Din "Letters To Early Street"
Albert Flynn DeSilver
English Version
SCRISOAREA TREIZECI ȘI DOI
Dragă etc.,
Ce curenți fîlfîitori țipă prin pori aburinzi
Noi murim imediat prin flacăra înnebunită
Vîslele mele fragile despart ape timide într-o ceașcă de ceai
Orele încrețesc un mal pestriț
O bărbie absorbită sta deasupra paginii adînci
E-mail din Albania s-a întunecat
...a sfîrșit violată, cu nici o parte a corpului
ca cele masacrate
M-am născut plîngînd, voi muri rîzînd,
Gîndirea mea lacomă cojește
În amurg suprafața neagră
A unei livre din întunericul ei, eu
O port ca pe o capă, un zbor negru și lichid
Deasupra gîtului meu. Răsărit în ridicîndele
Văi ale Americii, în siguranță în costumele
De producție, produsele noastre ne sînt perne,
Perne ce plîng, produse ce plîng, întuneric
Ce plînge, părți ale corpului ce plîng în exteriorul
Ochilor noștri întorși în afară.
Oh pasărea cît o picătură de ploaie improvizează eu
Mă picur prin această
Întristare amestecul & zgîrietura saltului
De cerneală neagră împotriva petalelor anulate, etc.
SCRISOAREA TREIZECI SI TREI
Dragă tu, cale de demult,
Grădina memoriei mi-e presărată cu
mine care sărută petale de lalea, merg pe vîrful degetelor cu grijă &
păstrez lumina înghețată pe bărbia ta orientată spre cer,
îngălbenește capetele norilor dacă vrei.
Și eu o voi face, așa cum, atunci cînd eram copil, eram convins că
florile untișorului
erau pictate cu unt, sau mai degrabă cu margarină, era sfîrșitul anilor 70, margarina era mai galbenă, ca o floare de plastic.
Acum bărbia mea
e pe vecie Connecticut și cît despre capul meu, continuă să mergi.
Nu pot să îmi amintesc cît de imprevizibile sînt florile
mai ales cînd sînt gravate în circumstanțe călduțe. Am auzit muzică clasică vietnameză în dimineața asta înainte de 6:17, înainte ca
improvizațiile păsărilor cît o picătura de ploaie
să sfîrșească violate, eu m-am gîndit că fereastra acelor sunete s-a trezit, s-au încleștat pe cerneala din jurul gîtului și ele au început să sîngereze
în urma
poposirii pe petala pe care nu trebuia. Grădina memoriei mele e formată din
petale anulate care nu au lăsat în urmă decît această ușoară zgîrietură de cerneală neagră.
SCRISOAREA TREIZECI SI PATRU
Dragă Demian,
Aceste cîteva ultime scrisori
Se străduie prea tare să semene a capsulă,
Poeme în micul oraș unde trăiesc.
Impertinente, neașteptate, silit florale,
Un vînzător lîngă drum vinde liniile galbene, duble, dintre
Cele două straturi de materie albe din cerebel.
Nu pot să mă hotărăsc pe care s-o apuc
Cu mine în această viață următoare
Ambele, sau nici una,
Căci se potrivesc într-un receptacol compact,
detașabil
în drum spre Golful Persic.
Te iubesc mai mult decît întinderea venelor!
Aceste păsări luminoase fac pămîntul fericit.
Pot să aud muzica lacrimilor ei
De peste marea Adriatică.
Early Street a luat-o-ncoace
Pronumele repetitiv nu e legat de micul oraș
Unde eu trăiesc omorînd cîțiva cîini urlători
Pe aceeași stradă unde Henry Vaughn își scoate haina trupească,
E prin 1650, nu prin 1999; complet, fără ca nici o parte a corpului
Să fie ca cele masacrate.
De ce oare cuvîntul sacru locuiește în masacru?
Oamenii inteligenți sînt niște insecte nerăbdătoare
În micul oraș unde eu trăiesc.
Și această respirație literată peste mine
Lasă-mă să mor înainte de moartea mea.
Aici sînt cîteva poeme recente dintr-o colecție intitulată "Miscellaneous Rex"
PICIOR & GURĂ
Cînd sar pe
Trambulina Mona-Lisa, Geometria
Cuantică devine evidentă și
Se deschide în întuneric
Materia e umplută cu
Starea urzită a
Chipului ei oglindindu-l pe al meu
Felul în care piciorul meu
Se înțepenește într-al ei
Gura ca o gaură
Neagră în spațiul
Din afară lucrurile devin sexy
Cînd ne plimbăm, elasticitatea
Noastră surprinde fiecare răsucire
Piciorul meu îi gîdilă obrajii
În mod repetat zîmbetele se dilată
SFINXUL FIXAT PE INFINITATE
Nisip galben-gri, aer albastru, adînc
Privirea sfinxului, hrănind
Cerul precum un vechi nor
Mă înghite cu recunoștință
Căci privirea lui atinge
infinitul.
Ne dizolvăm în
Nimic în fața
Acestui sfinx, neînsemnătatea noastră
Dă din coada fără păr
În timp ce nenumărate ecouri se amestecă
În nisip, se mișcă
Pe un platou deloc solid
Tableta prinsă
Între gheare e un fel
De uriaș regat de mentă sălbatică
O carte în piatră, dinaintea
preistoriei, dinaintea gîndului
unde sîntem prea efemeri
pentru ca Sphinxul măcar
să ne observe.
