alcătuit din combinaţii de forme de īntrebare tridimensionale aranjate direct pe sol. Ne-am reīntīlnit de cīteva ori. Īntr-una dintre ocazii īmi amintesc că mi-a vorbit cīteva ore despre căutarea formelor care să exprime adevărul. Ne-am īmprietenit. După ce s-a reīntors īn Anglia, Paul Neagu mi-a trimis cīteva poezii şi eseul-sinteză al reflecţiilor sale despre arta contemporană, Spaţiu profund şi timp solid.
* * * Īn continuare, am selecţionat cīteva dintre observaţiile lui Paul Neagu, esenţiale, cred eu, pentru īnţelegerea mesajului său artistic: *** Īn lume par să existe doi poli principali: un pol magnetic şi conservativ care trimite omul īn trecut şi un pol electric revoluţionar care īl īmpinge īnainte, cei doi poli interacţionează şi diverg reciproc. Gravitaţional, omul īşi iubeşte istoria şi urăşte incertitudinile viitorului. Electric, īşi doreşte un viitor luminos şi inteligent. Paul Neagu, 1977, Londra *** 6. Să priveşti o sculptură nu īnseamnă doar să priveşti ci să vezi. Nu īnseamnă doar " a o interioriza" ci şi a te īntreba, nu īnseamnă doar a "o simţi" ci a o şi atinge dinăuntru şi toate lucrurile acestea īnăuntrul unei absorbţii sintetice totale. *** 9. Dacă ar fi să distingem un domeniu sculptural, putem īncepe prin a observa că īn el, timpul nu este o curgere continuă ci, mai degrabă, ca pietrele pe care calci īntr-un rīu. Timpul este privit drept creste de percepţii īnnodate (nodale), aranjate diacronic īn spaţiu, şi nu drept un fundal ubicuitar al evenimentului formal. Sculptura captează timpul īn propria-i corporalitate, de parcă timpul ar suferi comprimare şi īncapsulare fizică. Timpul dintr-o creaţie sculpturală este timp cultural, transfigurare a timpului real, īmpăturit, solidificat. Asemenea facerii īi este şi conservarea, percepţia şi interpretarea; lentă şi sedimentativă. *** 10. Din moment ce aspiraţia timpului este infinitul, curgerea şi diluarea apar imediat ca materialele cele mai adecvate pentru forme de artă cum ar fi muzica, filmul sau alte naraţiuni, īn care contradimensiunea sa, care e spaţiul este redusă īn aceste forme la aplatizare. Atīt de strīnsă este interpenetrarea dintre timp şi spaţiu īncīt te īntrebi dacă timpul muzical nu a īnghiţit cumva spaţiul īn interior, sau dacă relaţiile moderne ale spaţiului (relaţii geometrice īn teoria relativităţii) nu au subsumat cumva timpul unei dimensiuni spaţiale. Īn toate formele de artă cu excepţia sculpturii, spaţiul este oferit drept sugestie, iluzie, descriere. Doar sculptura tratează spaţiul drept existenţă simultană deplină. *** 16. Dintre toate potenţialităţile deschise de diferite forme de artă, doar sculptura este capabilă să combine spaţiul real, emoţia transportată de o substanţă reală şi cunoaşterea ontologică īntr-un corp concret subliminal. *** 17. Spaţiu adīnc şi timp solid accelerat adecvat īn fizicalitate sunt suficiente pentru a defini sculptura catalitică. *** 19. Solidificarea timpului este sedimentarea formei semnificante īntr-o necesitate sculpturală strictă. Dar timpul nu trebuie ilustrat sau narat. Timpul trebui să fie trup şi parte din modelarea simbolică a sculpturii (ca sculptura dintr-o grădină chineză sec. 9-12). Asemenea sculptură nu e niciodată pe fugă (ca apa sau vīntul). *** 21. Timpul este ca apa, lipsit de formă, şi īn sculptură este preferat ca formă şi aşteptat să īngheţe. *** 30. Concizia sculpturală este antipatetică şi duce la intensitate nodală īn raport cu vastitatea spaţiului. Laconismul este opus inflaţionarului, adīncimea spaţiului īncapsulată īn tri-dimensionalitate, se opune expansionismului, toate de dragul unui impact compact. *** 33. Existenţa sculpturii īn lume īşi trage seva din misterul tăcutei sale anonimităţi, mister care-i este naştere şi miraculoasă fiinţă poetică. (aspectele socio-economice