România pitorească

 

                                                                   de Andrei Cucuianu

 

            Vă salut domnu’ doctor! Cum? Ați pierdut trenul? Ați ajuns prea târziu la gară? Ați încurcat 12,15 cu 13,15? Nasol moment! Și unde sunteți? La Gara de Nord? Ei, da, aș avea un loc în mașină. Mi-e cam plină de materiale promoționale, știți dumneavoastră, calendare, ceasuri de perete, afișe, dar pentru dumneavoastră, ce nu fac eu… Unde sunt eu? Păi, aproape de ieșirea spre Pitești. Mi-e cam greu să mă întorc. Luați un taxi și vă aștept la Agip-ul de lângă  Carrefour. Numai bine am și eu timp să beau o cafea.

            Ați ajuns? Dar cum ați reușit performanța să pierdeți trenul? Cheful de aseară. Apropos, cum v-a plăcut la Marriott? Orișicât, e altceva. A avut idee bună firma să facă prezentarea acolo. Altfel se gustă știința într-un loc civilizat. Parcă mâncarea de ieri a fost cam subțire, vinul în schimb a fost super, nu?

            Bine că am băut cafeaua asta, azi noapte m-am culcat la cinci. Ce-am facut? Ei, ce-am putut. Nu ne-a fost ușor, tovarăși. Dar nici prea greu. Am fost cu băieții de la firmă la un club și s-a lăsat cu artificii, if you know what I mean! Și dumneavoastră? Ați stat cu profu’ și cu francezul? Cum vi s-a părut? Cam ciudat tipul, un pic plicticos, nu? A spus oricum niște chestii valabile, mai ales pentru noi. Ne-a fost recomandat drept un barosan în domeniu, nu aducem noi chiar pe orișicine. Și evident, nu pe gratis, nu vin ei în România pentru frumusețile patriei. Cât a încasat domnul francez? Nu știu exact, cu asta se ocupă șefii, dar sub două, trei mii de parai nu cred că am coborât.

            Vă pun o muzică? La radio par să fie numai manele. Pun o casetă, un Dire Straits? Cel mai mișto Dire Straits rămâne Brothers in Arms, cum cel mai fain Queen rămâne Bohemian Rhapsody. Vă place? De fapt de ce să nu ne tutuim, la urma urmei ne așteaptă  un drum de 5-6 ore, poate mai mult, văd că se cam lasă ceața. OK? Eu sunt Tibi, tu ești Tudor. De fapt, știi că ți-am fost student, erai asistent la grupa mea în anul cinci. Poate că nu mă mai știi de-acolo, nu prea dădeam pe la stagii, prea deprimantă clinica voastră. Nici nu bănuiam eu pe vremea aia că o să ajung așa mare prieten cu oncologii. E drept, acum vin cu business, cu Golfulețul ăsta de la firmă, pe vremea aia mi-era cam lene să iau troleul.

            Dom’le, am diplomă de doctor? Am cruce roșie pe parbriz? Am, dar ce-i drept, la cum merg eu de tare nu prea ține scuza asta. Apropos, bine că mi-am amintit, să pun la loc detectorul de radar. M-au prins porcii ăștia de sticleți cu el prin București. Eram în trafic, pe Magheru, sute de mașini cur în cur și de nicăieri apare un polițai pe un scuter și mă face să trag pe dreapta cum că mi-a văzut detectorul pe bord. Am băgat rapid scula în torpedou, nu l-am lăsat să intre în mașină, ce pula mea, fără mandat de percheziție n-are ce căuta înăuntru. A-nceput să facă figuri, că-mi ia actele, am zis că dacă-mi ia talonul îl dau în judecată, futu-l în cur pe mă-sa de spurcat. Până la urmă s-a mai înmuiat și el, m-am mai înmuiat și eu, s-a lăsat de la amendă între 5-12 milioane la 250 de mii că nu purtam centură plus șpaga de rigoare. Băga-i-aș în mă-sa de caralii, nu trebuie să le cedezi, dacă te văd slab te mănâncă cu fulgi cu tot.