SEMNALUL REȚINUT
După Blaise Cendras
Capul meu e conic
Stiloul meu,
Poemele mele, toate
Sînt conice
586 de litere deschise ale banalului alfabet
fiecare semn e un ochi de fereastră tîrîindu-se
vorbirea tărăgănată a alarmelor de mașină
clopote de biserică pe North Beach
învelită & amuțită de țevi de motociclete
lovind ușor asfaltul murdar-însîngerat al lui Columb
sute de sori de crom lovesc ochi orbi
pe bulevarde
uită-te la Luigi lovește cerul cu ștergătorul de parbrize
paleta lui pătată de un gri ca vîntul
picură pe stradă
totul e antenă pe străzi
înmugurind din cap, păr și urechi
guri țipă la ele însele precum
magnetofoanele la hormoni
smulgînd semnale slabe din aer
Bunica, hai, intră, bunica, mă înnec în germenii plutitori din căpița de fîn!
Țăcănitul tocurilor e făcut de ciocănitori
Care caută monezi în stîlpii de iluminat
Din aluminiu. Galopul cailor
pe Market Street
E de fapt trenul
Wells Fargo. Banii
Au fost călcați în picioare
Au fost utilizați de ei înșiși.
Într-o vreme, îți ardeai o gaură în buzunar,
Acum ambele tale lucruri sînt în flăcări,
În mîinile tale goale ții găuri
Trebuie să-ți porți latexul gri
Să mînui ceața verde
Și în parcul Golden Gate persistă
O mare flacără Dahlias aurită
Exact prin marea noastră tristețe aurită
Mii de acri din Kentucky
Iarbă Albastră e zărită prin durerea ta cronică
Clopotele buimăcite ale vechilor trolee
Tot mai vîjîie pe Powell.
Oprește-te acum, lasă briza
Să se reverse prin vîrful
Geometriei tale conice.
ELEGIE DE TOAMNĂ
pentru Adam DeGraff
spune sau numește un milion de lucruri,
planuri, idei, anticipații.
Frunze uscate
Se învîrt înspăimîntate pe ciment
eu sînt în creierul meu, pînza
talazurilor conștiente
e marcată de un cîine
care țipă,
asta va răspîndi veselie
în inima suburbiilor
unde semne păsărești pe coaste de deal
arse zboară pe burtă
lovite de atît de justul
de înclinatul soare eu ma tîrîi
dedesubt, nu sînt inspirat
de zgomotul gri sfîrșit
de septembrie norii
sînt atît de bine agățați în padurea Knolls.
Bufnițele pestrițe și-au dus petele
& moțurile în altă parte, o răcoare umple
locul de unde au
plecat.
Un lapte slab se desface
În fața amurgului
Și nu e nimeni în preajmă
Cui să îi recomand o strălucire
mîndră, această stare
pe care o orchestrez involuntar e
la fel de temporară ca laptele
necomlicat, voi asculta
oamenii ieșind
pe rînd din vale tîrîindu-și
bîzîitul de combustie
pe poalele cămășilor, acest bîzît
e cîntecul nostru, ne va data.
Greg spune, competența e ficțiune pentru intelectuali
Dau din capul meu ras
Și spun, numirea timpului o protejează.
E timpul să plimb cîinele urlător
Pe bulgări fluizi de raze de lună
Adunată pe următoarea rafală iute,
Un gînd care
Disprețuiește liniștea în timp ce
Îl enervează pe dovlecelul meu,
Și încrețește aerul de octombrie.
Traduceri de Alina Savin
from "Letters To Early Street"
Albert Flynn DeSilver
LETTER THIRTY TWO
LETTER THIRTY THREE
LETTER THIRTY FOUR
FOOT & MOUTH
THE SPHINX FIXATING ON INFINITY
THE STUNTED CONE
AUTUMN LAMENT
LETTER THIRTY TWO
Dear etc.,
What fluttering currents shriek out of steaming pores
We dying all the while via maddened flame
My frail oars part timid waters in a teacup
Hours ripple up a dappled shore
An indented chin is upon the dented page
E-mail from Albania went dark
..end up raped, with no parts of body
like the massacred ones
I was born crying, I shall die laughing
My wishful thinking peels back
At dusk the black surface
Of a pond from it`s darkness, I
Wear it as cape; black liquid flight
Upon my neck. Sunrise in the rising
Valleys of America, safe in the costumes
Of production, our products are our pillows
Weeping willow, weeping products, weeping
Darkness, weeping body parts out of out-
Turned eyes.
Oh the rain drop bird riffs I
Get dropped through this
Mourning the mix & spring`s scratch
Of black ink against obliterated petals, etc.
LETTER THIRTY THREE
Dear you, past path,
The garden of my memory is sprinkled with
landmines kissing tulip petals do tiptoe with caution &
keep the frozen glow on your chin pointed skyward
yellow up the cloud bottoms if you will.
I will when as a child I was convinced buttercups were
painted with butter, margarine rather, it was the late 70s
margarine was more yellow plastic flower. Now my chin
is forever Connecticut and as for the rest of my head, go walking.
I can¹t even remember how dicey are flowers
especially etched in tepid circumstance. I heard classical | 