sunt doar secundare, inventate ulterior). *** 43. Sculptura catalitică este evidenţa formală şi materială a voinţei "aspiraţionale" şi a condiţiei ei īnspre integrarea colectivă. Se inspiră din mitul forţelor abstracte, comunitar abstracte: acesta este adevărul inconştient, primordial al fiinţei şi al originii ei interdependente. Recunoscut drept agent mediator īntre contractul social şi contextul sculptural,estetic, asemenea sculptură locuieşte momentul paradoxal al unui dinamism static. Libertate solidă īntr-un timp condiţional, articulaţie īndrăzneaţă, simetrii sau tensiuni diagonale, confruntīnd şi incitīnd vidul cotidian al realităţii banale şi lipsite de formă. Şi din moment ce această realitate este contradictorie, relativă şi echivocă, sculptura catalitică prezintă indexarea unei alte realităţi, a īntrebărilor fundamentale: trecutul fiinţei, reiterarea ei modernă, formele ei schimbătoare, stabilitatea ei internă. Paul Neagu, 1986, Londra, Timp solid şi spaţiu adīnc Vezi pentru textul complet Respiro no. 2 http://www.revistarespiro.com/Issue2/arta_Paul_Neagu.htm ***
Dorind să stabilesc universalitatea zig-zagului şia circularităţii sale aş dori să mă refer la cīteva puncte importante:
Constelaţiile sunt nu numai obiecte sculpturale dar şi structuri deductive, semne-semnături abstracte ale īnţelegerii obiective şi logice.
Zig-zagurile curbe (stele) sunt reprezentări ale unei reţele pluraliste şi dinamice īn care unităţile individuale sunt unite organic īntru ansambluri.
Paul Neagu, Catalog pentru Fusion/Eneagon, Project Gallery, Dublin, 1980
***
Premiza artei generative constă īn īnţelegerea lumii ca un context dinamic, ca o reţea de transformări īntreţesute.
Paul Neagu Londra, 1977
***
Imaginea omului ca formă geometrică este foarte veche. Īn templul Luxor din Egipt şi īn modul grecesc de a gīndi şi construi, prezenţa omului vitalizează şi permează volumele şi spaţiile. (...)
Imaginea simbiotică (anthropocosmos) combină profilul uman cu o reţea geometrică (o reţea atomizată de celule). (...)
Ar putea fi văzută, presupun, ca imaginea culturală a omului văzut prin propriile lui creaţii. O imagine a omului natural īn oglinda mediului artificial pe care l-a creat şi, īn cele din urmă, o expresie a infinitului.
Anthropocosmos reprezintă prima mea metaforă de lucru. Din şi pentru ea am dezvoltat cadrul sculptural intitulat hyphen urmat de o familie de sculpturi catalitice şi sintetice
Paul Neagu dintr-o declaraţie făcută pentru Laing Art gallery, Newcastle, 1981
***
Scopul hyphenului este de a conecta geometria plană a triunghiului, pătratului şi cercului īntr-un ansamblu organic.
Paul Neagu, Aspects, Nr. 6, 1979, (Newcastle upon Tyne, England)
***
Hyphenul: O formă epigenetică obţinută din interiorul naturii fenomenale a ne-fiinţei dinamice.
Paul Neagu, 1997
***
Ocuparea spaţiului īn sculptură nu īnseamnă numai volum, poate fi şi vectorială sau direcţională...Iar prezenţa poate fi marcată de absenţă empatică.
Contradicţia puternică existentă īntre deschiderea unei structuri şi forţa ei monolitică este baza dialectică prin care sculptura devine materializarea unei unităţi paradoxale.
Percepţia noastră trebuie să realizeze forţa afirmativă a lucrării care transcende şi ascende vitalitatea experienţei, fluxul realului.
Īn cele din urmă, lumina şi oţelul sunt făcute pentru a avea suficientă substanţă astfel īncīt lucrarea să poată stea acolo de sine stătătoare, un obiect suspendat īntre spaţiu şi timp.
Paul Neagu 1984, Press release la Studioul şi Galeria Curwen
***
Īn mod cert existenţa omului pe Pămīnt are un scop bine determinat, respectiv obligaţia de a evolua spre o conştiinţă superioară. El īşi reclădeşte continuu un vehicul/corp mai adecvat şi o īnţelegere mai bună a caracteristicilor complexe ale transformării energiei.