            Cum? Merg prea tare? Da dom’le, sunt cu 180 la oră, vezi ce bine stă mașina asta pe drum? Degeaba, mașinile nemțești îs mașini nemțești! Nasol cu ceața asta, altfel aș fi la Cluj în patru ore. Ei da, e un oarecare risc pe drumurile noastre, dar ce să fac? Așa-iI munca. Saptămânal am zile în care fac câte o mie de kilometri. Asta este. M-am cam săturat de hotelurile puchinoase din provincie. Mai bine fac seara câteva sute de kilometri și mă întorc acasă. Acuma-s și eu om serios, da dom’le, n-ai știut, am o fetiță de trei ani. O scumpă. Mai țipă noaptea, dar merită kilometrii ăia în plus.

            Ce zici, daca nu mi-e frică că adorm la volan? Frică nu mi-e din principiu, dar

ce-i drept se mai moare în meseria asta. Ei, îmi tot zic că măcar airbag am. Daca mă ciocnesc cu o Dacie, cel puțin am prima șansă.

            Vorbim de Dacii și iată-ne în Pitești. Tu Dacie ai? Ei, ce să-i facem, sper că măcar te duce unde vrei. Sau nu întotdeauna? Eu zic că cu mașina e ca cu nevasta: depinde ce pretenții ai. Vrei doar să te ducă de la A la B și atât? E bună și Dacia, deși nu-i sigur. Dar un Merțan dom’le, nu numai că te duce și ce te mai duce, dar îți rezolvă problemele de imagine, pică gagicile, îi complexezi pe rivali, îți vinzi marfa, ce mai! Chestie de marketing!

            Mișto e aici pe valea asta, cum îi zice? Mari pule suntem că nu știm să ne vindem țara ca lumea. Rahații ăia care scandau “Nu ne vindem țara!”. Păi tocmai asta trebuie făcut! Nu vinzi, nu fuți! Tot ce face omul în viață e să vândă. Dai ceva, iei ceva. Asta e tot. Dă cât mai puțin, ia cât mai mult. Da dom’le, eu vând medicamente, tu vinzi sănătate sau măcar speranțe sau gogoși (doar să nu-mi spui că-i dai pe gratis că nu te cred), altul vinde covoare, altul arme, altul prelungitoare de pulă sau măritoare de țâțe, ce apuci. Ce zici, că nu toti vând, că unii produc? Ei da, creatorul, omul de știință, artistul, tipul cu ideea, care va să zică. Mă rog, o fi având el idei, dar oricât de grozave ar fi, poate să se cace pe ele dacă nu le vinde și să fim serioși, majoritatea ăstora sunt niște complexați care habar n-au să se pună în valoare. Niște lăbari triști și singuratici la urma urmei. Artist e ăla care care știe cum să-și ambaleze marfa așa încât s-o vadă toți, s-o vrea toți, să umble cu limba scoasă după ea, să scoată banul dom’le. Băi, îți zic eu, e ca diferența între labă și futai!

Zici că artiștii sunt prin definiție creatori, nu vânzători? Ce să zic, uită-te la arta modernă, o gramadă de mâzgăleli, dar se vând? Da, dom’le. Arta modernă au inventat-o niște evrei șmecheri. Au sondat piața, au zis, ce, v-ați săturat de renaștere, de realism, de academism? Păi vă dăm noi schimbare. Vă vindem revoluție, vă vindem dadaism, vă vindem suprarealism. Am văzut pe Discovery că Dali însuși vindea pânze albe, semnate de el, numai bune pentru falsuri? El știa, dom`le, nu contează ce faci, cum faci, contează eticheta, marca Dali. Da dom’le, vindem orice. Găsim o nișă pe piață pentru orice aiureală. Fraierul stă la pândă, să nu-l dezamăgim.

Ce zici de medicamentul ăsta nou al nostru? Chiar e bun la ceva? O fi dom’le dacă zic doctorii, cine-s eu să-i contrazic. Eu vând ce zic ei și dacă nu mai pot vinde le sugerez eu ce să zică ca să pot vinde în continuare. Până merge, dă-i să sune! Păi nu ți-am zis că franțuzul n-a venit pe gratis?

