Jocul cu mărgelele de siliciu

de Adrian Buz şi Paul Doru Mugur

Şi pe noi ne dor ochii de la citit texte lungi pe calculator şi ne-ar plăcea să publicăm e-literatură pe situl nostru. Tele-accesare, compactizarea referinţelor prin hiperlinkuri, de acord, formatul electronic are avantajele lui, dar, fundamental, conţinutul unui text rămîne acelaşi, indiferent dacă este scrijelit pe piatră, desenat pe papirus, imprimat pe hîrtie sau înregistrat pe cipul unui calculator.

Simpla reproducere într-o formă electronică a unui text literar nu-l transformă automat în e-literatură. Distincţia dintre acest mecanism de reproducere mecanică dintr-un mediu într-altul şi e-literatură, care este un fenomen nou şi cu un potenţial extraordinar, este esenţială.

Ce este e-literatura? E-literatura este un nou gen de literatură creată cu ajutorul calculatorului pentru a fi citită exclusiv pe calculator. Ea reprezintă un nou mijloc de expresie cu corespondenţe în ilogicul fragmentat al erei mass-mediei, care exploatează mijloacele tehnice ale momentului zero. Vechea naraţiune trebuie să facă faţă concurenţei, ficţiunea interactivă, în care lectorului i se propune să participe activ, este atras într-un game literar.

Putem distinge cel puţin două direcţii actuale ale e-literaturii: una combinatorică, analitică în genul jocurilor lui Mallarmé care materializează posibilităţile oferite de hiperlinkuri, cealaltă metaforică, sincretică din care fac parte noile „obiecte multimedia”, hibrizi între text, imagine animată şi sunet. Parcurgem aceste creaţii care se doresc cît mai interactive mai degrabă dintr-un impuls ludic fundamental decît din simpla plăcere de a citi. Din acest motiv, valoarea unei opere e-literare nu poate fi judecată în termenii esteticii tradiţionale şi, cel puţin deocamdată, aplicăm acestui domeniu criterii asemănătoare celor cu care apreciem calitatea unui film experimental sau al unui video-clip. Multe din aceste creaţii sunt rezultate din colaborări între scriitori şi web designeri şi de aceea noţiunea clasică de scriitor trebuie şi ea reconsiderată. Actul lecturii se va modifica nu numai la nivel de „soft” ci şi de „hard” e-hîrtia şi e-cerneala aflate acum în faza de prototip vor înlocui treptat, hîrtia şi cerneala tradiţională şi reprezintă probabil, viitorul suport al operelor e-literare.

E-literatura oferă posibilităţi nelimitate jocurilor literare experimentale iniţiate de dadaişti. Un exemplu de e-literatură combinatorică este “Damascene. Tale for computer and compasses”, a lui Milorad Pavic, care îşi enunţă chiar din titlu intenţia în sensul că în acestă structură bifurcată, jocul aleator nu este posibil fără computer. Chiar dacă Pavic nu feliază textul - întregul - ci mai mult ca sigur că l-a scris direct în felii, metoda lui aminteşte cumva de tehnica lui Tzara reinventată de Burroughs (cut-up), doar că în acel caz intervenţia autorului era mult mai radicală, mizînd pe efectul suprarealist obţinut prin bulversarea enunţului. Textul lui Pavic nu este haotic ca la dadaişti, opţiunile lui de parcurgere sunt minime şi rolul cititorului este limitat la alegerea unei anumite secvenţe dintr-un număr restrîns de posibilităţi. Aşadar, o lecţie deja clasică de scriere postmodernistă cu final multiplu.

Unicitatea codului digital permite materializarea visului corespondenţelor lui Baudelaire în opere în care distincţia dintre text, imagine şi sunet dispare complet. Înluminurile medievale şi benzile desenate aparţin preistoriei acestor creaţii sincretice în care avalanşa de impulsuri senzoriale dată de sunete şi animaţiile interactive este adeseori derutantă şi îngreunează lectura. Oferim ca exemplu, “The diary of Anne Skyes” un jurnal interactiv, care, după cum ne precizează autoarea “poate fi citit în orice fel incluzînd niciunul“ şi al cărui scop declarat este să ia “structura narativă şi să facă lucruri noi cu ea“ chiar dacă asta face jurnalul ilizibil.

Prognosticurile sunt hazardate, dar, dată fiind apariţia relativ recentă în istoria omului a centrilor corticali ai lecturii, este posibil ca în viitorul apropiat răspîndirea e-literaturii să ducă la dezvoltarea pe cortex a unor zone responsabile cu analiza acestor „obiecte multimedia”.

Realitate sau utopie? Paradigmă apărută în cadrul societăţilor celor mai avansate economic şi tehnologic, e-literatura ar putea duce, prin creşterea treptată a popularităţii e-cărţilor, la metamorfoza literaturii într-un nou joc cu mărgelele (de această dată de siliciu).