Paul Neagu, Londra, 1977
***
Din punct de vedere grafic, codul generativ constituie o axă verticală cu trei stadii-respectiv: triunghi, dreptunghi şi punct pe spirala mişcării, iar, orizontal, expresia fiecărui stadiu este semi-dependentă şi se referă la celelalte două. Legătura care uneşte cele trei momente (scopul generativ) funcţionează īn două moduri, ca o evoluţie gradată şi o dialectică dinamică sau ca un scurtcircuit brusc (posibilitate stranie).
Paul Neagu, 1977
***
Obiectele, instrumentele mele sunt pīnă la un anumit nivel materializări ale īnţelegerii mele, intenţia lor este de a genera o atenţie, intuitiv-intelectuală; acţiunile mele (performance-uri) sunt o proiecţie a evoluţiei mele treptate.
Paul Neagu, Manuscris, Mai 1976
***
Hyphenul se formează ca un pod īn ierarhia triunghi-pătrat-cerc. Mă refer la ierarhia naturală a transformării şi devenirii care se materializează sub forma seriei: mineral-vegetal-animal-uman-suprauman sau transpus īntr-un plan cultural, punct-linie-triunghi-pătrat-spirală (stare amorfă-viaţă-conştienţă-conştiinţă de sine, etc).
Dacă īnţelegem conştient această transformare recurentă şi ne privim īn acelaşi timp ca făcīnd parte din ea (conştiinţă de sine) atunci realizăm absurditatea poziţiilor liniare sau reducţioniste ca metodă de interpretare a devenirii noastre īn lume.(...)
Hyphenul este materializarea unei metafore epistemologice, i.e. spiritul particulei TRANS (de la trans-formare, trns-figurare), un instrument, un diapazon care īn cadrul unui limbaj sculptural este perceput prin spaţiu vizaul şi tactil, la fel cum un hyphen (cratimă) obişnuită uneşte şi divide īn acelaşi timp cuvintele.
La fel cum ACUM este hyphenul īntre trecut şi viitor, HYPHENURILE mele sunt monumente ale prezentului.
HYPHENUL sunt EU īn TINE īn EI ca uniune a experienţei īmpărtăşite, HYPHENUL este ecuaţia care se schimbă permanent: FORŢĂ+CUNOAŞTERE=LIBERTATE deoarece adevărul este forţa naturii.
CUNOAŞTEREA ca design pentru frumuseţe Şi LIBERTATEA este īnţelepciunea victoriei.
HYPHENUL este esenţa prezentului iar PREZENTUL (ACUM) este cumpăna REALULUI.
Paul Neagu, Aspects, Nr. 6, 1979, (Newcastle upon Tyne, England)
***
La īnceputul anului 1988, am redescoperit forma perfectă. Ani īn şir am avut senzaţia că sfera perfectă este taboo īn sculptură. Simetria ei tridimensională şi infinitatea ei egocentrică apăreau īn ochii mei īn acelaşi timp, enigmatică şi obtuză.
Īntr-o dimineaţă īn 1987, stīnd īntins pe o pajişte am observat un petic ceţos agăţată īntre firele de iarbă. A urmat o minunată revelaţie: la o examinare atentă, peticul s-a dovedit a fi o pīnză de păianjen de mărimea mīinii mele, īn care se găseau mai multe picături minuscule şi perfect rotunde de rouă. Mărind fotografiile pe care m-am grăbit să le iau, fiecare dintre picături a apărut ca o mică sferă suspendată, aşazată pe această pīnză foarte delicată, aproape invizibilă. Această īntīmplare vizuală a antrenat sensibilitatea necesară transformării acesstei experienţe īntr-o materialitate sculpturală.
Paul Neagu 1989, Unnamed
***
Cīnd rīul trece pe sub podul cu care se īncrucişează sau o sălbăticiune traversează autostrada īnspre pădure, o trans-figurare are loc şi realitatea ordinară devine extra-ordinară, ca şi cum un copil şi-ar căra pe umeri tatăl şi mama.
Se pare că acesta este adesea cazul. O rampă diagonală trece prin faţa porţii cu stīlpi (a tradiţiei) indicīnd calea; această invitaţie ţine poarta pe loc (ca un obstacol necesar) şi īn acelaşi timp arată o posibilitate de salt.
Peste, prin şi deasupra sunt combinate pentru a te duce dincolo īntr-o realizare zbuciumată.
(CE+CUM=DE CE) Ecuaţia hyphenului.