            Cum, mă-ntrebi ce să le zici tu la studenți? Care-i adevărul? Pula știe. Nu știu, nu-mi pasă. Crezi că lor le pasă? Spune sincer, câți ai avut la ultimul curs? Patru, cinci gagice tocilare? Scuză-mă că-ți spun, dar dacă ați ști și voi să vă vindeți mai bine marfa n-ar mai chiuli atâția. Păi voi, universitarii, nu studiați piața, habar n-aveți ce trece la studenți. Luați și voi exemple din viață. Faceți dom’le chestii scurte și la obiect, copiii-s obișnuiți cu spoturile publicitare, n-au rabdare de altceva, puneți-le ceva filme, parcă aveți televizor și video în camera de gardă. Ai văzut Osmosis Jones, filmul ăla super de desene animate cu un leucocit polițist? Pariez că n-ar lipsi picior de student la stagiul cu Osmosis Jones. Ce? Mai bine să vadă bolnavi în pat de spital? Păi ăia put, sângerează, sunt urâți, se cacă pe ei, asta vrei să vadă? Ce zici? Ăsta e produsul care-l vindeți voi? Nasol produs, grea misiune. Nu-i de mirare că nu vă prea merge. Noroc că sunteți voi băieți drăguți, vă mai pică câte o studentă, ia zi, că de asistente v-ați săturat ca țiganul de pizda mumă-sa!

            Fain pe valea Oltului. Uite, ieșim imediat din Călimănești, fii atent, pe dreapta apar motelurile camionagiilor. Să vezi ce-am pățit astă vară. Vin de la mare cu familionul, în treacăt fie zis, mare porcărie litoralul românesc, ideea soacră-mii să ducem copila la mare că-i tot timpul răcită, a fost un plictis și-o enervare continuă, ce mai, îți povesteam, vin de la mare, se face seară, ajungem la Călimănești pe la 9-10 seara, cum mă știi, eu m-aș fi tot dus, nevastă-mea că nu, că să ne oprim, că-i obosită, fiică-mea începe să scâncească, distracție. Dom’le nu-ți zic că nu găsim o cameră liberă nici la hoteluri nici la particulari, nevastă-mea începe să dispere, când dau de motelul ăsta, o să-l vedem în curând pe dreapta. Înauntru civilizat, curat, restaurant, bar, plin cu camionagii de toate națiile, turci, nemți, olandezi, englezi și gagici grămadă, destul de mișto, tinerele, mini, subțirele, decoltate, profesioniste fetele. Ei, ciudată noapte a fost. Aveam o cameră minusculă cu două paturi, într-unul era nevastă-mea cu fiică-mea care tușea în continuu (în ciuda teoriilor soacră-mii, a pus-o de-o raceală pe cinste la mare), iar în camerele alăturate, action, all night long. Tare-aș fi contribuit și eu un pic la atmosferă. Dimineața la breakfast ne-au servit chiar unele din domnișoarele de noapte. Nevastă-mea era cam revoltată. Ce pula mea, fete de viață, nu intelectuală, doctoriță, vezi doamne. Stă în clinică, bea cafele și bârfește. Măcar de s-ar fute și ea. Sunt pe drum toată ziua, mă duc seara acasă la futut, zice că-i obosită băga-mi-aș. Păi de ce ești obosită? Am avut de spălat și de gătit. Păi i-am luat mașină  de spălat, i-am luat mașină de spălat vase, i-am luat microunde. Obosită de la televizor, futu-i. I-am luat HBO să-l vadă pe Tom Cruise și pe Brad Pitt! Plătesc gradiniță particulară cu orar prelungit pentru fiică-mea, tot obosită-i. Păi să nu mă duc la curve? Pe una n-o auzi să fie obosită: “Vai domnu, nu mă pot fute cu dumneavoastră, m-am mai futut deja cu zece astăzi.” Mai că ai întelege-o. Dom’le, profesionalism, asta lipsește românului!

            Cum zici? Dacă nu mi-e frică de SIDA? Ce SIDA dom’le! Boala secolului, pula! SIDA, boala vacii nebune, SARS, texte! Ăstea-s invenții. Boala vacii nebune? Au vrut să-i fută pe producătorii britanici care umpleau piața de carne bună și ieftină. SARS? Alte interese. Au făcut bani frumoși ăia de-au vândut măști și dezinfectante. SIDA? Negroteii din Africa și așa mor de foame, homalăii, cu stilul lor de viață cum să nu moară, drogații așișderea, inventăm un virus, după aia tratăm. Tu știi ce bani fac firmele pe seama sidoșilor?

            Cum? Dacă și cancerul e doar o invenție, să ne vindem noi marfa? Mă jignești, amice! Nu dom`le, cancerul există. Și mor toți nu? Ei lasă, c-ai făcut tu bine pe vreunul! No scuză-mă, n-am vrut să te jignesc. Ei, poate că nu noi am inventat cancerul, dar noi avem un medicament nou, o nouă soluție, un nou concept. Apucă-l. Ce zici, anul viitor, congresul european e la Monte Carlo, pariez că te-ai duce. Tratează și tu pe câțiva cu noul nostru concept, cresc un pic vânzările, le zic boșilor de la București, uite, Tudor ăsta e băiat bun, toată ziulica muncește ca o albinuța, face bine încolo și încoace, ar merge și el până la Monte Carlo, până i se mai scoală, că după aia…

            Mă bucur că te-am luat, mai am cu cine povesti, trece mai ușor vremea. Uite, am ajuns și la Sibiu. Ne oprim un pic la Shell să fac un plin, intrăm și pe la Macdonalds să mâncăm ceva. Șmecheri tipii, au lipit Mac-ul de Shell. Shell-Macdonalds, globalizare în vechea cetate germană din România. Ce vrei rețetă mai bună de pace și prosperitate? Nu vrei să iei ceva de la magazinul din Shell? Îmi dă o senzație de confort, după un drum de București, intru în Shell, curățenie, prosperitate cu tot felul de mărunțișuri, duci ceva la nevastă, la copii, tu îți mai răscumperi din păcate, nevestele se aleg cu cosmeticale, băiețeii cu mașinuțe, fetițele cu Barbies. Te-ai săturat? Ei, nu e haute cuisine, dar te saturi o oră, două și măcar au buda curată. S-o luam din loc că se-ntunecă.

După Monte Carlo este congresul din State, cea mai tare chestie, cel mai mare show. Toate marile firme se bat pe piața din State. Acolo-i potul, futu-le muma-n cur de americani. Fac ei ce fac și ajung în frunte, își transformă înfrângerile în victorii, recesiunile în boom. De fapt americanul de rând e prost ca bâta. Jidanii, aștia mișcă lumea. Apropo, nu ești evreu cumva? Nici eu, deși n-ar fi rău, poate dacă sap bine în antecedente dau de vreunul. Unsprezece septembrie? Cacialma de Mossad. S-au înțeles cu arabii. Ăștia oricum îs nebuni. Țin minte că aveam un coleg palestinian, Yousef, zicea “ Cred ei evreii că ne fut be noi? Că-i au be americani în buzunar? Ba-i futem noi be americani de nu se văd”. Știa el Yousef ceva. S-au înțeles evreii cu alde Yousef, “Băi, voi și așa sunteți duși cu pluta, hai, futeți voi un pic la americani, e în interesul tuturor la urma urmei. Industria de armament prosperă, economia o urmează, americanii ne dau bani nouă, vouă vă dau saudiții, banul circulă, rușii sar și ei în schemă, business as usual”. De publicitate se ocupă CNN și Fox, marketingul îl fac politicienii, mai mor acolo câteva mii, ce dracu, și așa toți ne ducem!

            Futu-i, ce ceață s-a lasat pe Valea Mureșului. Ne încetinește al dracului. Cât am făcut până aici? Cinci ore jumate? Slab de tot.

            Pizda mă-sii, îți bagi degetele în ochi. S-a lăsat și întunericul. Ar fi bine să avem în față o mașină  serioasă, să ne luăm dupa ea, deși nu-i stilul meu să stau în spatele altora. Acuși vine Turda, după aia suntem ca acasă. Cu ceață cu tot, ajungem în vreo  pizzz…

            Ce pizda mă-sii a fost asta, căruță? Ești teafăr? Noroc că a ieșit airbagul! Am lovit-o rău, băga-mi-aș! N-avea lumină boul. Zici c-avea felinar? N-am văzut, bag pula în țara asta cu căruțe pe drum european. Mi-a făcut praf radiatorul. Țăranul dracului, o fi pățit ceva? Nu prea văd să miște. Pariez că-i beat. Mi-ești martor că n-avea lumină și că duhnea a țuică. Ce? Tu nu minți? Băi, ciubucar nenorocit, nici să prinzi un tren nu ești în stare, mi-am făcut milă de tine și acuma faci figuri? Păi dacă nu era airbagul de la Volkswagenul meu, dacă erai în Dacia ta, pe locul mortului, mai făceai acuma pe deșteptul?

                                    

 

                                  

 

respiro@2000-2004 All rights reserved