Paul Neagu, 1982, Montreal
*
* *
Am selecţionat īn cele ce urmează cīteva comentarii făcute de critici īn legătură cu arta lui Paul Neagu:
Hyphenul este:
O structură universală, care poate apare oriunde īn lume; O structură dinamică, care se poate prezenta īn mai multe feluri (bancă, calapod de pantof, craniu, mască, etc) O structură care poate avea trei, patru sau un număr infinit de laturi, ultima ei expresie fiind un cerc sau o spirală. O structură generică ce poate fi recreată īntr-o varietate de materiale: lemn, oţel, bronz, os, gesso, etc.
Matei Ştircea-Crăciun Nine catalytic stations, Ed Anastasia 2003
***
Dintre toate animalele omul este cel care are simţul verticalităţii: poziţia lui naturală este īn picioare. Omul se īndoaie, se apleacă, stă pe vine, dar face toate astea īn relaţie cu poziţia verticală. Spre deosebire de plante care şi ele se īnclină spre verticală, omul poartă această direcţie cu el, īn el. O plantă creşte din pămīnt, şi poziţia ei verticală este rezultatul raportui ei cu pămīntul, pe cīnd omul poartă această verticalitate cu el atunci cīnd merge. Omul este autorul şi creatorul verticalităţii: este responsabil pentru ea aşa cum este liber să o ia cu el unde vrea şi oriunde merge. Tendinţa spre verticalitate este deopotrivă controlată şi determinată de istoria omenirii(...) aceasta explică gestul pe care Paul Neagu l-a făcut cu zece ani īn urmă fugind drept spre un zid apoi sprijinindu-se pe el şi sărind īn sus, ca şi cum ar demonstra că este ceva foarte ciudat īn această īntīlnire a orizontalităţii cu verticalitatea. Aceasta este cheia operei sale.
Marin Tărīngul īn Paul Neagu Nouă staţii catalitice 1975-1987
***
Dacă cineva m-ar īntreba să pun īntr-un cuvīnt despre ce sunt lucrările lui Paul Neagu aş spune energie. Energie compactată īn vīrfurile hyphenurilor lui sau ţīşnind din fuziunile lui īn formă de stea. Ele par să fie generatoare ale unei forţe nevăzute. Poate că ele īşi au strămoşii īn megaliţii şi cercurile de piatră din Europa timpurie, din catedrale şi temple.[ ] Īnconjurate de energia descărnată a aerului, sculpturile par să acţioneze ca nişte puncte terminale sau paratrăznete. Din elementul nevăzut coboară o putere care e atrasă īn pămīnt de către hyphenuri şi apoi expulzată de către explozivele fuziuni.
(-Andy Christian: the Christian Science monitor, Thursday, Sept. 4, 1980)
***
Mă īndoiesc că Neagu ar fi interesat de artă īn vreun fel. El face lucruri, folosind orice are la īndemīnă.
(Alastair MacIntosh, Contemporary artists, St. James Press, 1977)
***
Neagu este un intelectual ceea ce-l diferenţiază foarte mult de marele lui predecesor, Brāncuşi, care era complet intuitiv.
(John McEwen, The Sunday telegraph, March 15, 1998)
***
Neagu este un artist al manifestelor...cred că impulsul lui fundamental de a produce o artă care este cea mai expresivă dintre toate filozofiile este crucial pentru el, cea ce face ca activităţile să-i fie diferite, deosebiindu-i activităţile de nişte gratuităţi abstracte şi self-referenţiale.
(William Varley, Aspects, No. 4, Autumn, 1978)
***
Hyphen care īn greacă īnseamnă sub acelaşi, sau īntru unu ceea ce īnseamnă īmpreună. Hyphenul este un conector care leagă elemente pe care le considerăm, de obicei, ca fiind antitetice şi ireconciliabile. Realizează astfel un fel de miracol, unificīnd ceea ce de obiecei pare a fi separat şi autonom, şi creīnd ceva nou īn acest proces.(...)
Ceea ce părea nenatural şi imposibil pare deodată normal şi previzibil.
Dar hyphenul lui Neagu ridică o problemă importantă: hyphenul forţează uniunea şi o şi realizează sau doar sugerează posibilitatea ei? Exprimă dorinţa de a fi īmpreună sau chiar asta şi este? Hyphenul lui Neagu te intrigă datorită absurdităţii lui. Pe de o parte este o unitate convingătoare-un fel de echilibru ocult-de părţi ostentativ incongruente: trei picioare care se curbează spre pămīnt şi se termină īn nişte puncte ca nişte gheare şi care susţin un dreptunghi mare.(...)
Hyphenul care este o contradicţie de termeni, īntrupează atīt dinamica integrării cīt şi vulnerabilitatea dezintegrării-aşa cum o face un veritabil hyphen. Fuzionează libido şi pulsiune morbidă, fără a elucida care din ele două este dominantă. Neclaritatea construcţiei domină claritatea părţilor componente. (...)
Neagu le-a dat fiecărei părţi cīte o interpretare imaginativă mergīnd de la o hermeneutică personală pīnă la una cosmologică.(..)
Cele trei picioare īn special duc la simbolismul excesiv asociat trinităţii. Astfel, unul dintre cele trei picioare scurte simbolizează corpul (greutatea), femeie, mamă şi are o īncărcare pozitivă, celălalt reprezintă sufletul (īndemīnarea), bărbatul, tatăl iar lungul picior diagonal īl reprezintă pe Dumnezeu, Spiritul, Vīntul, Fiul şi este neutru. Ultimul element simbolizează o trecere ternară īntre contrarii-trecere care le unifică şi astfel creează ceva nou. Pătratul reprezintă ploaie orizontală-un blestem, o īndoială-şi īntreaga lucrare este conţinută īn transformarea gradată īn tornado, adică īntr-un vortex abisal.(...)
Īntraga construcţie este un fel de altar portabil avangardist-altarul unei lumi fără religie, dar pe care artistul o caută inconştient. (...)
Īntīmplarea face să-mi placă lucrarea īn care hyphenul se metamorfozează īntr-un craniu. Pentru mine este une fel creatură ciudată, simultan preistoric şi post-istoric, adică apocaliptic-un simbol al psihicului īn deplinătatea existenţei sale. (...)
Nu necesită nici un fel de teorie pentru a convinge deoarece articulează īntr-un mod direct şi dramatic, īncercarea nereuşită a acestui secol de a obţine măcar aparenţa armoniei, de fapt, anti-armonia lui suicidară. Doar arta poate ca tensiunea potenţial destructivă a hyphenului să facă să pară ca o nouă formă ironică de armonie.
Donald Kuspit, 2003
***
Pentru Paul Neagu, arta este o expresie a dorinţei īn faţa unui sistem care īncearcă să o reprime, după cum scrie el īnsuşi, şi dorinţa implică regăsirea a ceea ce numeşte pe rīnd hyphenul, abstractul, gamma, toate acestea implicīnd corpul, redat īn special prin reprezentări figurative de sculpturi, picture şi desene. Lucrările lui Neagu, indiferent de mediu, sunt pline de dorinţă aşa cum o sugerează energia lor viscerală.
După Neagu, cosmosul este creat īntr-o imensă descărcare orgasmică, la fel fiind şi sinele, după cum o sugerează seria Hyphen Phallus Self 1984-2001, sculpturile hyphenului reprezintă un simbol al sinelui.
Este semnătura lui Neagu şi creaţia lui cea mai inovatoare, contribuţia lui majoră la arta abstractă. Īntregul este un ansamblu ermetic: o unitate auto-suficientă de forme incomensurabile care īntrupează energia-forţa urgentă a dorinţei-care afectează ansamblul.
Formă geometrică şi energie gestuală sunt una şi acelaşi lucru īn miraculoasa formă a lui Neagu. Imagine sugestivă şi formă pură īntr-un singur obiect. Este ceva grotesc şi sublim īn hyphenul lui Neagu aşa cum, de altfel, te-ai putea aştepta dintr-o unificare a contrariilor. Hyphenul lui Neagu este pură dialectică, rămīne autonom chiar atunci cīnd diferenţa lor este rezolvată. Rezultatul este o elegantă armonie barocă-un extravagant gest larg şi dinamic care are īn acelaşi timp o perfecţiune clasică.( )
De la īnceput, Paul Neagu a fost printre cei mai imaginativi artişti avangardişti mai ales pentru că arta lui reuşeşte să exprime un punct de vedere conceptual fără să-şi piardă fizicalitatea. Arta lui este necategorizabilă depăşind convenţiile avangardiste pe care le asimilează īn viziunea sa radicală asupra relaţiei dintre artă şi minte.
D. Kuspit 2004
Mulţumesc lui Paul Neagu, Cocăi şi Monicăi Rotaru pentru materialele puse la dispoziţie. ***
|
||||||||||||||||||||||||||||
